William Crookes

Sir William Crookes

In Paranormal, Științe de frontieră by A.B.B2 comentarii

Sir William Crookes (1832-1919), fizician și chimist de reputație internațională, a fost profesor la Universitatea Londra, editor al Querterly Journal of Science, președinte al Societății Chimiștilor Britanici, descoperitor al elementului taliu și inventator al radiometrului și al tubului Crookes – care a făcut posibilă dezvoltarea ulterioară a radiologiei. Pe lângă aceste realizări, Crookes a fost unul dintre cei mai exigenți și mai corecți investigatori științifici ai fenomenelor spiritiste. După mulți ani de cercetări asidue și de experimente cu zeci de mediumuri faimoase, a devenit convins că o mare parte dintre aceste fenomene sunt autentice și indică dovada existenței vieții de după moarte.

Savantul Sir William Crookes

Născut la Londra, în data de 17 iunie 1832, Crookes a fost unul din cei 16 copii ai unui croitor renumit și înstărit și al celei de-a doua soții a acestuia. William a avut și cinci frați și surori vitrege din prima căsătorie a tatălui său. Deși nu s-a bucurat de o educație primară aleasă, mintea lui agera i-a permis să se înscrie la Colegiul Regal de Chimie, când avea doar 16 ani. La absolvire, în 1854, Crookes a devenit administrator al Departamentului Meteorologic de la Observatorul Radcliffe, Oxford. Un an mai târziu, a obținut un post la Colegiul de Știință Chester Cheshire.

Sir William Crookes

Sir William Crookes

În 1856, la 24 de ani, s-a căsătorit cu Ellen Humphrey. Cu averea moștenită de la tatăl lui, Crookes a putut să-și înființeze un laborator particular și să se dedice total activității științifice. În afară de remarcabile experienţe asupra solenoidelor (începute din 1851), el izolează, în 1861, cu ajutorul spectroscopului şi al analizei chimice, un element necunoscut până atunci, căruia îi dă numele de thallium  măsurandu-i corect masa atomică; inventează radiometrul, în 1872, şi oteoscopul, câteva luni mai târziu. În 1863, la numai 31 de ani a fost ales membru al Societății Regale.

Vicepreşedinte al Society of Chemistry în 1876, el se remarcă prin numeroase descoperiri şi invenţii, între altele, tuburile cu catod rece care îi poartă numele; în fine, în 1903, pentru a analiza radiaţia corpurilor radioactive, el pune la punct spintariscopul cu ecran fluorescent de sulfură de zinc.      

Notiţele biografice ale enciclopediilor actuale trec sub tăcere experienţele sale în parapsihologie sau le pun pe seama vârstei: „În ultimii ani ai vieţii, el se consacră ştiinţelor oculte şi spiritismului”. Ceea ce nu este adevărat, deoarece, încă din deceniul al şaptelea al secolului trecut, când se afla în plină perioadă creatoare, Crookes începe să se intereseze de fenomenologia spiritismului, şi experienţele sale cele mai remarcabile în acest domeniu au loc între 1871 şi 1873. (Are 40 de ani; îi mai rămân mai mult de 40 de ani de trăit, din care cel puţin 30 de intensă activitate intelectuală.) Cum reiese clar din articolul pe care îl publică în Quarterly Journal of Science din iulie 1870, el s-a abţinut, până la acea dată, să intervină în chestiunea de a şti dacă mediumii cu efecte fizice produc sau nu fenomene observabile în condiţiile protocolului experimental folosit atunci în fizică; şi aceasta pentru că el era în imposibilitatea de a da şi cel mai firav răspuns. Pe scurt, William Crookes păstrează o atitudine strict ştiinţifică.

Este atât de puţin orientat spre speculaţie şi reverie și mai știe că fizicianul nu are ce face cu prezicerile spiritiste, cu mediumnitatea propriu-zisă: ele nu intră în câmpul lui de investigaţie, omul de ştiinţă neputând să admită decât fenomene. Nu se lasă strivit de numărul „cazurilor”, nu e intimidat de argumente ale autorităţii şi îi este cu atât mai uşor să abordeze faptul cu cât, ca om de ştiinţă, ştie să-l construiască. El va pune deci toată ştiinţa sa, toată priceperea sa metodologică, în a construi – sau instrui – fapte care să aibă aceeaşi soliditate ca acelea pe care le studiază în fizică sau în chimie.

În al doilea supliment al lui Grand Dictionnaire du XIXe Siecle (Larousse), se poate citi că Sir William Crookes a pus multă râvnă spre a-i face pe membrii lui Royal Society să admită că trebuie să se „studieze oficial şi serios” fenomenele de spiritism, în legătură cu care el „căpătase convingerea” că „erau produse de o forţă inteligentă şi imaterială”. Deşi a comunicat „acestei societăţi rezultatul cercetărilor proprii”, el nu a găsit înţelegerea dorită şi a supus atunci „chestiunea Societăţii Britanice pentru Dezvoltarea Știinţelor”, dar fără nici un rezultat. A perseverat, şi în cele din urmă, s-a bucurat de o acceptare mai mult decât favorabilă a fizicienilor spiritualişti, precum Sir Oliver Lodge (1851-1943) şi Sir William Barrett (1844-1925).

Crookes nu se scandalizează, cum ar face un spirit şcolăresc, ci speră să obţină un câştig pe plan ştiinţific. El ştie că ceea ce pare excepţie sau fenomen aberant se dovedeşte adesea a fi o indicaţie fericită spre căi noi de cercetare.

Cum a început totul?

În 1867 își pierde fratele mai mic, Phillip. Cromwell Varley, un prieten apropiat și coleg fizician, care practica spiritismul, i-a convins pe soții Crookes să asiste la o seance și să încerce să comunice cu spiritul decedatului. Indiferent ce mesaje ar fi primit acolo, se pare că acestea au fost suficient de convingătoare pentru Crookes. De atunci el a început să studieze serios aceste fenomene.

Unii parapsihologi au considerat experimentele efectuate de Crookes cu faimosul medium Daniel Dunglas Home (1833-1886) primele teste strict științifice de verificare a abilităților mediumnice. Referindu-se la unul dintre acestea, Crookes preciza că Home a mers la șemineu și, după ce a scormonit cărbunii încinși cu mâinile goale, a luat unul de mărimea unei portocale și, “punându-l în căușul palmei drepte l-a acoperit complet cu stânga și a început să sufle în el ca într-un furnal, pâna ce cărbunele a ajuns la incandescență”. Apoi, i-a atras atenția lui Crookes, la flacăra care, “pâlpâia la suprafața tăciunelui și-i mângâia degetele”. O serie de martori ai evenimentului au fost capabili să țină tăciunele incandescent în mână fără să se ardă, după ce Home le-a transferat “puterea” lui. Cei ce au mânuit însă cărbunele fără transferul de energie din partea lui Home “au suferit arsuri groaznice”.

Crookes a stârnit, fără îndoială, vâlvă printre colegii lui cei mai sceptici când le-a spus că vorbise cu o fantomă și că o și fotografiase în peste 40 de fotografii. Iar când a început să descrie spiritul ca pe o “frumusețe perfectă”, de o “puritate strălucitoare, de o complexitate pe care fotografia nu era capabilă să o surprindă”, au început să apară zvonuri că savantul își pierduse total simțul obiectivității.

Sir William Crookes

Fotografii cu Sir William Crookes și cu spiritul Katie King…

Florence Cook, mediumul prin care spiritul numit Katie King se materializa, a întâlnit prima oară acest spirit când avea doar 15 ani. Katie a promis că va fi ghidul spiritual al lui Florence vreme de 3 ani și că o va ajuta în producerea unor fenomene remarcabile.  Katie King ar fi fost în urmă cu 5000 de ani o prințesă egipteană inițiată de la curtea faraonului de la acea vreme.

În aprilie 1872, Katie a apărut doar ca o mască mortuară între draperiile de voal ale biroului de seance, dar pe măsură ce mediumul său evolua tot mai mult, spiritul a putut ieși din birou, arătându-se, ca un trup complet, participanților la ședințele organizate de Crookes.

Katie King reușea să se materializeze temporar într-un trup cu aspect carnal, prin “împrumutarea” de subsțante din corpurile invizibile, dar și din trupul mediumului, dar, în mod neștiut și în proporții reduse și de la persoanele care asistau la aceste ședințe.

Pentru realizarea acestor materializări, tânăra Florence era hipnotizată și își revenea cu greu după dematerializarea și dispariția lui Katie. În timpul demonstrațiilor de acet gen, Crookes a realizat 44 de fotografii, unele ieșind mai bine, altele mai rău, deoarece tehnica fotografică nu era foarte avansată la acel moment.

S-a spus că spiritul lui Katie King devenise aproape un locatar permanent al casei lui Cook. Când tânăra s-a căsătorit, soțul ei se plângea că se simte de parcă ar fi însurat cu două femei. Katie a început să se materializeze în cele mai neașteptate momente și în unele nopți ea chiar se strecura în pat, alîturi de medium și de soțul ei. Mulți oameni au fost convinși de autenticitatea acestor apariții, datorită mărturiei lui Crookes. Alții au făcut aluzii scandaloase la numeroasele ore pe care fizicianul le petrecea în compania lui Florence Cook. Dar Crookes s-a menținut ferm pe poziții, ajungând la finalul investigațiilor, la concluzia că este inimaginabil să se sugereze că o “inocentă școlăriță de 15 ani” ar fi capabilă de punerea în scenă a unei asemenea “imposturi gigantice” timp de trei ani. Crookes a arătat criticilor săi că în toți acești ani fata s-a supus oricărui test pe care i l-a impus, a acceptat să fie oricând cercetată, și înainte, și după ședințele de spiritism, și a vizitat laboratorul lui cu scopul precis de a i se face cele mai stricte teste științifice, ceea ce demonstra onestitatea ei.

Experimentele de parapsihologie ale lui William Crookes nu au afectat însă primirea Medaliei Regale din partea Societății Regale, în 1875, sau investirea cu titlul nobiliar de “Sir”, în 1897. Crookes avea aliaţi puternici în lumea ştiinţifică, ceea ce însemna o legitimare cvasioficială, menită să-l sprijine pe savant în certitudinile sale. În plus, oameni politici sau de ştiinţă cu o atitudine sceptică sau de respingere a spiritismului şi a fenomenologiei lui nu încetau să-i aducă omagii şi onoruri: ei recunoşteau în el una dintre cele mai mari minţi ale epocii.

El a sprijinit Societatea de Cercetări Parapsihice (SPR) încă de la înființarea acesteia, în 1882, și chiar i-a fost președinte, din 1886, dar după 1875 nu a mai efectuat teste privind mediumnitatea sau alte fenomene paranormale. Ca o însumare a opiniilor sale asupra subiectului, Crookes spunea cândva:

“Fenomenele pentru care sunt gata să depun mărturie sunt extraordinare și atât de categoric opuse convingerilor științifice – între altele, în privința ubicuității și a acțiunii invariabile a forței gravitaționale – încât chiar acum, când îmi amintesc în amănunt scenele cărora le-am fost martor, între rațiunea ce spune că aceste lucruri sunt științific imposibile, și convingerea dată de simțurile mele, de ce am atins și am văzut….Este absolut adevărat că între lumea aceasta și cealaltă s-au creat conexiuni!”

William Crookes a dat un impuls parapsihologiei ştiinţifice, interpretarile si observaţiile sale fiind diferite de cele ale mediilor spiritiste. Iată ce declara el în Researchers on the Phenomena of Spiritualism (1874):

„Cum de atunci mi-au fost oferite mai multe ocazii de a-mi continua investigaţiile, am profitat bucuros pentru a aplica acestor fenomene teste ştiinţifice serioase, obţinând astfel rezultate precise care, după părerea mea, trebuie publicate. Mi s-a părut că aceste experienţe stabilesc în mod concludent existenta unei noi forţe legate, într-o manieră necunoscută, de organizarea corpului uman, pe care, pentru mai multă comoditate, o vom numi forţă psihică”.

După ce doamna Crookes a murit, în 1916, Sir William a încercat imediat să comunice cu ea. Potrivit unor surse a primit mesaje de la spiritul femeii, pe care le-a considerat dovezi ale contactului cu lumea cealaltă. Alții spun că o pretinsă fotografie a spiritului doamnei Crookes ar fi fost modificată, în procesul de developare…

+ Surse

Lasă un comentariu

 

Comentarii

  1. Ciudat tare de tot este ca , toti analistii spun.ca au intrat in contact cu o forta psihica , dar nimic mai mult , nimic detaliat. Doar o poza de colo colo , muta o masa ba.nu stiu ce…dar nimic concret despre aceste fenomene.Cam trasa de par toata actiunea .