Încă din zorii timpurilor, oamenii au fost surprinși de ciudățeniile aparute in vise și de coincidențele pe care le-au observat între subiectul viselor și evenimentele imediat următoare. Din acest motiv, oamenii au făcut legături profetice între vise și realitatea ulterioară, și au acordat astfel valoare premonitorie viselor, formându-se treptat o știință specială pentru a le interpreta.

Putem spune că această știință a tălmăcirii viselor, veche de când lumea, numită oniromanție (în limba greacă “oneiros” – vis și “manteia” – profeție) provine din credința omului că divinitatea îi comunică pe calea somnului avertismente și sfaturi.

Se presupune că în somn sufletul e slobod de legătura sa cu trupul, și atunci el își amintește trecutul, vede prezentul și prevede viitorul. Corpul celui adormit zace nemișcat ca al unui mort, însă sufletul este viu și treaz și mai viu va fi el dupa moartea trupului, când se va elibera cu totul. De aceea, la apropierea morții, sufletul este mai profetic.

Se crede că oamenii visează sub influența zeilor în trei feluri: 1) atunci cand sufletul (întrucât se înrudește cu divinitatea) prin natura lui emite preziceri de la sine putere; 2) atunci când aerul din jur este plin de suflete nemuritoare, care poartă în ele pecetluite semnele adevărului; și 3) atunci când zeii înșiși stau de vorbă în vis cu cei adormiți.

Ce este somnul?

Cred că primul lucru cu care trebuie să începem este “somnul”. Pe sistemul “orice lucru bine făcut începe cu o pauza bine aleasă” (de obicei la începutul lucrului).

Din punct de vedere științific, somnul este o stare fiziologică reversibilă, el având o funcție de refacere a organismului. În medie, omul are nevoie de aproximativ 7-8 ore de somn zilnic. Studiile arată că un om doarme cu aproximație o treime din viață. Oamenii de știință nu au gasit răspunsuri clare la întrebări precum: “de ce dormim?” sau “care sunt funcțiile somnului?“.

Prin trecerea în stare de somn, starea de conștiență este înlocuită cu o stare de inconștiență. Procesul este reversibil. Astfel, prin stimulare senzorială revenim la starea de veghe și de conștiență. Somnul este de două tipuri: NREM (non rapid eye movement), cu patru stadii de profunzime și REM (rapid eye movement), în această perioadă de somn producându-se visele.

Când adormim intrăm în stare de somn NREM, în diferite stadii, apoi trecem în stare de somn REM. Studiile spun că cele două tipuri de somn alternează, derulandu-se sub formă de cicluri, însă nu se respectă trecerea prin toate cele patru faze ale somnului NREM. În ultima parte de somn, cel de dimineață, se mărește durata somnului REM. Nu se cunoaște cu exactitate de ce alternează aceste faze ale somnului. Ceea ce se cunoaște este proporția mai mare de somn NREM (circa 80%) în comparație cu somnul de tip REM (circa 20-25 %) din timpul total de somn. Deci, desi avem senzația că visăm în toate acele ore dormite, se pare că visam doar un sfert din acest timp. Se mai spune, că orice somn este insoțit de vise, chiar dacă noi, la trezire, nu ne amintim să fi visat.

Din punct de vedere spiritual, lucrurile sunt văzute ușor mai poetic. În somnul profund mintea intră pe frecvența undelor theta care sunt cele mai lente unde. După ce dormim un astfel de somn profund ne simțim ca și noi. Somnul profund face ca zumzetul permanent al minții să înceteze, mintea fiind mereu preocupată de câte ceva: gânduri, dorințe, amintiri, etc. Misticii spun că în timpul somnului profund această preocupare ardentă dispare, momente în care ni se poate revela propriul sine. Când mintea dispare, conștiința devine pură. Dacă cineva este conștient în timpul somnului profund, menținându-și conștiința trează, înseamnă că a ajuns în profunzimea ființei sale, aflând cu adevarat cine este, fiind conștientă de tot ce se petrece în univers. În sanscrită, această stare este denumită “samadhi“, ceea ce pentru orientali constituie cea mai înaltă stare de fericire, eliberare și extaz.

Ce sunt visele?

Din punct de vedere științific, visele au funcții fiziologice. Una dintre cele mai importante funcţii ale somnului, consolidarea amintirilor, se realizează prin visare. Se știe că somnul îmbunătăţeşte memoria. În plus, creierul foloseşte perioada de somn pentru a reprelucra informațiile noi, ordonându-le într-un context mental nou, transformându-le în amintiri permanente, extrăgând și un înţeles mai profund al acestora.

În afară de consolidarea amintirilor, somnul REM mai joacă un rol esenţial şi în dezvoltarea creativităţii. Cercetătorii spun că somnul adânc şi visele constituie un pas esenţial spre înţelegere, permițându-ne să reprezentăm mental idei vechi sub forme noi. De asemenea, somnul REM, adică somnul cu care se asociază procesul de visare, pregăteşte reţelele asociative din creier care ne permit să înglobăm informaţii noi, perfecţionând astfel abilitatea de a rezolva probleme.

Mai amintim și de faptul că faza de visare a somnului, prin compoziția sa neurochimică, duce la oprirea mecanismelor din creier responsabile de stres. Mai exact, în timpul fazei REM a somnului, nivelul de norepinefrină, o substanţă chimică din creier asociată stresului, scade în mod simptomatic. Prelucrarea experienţelor emoţionale din trecut în acest mediu sigur, lipsit de stres, face ca atunci când ne trezim să trăim aceste experienţe emoţionale la o intensitate mai scăzută, ceea ce ne dă un refresh și puterea de a reanaliza cu alți ochi situația în care ne aflăm.

Să vedem un pic ce înseamnă visarea din punct de vedere psihanalitic. Părintele psihanalizei, Sigmund Freud (1856- 1939) spune, în legătură cu interpretarea viselor, că este “cea mai frumoasă descoperire”, după el, visul fiind “baza comună a vieții sufletești“. El crede că visul este ca un paznic al somnului și nu un efect perturbator.

Oniromantia
Sigmund Freud (1856- 1939)

Freud distinge trei categorii de vise: a) visele simple care sunt inspirate de nevoi fiziologice; b) visele rezonabile, care au o anumită coerență logică; c) visele obscure, incoerente și absurde, care fac interesul psihanaliștilor.
În interpretarea lui, există două tipuri de conținut ale visului, “conținutul manifest” și “conținutul latent”. Conținutul manifest ține de ceea ce subiectul își aduce aminte la trezire. Sub acest conținut, există însă, un altul latent care cauzeaza producerea visului. Pe scurt, Freud credea că, alături de suma actelor ratate pe care le comite un om pe parcursul unei zile, și visele sunt tot încercări de a-ți ascunde adevaratele sentimente si dorințe.

Contrar lui Freud, Carl Gustav Jung (1875-1960) credea că visele sunt un mod de comunicare cu inconștientul și de cunoaștere a lui, ele servind în ghidarea persoanei treze către împlinire, oferind o soluție problemelor din viața reală. Visele contribuie la creșterea personală, la atingerea adevăratului nostru potențial.

Jung credea că acel conținut explicit al viselor este la fel de important și revelator ca cel ambiguu, ascuns. Doar discutând ce se petrece în viața ta poți să interpretezi și să descifrezi imaginile criptate ale viselor tale. Metoda lui Jung de interpretare a viselor se baza pe cel care visează. El considera că toți oamenii au instrumentele necesare pentru a-și putea interpreta visele.

Oniromantia
Carl Gustav Jung (1875-1960)

Potrivit lui, nu există un șablon de interpretare al unui vis. Ințelesul viselor depinde de judecata și de percepția personale. Orice interpretare ți se pare corectă este, cu siguranță, mai bună decât una recomandată de altcineva.

Ce a observat, însă, Jung, de-a lungul ședințelor sale cu pacienții, este că unele simboluri din vise au aceleași înțelesuri pentru toată lumea, indiferent de sex, religie, naționalitate sau alte diferențe. El credea că există un “inconștient colectiv”, un fel de bază de date a omenirii în care sunt stocate informații codate în simboluri universal valabile. El spune că aceste simboluri apar în fiecare cultură de-a lungul istoriei. Jung numește astfel de simboluri “arhetipuri”. Visele arhetipice, sau “visele mitice”, “marile vise”, apar în momente sau perioade de tranziție ale vieții individului. De multe ori, ele lasă un sentiment de evlavie sau senzația că au un mesaj revelator. Este foarte posibil ca astfel de vise să se adeverească. Adesea, ele sunt pline de veselie, persistând în minte perioade lungi de timp.

Alfred Adler (1870 – 1937) credea ca fiecare vis este cel puțin într-o oarecare măsură unic, astfel încât cunoașterea directă a visătorului este esențială pentru acuratețea interpretării:

„Simbolurile unui individ nu sunt niciodată identice cu ale altuia.”

Karen Horney (1885 – 1952 ) considera că visele sunt un indiciu al adevăratelor noastre sentimente. De exemplu, vise despre rătăcirea propriului pașaport sau despre o ramă în care este montată o pânză goală reflectă pierderea sau îndepărtarea de sinele autentic al visătorului. Un vis de cădere ar putea releva o insecuritate inconștientă sau a visa cultivarea unei plante ar putea însemna preocupare față de sine și compasiune.

Erich Fromm (1900- 1980) considera că interpretarea simbolurilor din vis poate fi oferită de către visător, întrucat fiecare vis este o creație a visătorului:

„Oricare ar fi rolul pe care îl jucam în vis, noi suntem autorii, visul este al nostru, noi am inventat intriga.”

Pot fi considerați psihiatrii și psihanaliștii zilelor noastre și un fel de oniromanți? Cu siguranță, da. Chiar dacă ei nu merg neaparat pe a descoperi vise cu caracter premonitoriu, felul în care ei tălmăcesc visele, ajută pacientul/clientul să se înțeleagă mai bine, să își depășească problemele, să își consolideze viața, sau să o ia de la capăt.

Din punct de vedere spiritual, se spune că prin vise, corpul eteric al omului, părăsind învelișul fizic, poate călători. Corpul fizic rămâne în pat, însă corpul eteric îl poate părăsi şi călători în spaţiu, distanțele nefiind un impediment pentru el. Ocultiștii cred că dedublarea eului se realizează mai des în timpul somnului și foarte rar în starea de veghe, iar sufletul este eliberat de învelișul său material și poate comunica mai ușor cu lumea astrală.

Oniromantia
Plasa de vise amerindiană

Anticii nu negau faptul că visele sunt influențate și de cauze fiziologice, iar asta o demonstrează faptul că, în tălmăcirea viselor, țineau cont de poziția omului în somn. De exemplu, omul ar fi trebuit să doarmă astfel încât să evite comprimarea ficatului. Sau, mai credeau că toamna și iarna visele nu permiteau decât o interpretare mediocră. Ei distingeau două tipuri de vise: a) visele intuitive care erau independente de starea fiziologică și erau singurele relevante pentru știința profetică și b) visele afective sau organice, în legătură cu stările fiziologice și provocate de ele.

De asemenea, anticii mai credeau că se puteau regla visele, în sensul ca omul să aiba vise plăcute, fără coșmaruri, cu ajutorul rugăciunilor, plantelor și amuletelor.

Un exemplu de astfel de amuletă este binecunoscuta “plasă de vise” ce aparține culturii amerindiene. Ea era menită să protejeze omul de visele rele sau de ceea ce putea fi dăunator în aer. Era creată din crenguțe flexibile de salcie, sub forma unui cerc care avea în interior țesută un fel de plasă (asemănătoare celei de păianjen). Țesătura era suficient de deasă pentru a încurca în ea coşmarul. Amerindienii credeau că “plasa de vise” avea puterea să schimbe visele unei persoane. Oamenii obișnuiau să o atârne deasupra leagănelor în care dormeau copiii, pentru a-i proteja de cosmaruri. Se credea ca viselor bune le era îngăduit să treacă prin plasă, în vreme ce visele rele erau prinse de aceasta și dispăreau o dată cu sosirea zorilor.

Ce este oniromanția?

Practic, oniromanția ține de premoniție, sau de precogniție, chestiuni care intră în vastul domeniu al clarviziunii. Premoniția sau precogniția reprezintă capacitatea extrasenzorială a unor oameni de a percepe evenimente viitoare.

În antichitate, premoniția juca un rol important în viața socială. În acele vremuri, omul era mai aproape de natură decât astăzi, avea intuiția mai permeabilă, servindu-se de anumite locații, ierburi, lucruri care să ii declanșeze ghicitorului o stare de transă propice descifrării viitorului. Nu ar fi greșit să spunem că practicile ghicitului (precum oniromanția, hidromanția-ghicitul în apă, piromanția- ghicitul în foc, aeromanția- ghicitul în aer, sephromanția-ghicitul în cenușă, chiromanția- ghicitul în palmă etc.) erau un fel de metode de “a trage de limbă Divinitatea”. Totuși, ca o persoană să poată ghici viitorul, trebuie să fie înzestrată cu anumite abilități, trebuie sa aiba un har întru aceasta. Toate aceste încercări de a prevesti viitorul stau sub denumirea de “divinație” sau “arte divinatorii“, din latinescul “divinatio” care înseamna “a ghici“, “a prevesti“.

Nu toate visele sunt premonitorii. Însă o bună parte din ele cuprind și elemente de premoniție. Din câte se cunosc până în momentul de față, rareori mesajele venite prin vise prevestesc în mod clar evenimentele ce urmează să se producă. Viziunile din timpul somnului nu sunt întotdeauna atât de clare, ele fiind mascate, codificate de numeroase simboluri, ceea ce dă viselor un caracter obscur, greu de interpretat.

Dificultatea interpretării viselor se pare că este specifică achiziției de informații din și despre viitor pe calea somnului, iar oamenii, neputând să o dea la o parte au încercat și deseori au reușit să interpreteze visele proprii sau pe ale altora decriptându-le cu ajutorul unor coduri de simboluri special întocmite.

Se pare că primul tratat de oniromanție a fost scris de Antiphon (479-411 i.e.n). Faptul că el a purces la întocmirea unei astfel de lucrări demonstrează că metoda era larg uzitată, iar întocmirea sa răspundea unui interes public. Sinesius a fost un alt mare specialist al antichitatii, el aducând și o contribuție personală, prin precizarea că pot exista mai multe coduri generale de descifrare a viselor, dar că fiecare persoană poate adăuga un asemenea instrument de lucru caracteristicilor proprii. Cu alte cuvinte, deși exista un cod general valabil (cu aproximație), fiecare persoană își are codul propriu.

Plutarh și Cicero se ocupau și ei de descifrarea viselor. Au existat mulți autori ai antichității, până în vremurile moderne care au scris tratate cu privire la relevarea viitorului prin imaginile din timpul somnului. De asemenea, au existat numeroși alcătuitori de “Chei ale viselor“. Cea mai veche și celebră astfel de cheie a visurilor, a fost alcătuită de Artemidor din Efes, tradusă și comentată de Henry Vidal. Artemidor, născut la Efes în timpul lui Antonin cel Pios, a practicat oniromanția și chiromanția sub numele de Artemidor din Daldia. Artemidor studiase tot ce apăruse până atunci pe aceste subiecte și a căutat să învețe să se perfecționeze de la Epicharme, Antiphon, Strabon, Demetrius din Phalere, Apollodor, Chrysippe, Aristarh, Aristide magnerizatorul, Geminus astrologul și mulți alții. La aceasta el a adăugat propria sa experiență și a distins minuțios visele care puteau avea valoare profetică.

În general se crede că oniromanția ar fi la fel de veche ca și lumea. Totuși, unii îi dau o origine mult mai precisă, datând-o în epoca preoților egipteni care treceau drept maeștrii în această știință. Egiptenii numeau visele „mesageri misterioşi” deoarece considerau că erau trimise de zeiţa Isis care, ajutată de Serapis, le trimitea în acest fel avertismente şi sfaturi.

Pe baza viselor, indienii din America de Nord își orânduiesc întreaga viață: visele determină alegerea preoţilor şi conferă calitatea de şaman, din ele rezultă leacurile medicale, numele ce va fi dat copiilor şi tabuurilor, ele rânduiesc războaiele, vânătorile, condamnările la moarte şi sprijinul cuvenit în anumite situaţii. În fine, visul confirmă tradiţia: el este pecetea legalităţii şi a autorităţii.

Pentru triburile Bantu din Kasai (depresiunea congoleză), anumite vise sunt povestite de către sufletele care se despart de trup în timpul somnului şi merg să dialogheze cu sufletele morţilor. Aceste vise au un caracter premonitoriu privitor la persoana respectivă sau pot să constituie mesaje ale morţilor către cei vii adresate întregii colectivităţi.

Tipuri de vise

Pentru înlesnirea studiului, oniromanția ar cuprinde tipuri de vise precum:

a) Visul profetic sau didactic care este un avertisment mai mult sau mai puţin deghizat, cu privire la un eveniment critic din trecut, prezent sau viitor. Originea acestor vise este adesea atribuită unei puteri cereşti.

b) Visul iniţiatic al şamanului sau budistului tibetan, încărcat de eficienţă magică, menit să ne poarte într-o altă lume printr-o cunoaştere şi o călătorie imaginare.

c) Visul telepatic, care stabileşte legătura cu gândirea şi sentimentele unor persoane şi grupuri aflate la depărtare.

d) Visul vizionar care ne transportă la un anume nivel de conştiinţă, relevandu-ne anumite cunoștințe și puteri pe care civilizaţia noastră poate că le-a atrofiat sau paralizat.

e) Visul-presentiment, care te face să intuieşti o posibilitate anume în care se vor petrece evenimentele.

f) Visul mitologic, care reproduce un anume arhetip important şi care reflectă o angoasă fundamentală şi universală.

Câteva exemple de vise premonitorii

1) Biblia conţine descrierea celebră în care faraonul a visat cum 7 vaci slabe au ieşit din rîu şi au mîncat 7 vaci grase, Iosif interpretând acest lucru ca pe un semn care prevestea 7 ani de abundenţă urmaţi de 7 ani de foamete.

2) Cicero, om de stat şi filozof din Roma antică, a raportat un vis în care a văzut „un tânăr cu înfăţişare nobilă, coborât din ceruri pe un lanţ de aur”. Când a intrat în Capitoliu în ziua următoare, el l-a văzut pe Octavian şi l-a recunoscut în el pe tânărul cu înfăţişare nobilă din visele sale. Octavian l-a succedat ulterior pe Cezar ca împărat al Romei.

3) Celebrul scriitor Mark Twain a visat spre sfârșitul unei nopți cum fratele său, Henry, la care ținea foarte mult era întins într-un sicriu, iar el trebuia să ia parte la înmormântare. Scriitorul a fost atât de imresionat de vis, încât s-a trezit și a început a se îmbrăca pentru a ajunge la înmormântarea fratelui său. Dar curând s-a dezmeticit, dându-și seama că nu era reală vestea morții și că totul fusese doar un vis urât.

Oniromantia
Scriitorul Mark Twain

El, însă, a povestit celorlalți visul, precizând ca Henry era întins în sicriu având pe piept un buchet de flori albe în mijlocul cărora se distingea una roșie. Peste câtva timp fratele a decedat în urma exploziei unui cazan pe vaporul cu aburi pe care lucra. A fost înmormântat la Memphis. Mai înainte însă, Mark Twain l-a văzut pe acesta în realitate exact așa cum îi apăruse în vis, lipsindu-i însă buchetul de flori. Imediat după sosirea lui, a venit și o bătrână care a așezat un buchet pe pieptul defunctului și era fix același buchet de flori din vis.

4) Stanley Krippner arăta într-un articol că “O femeie și-a trezit soțul într-o noapte pentru a-i povesti ce vis teribil visase. Ea a văzut în vis candelabrul mare de deasupra patului copilului prăbușindu-se peste acesta și curmându-i viața. Ceasul din camera fiului arăta 4,35. Barbatul a râs, dar ea, foarte neliniștită a luat copilul și l-a mutat în patul lor. Dar nu a mai râs când peste exact două ore, chiar la ora din vis, s-a auzit un trosnet în camera copilului, provocat de căderea candelabrului peste pătuțul lui.

5) Profesorul Aurel P. din Roșiorii de Vede, un om stimat și iubit de concitadini, grație felului său de a fi și modului exemplar în care conducea un liceu din localitate, visase într-o noapte că un moșneag l-a abordat direct anunțându-l să se pregăteasca fiindcă mai are de trăit doar doi ani de zile începând din acel moment. Deși părea absurd, un asemenea mesaj nu te poate lăsa chiar indiferent, așa că profesorul și-a făcut controale medicale, dar nimic nu părea să susțină fatala prevestire. A venit totuși și ziua cu pricina. Profesorul s-a sculat de dimineață sănătos și bine dispus, a trăit cam cu emoție prima parte a zilei, dar văzând că nu s-a întâmplat nimic grav, a chemat prietenii apropiați și au pus de-o sindrofie, bucuroși că acel vis fusese doar un coșmar și câ nu trebuiau să se încreadă în astfel de vise. Spre seară însă, protagonistului i s-a făcut rău și a fost luat de urgență la spital. A decedat înainte de miezul nopții de atac de cord. Visul său, povestit prietenilor și cunoștințelor, împreună cu pățenia sa, au devenit repede de notorietate publică.

6)Dezastrul de la Aberphane” din Tara Galilor, când o haldă de steril s-a prăbușit în 1966 peste o școală, curmând viața elevilor și cadrelor didactice din interior, fusese receptat în vis cu mult înainte de numeroase persoane, însă nu se putea desluși cu exactitate ce anume, grav, urma să se petreacă.

Psihiatrul John Barker a vizitat satul Aberfan a doua zi după dezastru. Barker era interesat de paranormal şi s-a întrebat dacă nu cumva natura extremă a evenimentelor din Aberfan ar fi putut determina un număr mare de oameni să trăiască o stare de premoniţie referitoare la tragedie. Pentru a afla, Barker a aranjat ca ziarul Evening Standard să-i roage pe cititorii care credeau că prevăzuseră dezastrul de la Aberfan să ia legătura cu el. Barker a primit 60 de scrisori din întreaga Anglie şi Ţara Galilor.

Oniromantia
Dezastrul de la Aberphane.

Una dintre cele mai frapante experienţe a fost descrisă de părinţii unui copil de 10 ani care pierise în tragedie. Cu o zi înaintea alunecării de teren, fiica lor le-a povestit un vis, în care ea încerca să ajungă la şcoală, dar nu mai exista „nici o şcoală acolo”, pentru că „ceva negru o acoperise cu desăvîrşire”.

Într-un alt exemplu, doamna M.H., o femeie de 54 de ani din Barnstaple, a spus că în noaptea dinaintea tragediei a visat un grup de copii prinşi într-o cameră rectangulară. În visul ei, capătul încăperii era blocat de cîteva bîrne de lemn şi copiii încercau să se caţere peste ele. Doamna M.H. a fost suficient de îngrijorată de vis încît să-şi sune fiul şi nora şi să le spună să aibă mare grijă de cele două fiice mici ale lor.

O altă respondentă, doamna G.E. din Sidcup, a spus că înainte cu o săptămînă de alunecarea de teren avusese un vis despre un grup de copii acoperiţi de o avalanşă de cărbune, iar cu două luni înainte de tregedie, doamna S.B. din Londra visase o şcoală aflată pe o coastă de deal, o avalanşă şi copii care îşi pierdeau viaţa. Şi lista a continuat.

7) Pictorul Segantini și-a visat propria moarte. El a pictat scena, așa cum i-a aparut în vis, iar la treisprezece zile după vis, decesul său a survenit întocmai cum fusese zugrăvit în tablou.

8) În 1953 dr. James Watson a avut un vis ce i-a dezvăluit forma și structura ADN-ului, fapt ce l-a făcut să ia în considerare structura de dublu helix a acestuia. Potrivit lui Watson, în vis apăreau doi șerpi ce se uneau la capete.

9) Elias Howe, inventatorul mașinii de cusut moderne, nu reușea să găsească o soluție pentru ca acul să se potrivească în noua sa invenție. A încercat prima oară o variantă cu un ac ascuțit la ambele capete, dar nu a funcționat. Apoi, într-o noapte, a visat că era luat prizonier de un grup de băștinași care dansau în jurul lui. În timp ce se roteau, el a observat că lancile aveau găuri la capete. Când s-a trezit a realizat că visul era rezolvarea la problema ce-l măcina de atâta timp. A încorporat ideea din vis invenției sale și aceasta a funcționat.

10) Strâns legată de visele precognitive este şi scufundarea Titanicului. După ce nava s-a scufundat, mulţi oameni au început să spună că ar fi trebuit să fie la bord, dar şi-au anulat călătoria după ce au visat o corabie scufundată. Desigur, există mari şanse ca o persoană care nu a mai mers niciodată cu vaporul să viseze o scufundare din cauza fricii sau a emoţiilor.

11) Se pare că înainte cu două săptămâni de asasinarea sa, Abraham Lincoln a avut un vis în care apărea un coşciug în interiorul Casei Albe, iar când a întrebat cine e în coşciug i s-a spus că e vorba de preşedintele SUA.

Oniromantia
Se spune ca presedintele Lincoln acorda atentie viselor. Aceasta imagine reprezinta o litografie creata de Louis Maurer si publicata de Currier & Ives (circa 1864). Aici este reprezentata, intr-un mod ironic, teama lui Lincoln ca ar fi putut pierde alegerile din 1864. Lucrarea poarta numele de “Abraham’s dream!–Coming Events Cast Their Shadows Before”.

12) Se spune că lui Dimitri Mendeleev i-a venit în somn ideea de a aranja elementele chimice într-o anumită ordine. După trei zile de lucru fără oprire, rusul s-a lăsat învins de nevoia naturală de a se odihni și s-a băgat la culcare. În timpul somnului, Mendeleev a visat tabelul pe care, astăzi, noi îl numim “Tabelul periodic al elementelor“.

Surse

Articole similare

Catoptromanţia sau ghicitul în oglindă

Omul a fost fascinat de obiectele care îi reflectă propria înfățișare încă de când și-a văzut pentru prima oară chipul în apă. Probabil că aceasta este originea unei mulțimi de superstiții care s-au creat în…

Arte divinatorii

Artele divinatorii reprezintă maniera prin care oamenii se conectează la Divinitate și la energia universală. Aceste arte divinatorii au apărut încă de la începuturile civilizației, ca rezultat al doriței nestăvilite a primilor oameni de a…

Solomonarii

Solomonarii, aceste stranii ființe ale mitologiei româneşti, se regasesc în legende, dar si în realitatea cotidiană a satului românesc. Solomonarii sunt considerați ca personaje semidivine. Solomonarii dețin puteri magice și sunt cunoscuţi în credinţele populare…

4 Comentarii

    Este cel mai interesant articol despre vise din cate am mai citit până acum în mediul online. Relativ la întrebarea dacă visele sunt o călătorie spirituală în alte lumi, cred că da, este. Se spune că folosim doar un procent modest din capacitatea mentalului. Poate că restul reprezintă exact manifestarea fenomenelor psihice, care scapă cu încăpățânare puterii noastre de înțelegere. Ne lovim însă regretabil de acel zid al comunicării reale, reprezentat de lipsa dorinței de a ne dezvălui simțămintele și trăirile cugetului, întrucât nu găsim persoanele care simt la fel ca noi, dispuse să-și povestească trăirile. Se instalează teama de a nu fi ridiculizați și considerați ,,ciudați,, …
    Felicitări pentru articol!

    Un articol pe sufletul meu! Nici nu aveti idee cat am cautat pe net un articol in romana despre oniromantie! Multumesc ClubEnigma!

    daca va zic in privat niste vise ciudate de-ale mele, mi le analizati? as vrea sa stiu ce zic ele ca poate mi se comunica ceva
    multumesc

    Vă mulțumim pentru lectura articolului! Noi nu interpretăm vise, ne-ar fi plăcut să avem asemenea daruri de la ursitoarele noastre. Poate veți întâlni pe cineva cu abilități în acest sens, poate cineva mai atipic, poate un psihanalist…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

captcha