Odin

Odin

In Bizar by A.B.B1 comentariu

Scandinavia, cuprinzând Danemarca, Norvegia, Suedia, Islanda, Finlanda și Insulele Feroe, a fost locuită în timpurile străvechi de triburi germanice. Membrii acestor triburi poartă denumirea de „nordici” sau „vikingi„. Principalii zei ai acestor triburi se numeau Aesir (As – la singular, însemnând zeu). Zeii Aesir locuiau în Asgard (Grădina Zeului). Asgrad-ul era sub paza lui Heimdallr, cel ce ținea cu o mână o sabie, iar cu cealaltă mână cornul Gjallarhorn. Pentru nordici, Universul era format din nouă tărâmuri. Aceste nouă lumi erau construite de Odin, într-o concepție verticală, sub crengile Copacului Vieții/Copacului Veșnic, numit Yggdrasil. În mijlocul universului se afla Midgard-ul (sau Mannheim-ul), adică omenirea. De acest arbore primordial a stat atârnat Odin timp de 9 nopți inițiatice.

Conducătorul clanului Aesir, era însusi Odin, zeul suprem al panteonului scandinav.

Odin (anglicizat ca Woden, sau Wotan în proto-germanică, „wut” însemnând „furie„) este cel mai important zeu din mitologia nordică, tatăl tuturor zeilor și conducătorul tărâmului Asgard. Odin este personificarea războiului, victoriei, morții, dar și al înțelepciunii, al șamanismului, magiei, poeziei, profeției si vânătorii.

Cine era Odin?

Odin este născut din zeul Borr și zeița Bestla. Alături de frații lui, Vili și Ve, Odin a construit Universul din cadavrul uriașului primordial Ymir.

El avea drept soție pe zeița Frigg. Odin are mai mulți fii, cei mai cunoscuți fiind zeul Thor, care era mâna sa dreaptă și Baldur, cel care l-a moștenit la tron după Ragnarok.

Reprezentare a lui Odin

Reprezentare a lui Odin

El era un zeu hedonist, belicos, ahtiat după putere. El dorea să-și impună puterea oricui, în orice circumstanță. Odin este și zeul morților, așadar, un zeu psihopomp, ce ghidează spiritele când ajung în lumea de dincolo. Odin ar mai simbolioza și violența oarbă.

El locuiește în Asgard în marea sală Gladsheim din care ocârmuiește. Aici stă pe tronul Hlidskjalf de unde vede Pământul în sala de argint. O altă reședință este Walhalla (o sală de aur cu 540 de porți cu scuturi și sulițe) unde se adună eroii căzuți în bătălie numiți Einherjar și sufletele femeilor războinice numite Walkyrii care adună sufletele vitejilor căzuți în lupte și așteaptă cea de pe urmă și cea mai măreață bătălie: Ragnarok-ul.

El ocrotește prin mijloace magice pe marii eroi, însă în cele din urmă îi trădează pentru ca aceștia să fie uciși de adversarii lor. Explicația acestui comportament este dorința de a avea alături de el, în Valhalla, pe cei mai mari eroi, pentru a fi ajutat de ei în ziua Ragnarok-ului.

În ziua apocaliptică a Ragnarok-ului, Odin va sfârși devorat de lupul uriaș, Fenrir, dar va fi răzbunat de fiul său cel mic, VidarAstfel, într-una din numeroasele clasificări ale zeilor, Odin apare încadrat la zeii care își abandonează opera prin înfrângere.

Obiectele magice ale lui Odin

Acest zeu este înfățișat ca un călător înveșmântat  într-o mantie albastră sau neagră, cu o barbă lungă, purtând o pălărie cu boruri largi ce-i ascundea fața cu un singur ochi. Ce se întâmplase cu celalalt ochi al său? Spre a obține îngaduința să soarbă înțelepciunea din izvorul cosmic păzit de Mimir (divinitate scandinavă), zeul Odin îi plătește paznicului cu un ochi al său. Acest gest este o alegorie a sacrificiului depus pentru a obține cunoașterea, iar mitul fondat pe această alegorie se numește mit sapiențial.

El are un cal zburător, numit Sleipnir, un cal fermecat pe care l-a primit în dar de la zeul Loki. El mai poartă și o suliță numită Gungnir care nu ratează niciodată ținta.

Printre obiectele magice deținute de Odin se mai numără și capul lui Mimir care vede viitorul, un inel magic de aur, numit Draupnir, doi corbi – Huginn și Muninn, simbolizând  Gândul și Memoria, ei înștiințându-l despre tot ce se întâmplă în lume, și doi lupi, pe Geri și Freki.

El mai avea și un inel, inelul Draupnir, ce avea însușirea ca la fiecare nouă nopți să dea din sine alte patru noi inele, având aceeași greutate cu a sa.

Ce spune folclorul scandinav

Creștinarea Scandinaviei a fost înceată iar credința în zeii nordici a durat foarte mult, drept dovadă că multe legende au dăinuit până în timpurile moderne.

O bătălie în care scandinavii i-au atribuit o victorie lui Odin a fost un război petrecut în Lena anului 1208. Fostul rege suedez, Sverker, a venit să-l înfrunte pe noul rege cu o armată imensă, iar suedezii conduși de noul rege, Eric, erau depășiți ca număr. Se spune că însuși Odin a apărut brusc în fruntea armatei suedeze, călare pe bidiviul său cu opt picioare. El a condus lupta, ieșind victorios.

În saga „Bagler„, scrisă în secolul XIII, se vorbește despre un călăreț străin cu un singur ochi, având capul acoperit de o palarie cu boruri largi și o haina albastră, care îi cere unui fierar să-i potcovească calul. Fierarul suspicios îl intreabă unde a tras pe timpul nopții. Bizarul străin pomenește despre locuri atât de îndepartate încât fierarul nu-l crede. Călărețul îi mai spune că a petrecut o lungă perioadă de timp în partea de nord, participând la numeroase bătălii, iar acum plănuiește să ajungă în Suedia. Atunci când calul este potcovit, călărețul îi spune: “Eu sunt Odin!” și dispare în zare. A doua zi a avut loc bătălia de la Lena…

În poveștile folclorice scandinave este menținută credința vie în Odin ca lider al vânătorii sălbatice. El apare de obicei ca un vânător singuratic.

La sfârșitul secolului XIX  folclorul danez poveșteste că Odin stătea ascuns într-o stânca, fiind numit „Gigantul de la Uppsala„.

Ofrandele dedicate lui Odin

Adam din Bremen menționează că an de an, suedezii din întreaga țară aduceau sacrificii la Templul de la Uppsala sub formă de sclavi sacrificați și atârnați de crengile copacilor.

Suedezii aveau dreptul nu numai de a-și alege regele, dar  și dreptul de a-l revoca. În saga se face referire la regii Domalde și Olof Tratalja care au fost sacrificati lui Odin după ani întregi de foamete.

Marinarii dacă aveau probleme, trăgeau la sorți pentru a fi sacrificați lui Odin. Chiar și regele trăgea la sorți și era spânzurat.

Tradiții

În Norvegia s-au descoperit amulete inscripţionate cu rune prin care era invocat Odin, perceput ca cel mai măreţ dintre demoni, pentru a oferi diverse beneficii cum ar fi ajutor pentru prinderea unui hoţ. Interesant este ca el e rugat să facă asta în numele creştinismului. În amestecul de credinţe de la începutul instaurării creștinismului, exista de fapt o luptă pentru putere. Clericii şi legislatorii, deci autoritatea, îl considerau pe Odin un diavol, în timp ce oamenii obișnuiți, îl văd ca pe o sursă de putere, o forță pe care o invocau în vremuri de restrişte.

Invocarea lui Odin mai apărea și în practicile agricole. Însă, cel mai des era invocat pentu a ajuta la chivernisire. Pentru oamenii obișnuiți, el era garantul îmbogățirii. Existau unii indivizi care nu ţineau cont de creştinism, prăduiau biserici şi se dedicau cultului lui Odin de dragul banilor. Un document din secolul al XVII-lea menționează un anume Christman, care făcuse următorul lucru: într-o noapte de joi mergea la o răspântie de drumuri, strigând de trei ori numele zeului, în speranţa că acesta va apărea şi îl va îmbogăți. O superstiție pe care o aveau foarte mulți țărani era  de “a invita” zeul în casă joia, o dată la nouă nopţi, tot pentru înavuțire. În tranziția spre creștinism, păgânismul se amesteca cu tradiţiile despre diavol, iar Odin apărea în unele legende ca fiind însoţit de câini şi cai negri, iar din ochi i-ar fi ieşit flăcări.

+ Surse

Lasă un comentariu

 

Comentarii

  1. foarte tare ideea de enciclopedie pe un site de genul! spor la cat mai mult continut! a propos, sint si fan zeitati nordice