Monstrii apelor - Morag

Monștrii apelor – Morag

In Bizar by Maya1 comentariu

Loch Morar și straniul monstru al apelor Morag ne confirmă, dacă mai era necesar, că trăim într-o lume plină de mister, de necunoscut, un loc imprevizibil în care nu toate evenimentele par să fie guvernate de legile Universului.

Zilnic sunt raportate întâmplări ciudate, inexplicabile, ce sfidează rațiunea și legile fizicii. Există numeroase relatări, fotografii și chiar filmări ce înfățișează creaturi a căror existență nu ar trebui să mai fie posibilă.

Nenumărați martori au relatat despre monștri care se ridică la suprafața oceanelor sau înnoată în lacuri adânci. Maimuțe antropomorfe ce bântuie prin pădurile din America de Nord sau Himalaya, în vreme ce creaturi asemănătoare unor urși, fac nopțile africane înspăimântătoare.

Loch Morar – o zonă dintr-un alt timp

Legendarul monstru Nessie, despre care am vorbit într-un articol anterior, nu este singurul monstru al apelor despre care s-a vorbit în ultima perioadă. Următorul în “faimă” este Morag. Iar locul în care acest Morag sălășluiește se numește Loch Morar.

Loch Morar este un lac glaciar situat într-o vale de pe coasta de vest a comitatului Inverness. Când ghețarii s-au retras, acum aproximativ 12.000 de ani, se bănuiește că vidul lăsat în urmă a fost umplut de apa marii. Apa revărsată în craterul lăsat în urmă de topirea ghețarului a adus cu ea și o bogată faună marină. Deşi marea s-a retras, animalele marine au rămas să colonizeze ceea ce în prezent este cunoscut drept Loch Morar. Acestea s-au bucurat de un mediu propice cauzat de fluxul puternic și altitudinii reduse la care se găsea lacul. Mai mult decât atât, au continuat să aibă acces la ocean timp de câteva mii de ani.

Nu este nici o îndoială că Loch Morar, are suficiente resurse de hrană (grohotiș, planton și pește) pentru a permite supraviețuirea unor animale mari. În fapt, Loch Morar este unul din cele nouă lacuri montane unde se presupune că ar supraviețui monștri marini, în afară de Loch Ness (celelalte fiind Oich, Assynt, Canisp, Lochy, Arkaig, Quoich și Lochy).

Majoritatea animalelor ce au fost văzute la Morar cât și în celelalte zone menţionate mai sus, au fost descrise ca prezentând asemănări cu plesiozaurul, o reptilă marină din era mezozoică, cu gâtul lung și cu membrele în formă de vâsle. Însă astfel de reptile nu ar trebui să existe. Ultimii dinozauri din era mezozoică au dispărut acum aproximativ 60 de milioane de ani.

Dacă plesiozaurii ar fi supraviețuit, atunci aceste creaturi ar fi trebuit să înfrunte condiții aproape imposibile (de exemplu ar fi trebuit să se adapteze rapid la un mediu acvatic mult mai rece decât cel în care trăiau strămoșii lor).

Biologul Roy P. Mackal, care și-a dedicat o bună parte din carieră studiului monștrilor lacurilor, susține că Nessie, Morag și “rudele” lor sunt zeuglodoni, adică niște balene primitive cu aspect de șarpe. Însă și această specie este considerată dispărută de mai bine de 20 de milioane de ani. Ideea supraviețuirii unor asemenea mamifere gigantice, relicve ale epocii preistorice, pare prea fantastică pentru a fi credibilă.

Morag – monstrul din adâncuri

Morag a fost fotografiat pentru prima oară pe 3 aprilie 1971 de către Ewen Gillies, care toată viața lui trăise într-o casă cu fațada orientată către Loch Morar, alături de fiul, John, în vârstă de 12 ani. Alertat de fiul lui, care cobora pe drumul de la malul lacului, Gillies a zărit la nici o jumătate de milă în larg, un animal uriaș al cărui gât lung de vreo trei sau patru picioare se înălța din apă și se curba puțin spre cap. Capul de-abia se distingea de gât. Pielea era neagră și lucioasă și două sau trei cocoașe, scăldate de apă, se întindeau pe spate. Monstrul măsura cam 30 de picioare în lungime.

Gillies a fugit în casă de unde a luat un aparat de fotografiat iar de la fereastra locuinței a reușit să facă două poze. Animalul și-a aplecat capul, și-a înălțat trupul și s-a scufundat în apă. Fotografiile nu au fost prea reușite, dar nimeni din comunitate nu l-a acuzat pe Gillies că le-ar fi măsluit, deoarece acesta era un membru respectat.

Monstrii apelor - Morag

Monstrii apelor – Morag

Întreaga comunitate era cât se poate de sigură că Gillies și fiul sau John văzuseră creatura ce avea să primească numele “Morag”. Numele provine de la cuvântul gaelic (limba celtică vorbită în Irlanda și Scoția) “Mhorag” care se screde că reprezintă duhul loch-ului, reprezentând o sirenă capabilă să-și schimbe înfățișarea. Apariția ei prevestea moartea aceluia care ar fi văzut-o, în speță un membru al familiei Gillies. Cu trecerea timpului și rărirea populației în această zona sălbatică și izolată, folclorul străvechi s-a estompat din memorie iar Mhorag a devenit Morag, o fiară stranie pe care unii o văd, dar despre care puțini pomenesc.

Până prin anii 1970, cercetătorilor le-a fost greu să depisteze relatări mai recente despre Morag, monstrul din Loch Morar. Pe la sfârșitul secolului al XIX- lea, cercetătoarea Elizabeth Montgomery Campbell a discutat cu bătrânii locuitori ai regiunii care își aminteau aparițiile văzute în tinerețe.

Folcloristul R. MacDonald Robertson a adunat de la Alexander Macdonnell, la începutul secolului următoarea narațiune:

“În urmă cu câțiva ani mergeam cu barca cu motor în josul loch-ului de la Meoble la debarcaderul Morar, împreună cu mai mulți elevi și cu alte persoane. Când am ajuns la Bracarina Point, mai mulți copii au strigat cu emoție: <Priviți! Ce o fi oare lucrul acela mare, acolo pe mal?> Fiara era cât un elefant indian la deplină maturitate; ea s-a lăsat să alunece pe stânci și s-a scufundat în apă cu un plescăit enorm”.

Robertson nota că “monstrul de la Loch Morar a fost văzut de mai multe persoane a căror credibilitate nu poate fi pusă sub semnul întrebării”.

În memoriile scrise în anul 1940, dar nepublicate, lady Brinckman, care trăise pe moșia din apropierea loch-ului aproape cinci decenii, își aducea aminte de un incident petrecut în vara anului 1895:

“Într-o seară, pe la ora cinci ședeam și priveam, când – deodată – am zărit o siluetă uriașă inaltandu-se din apele loch-ului, la o depărtare bunicică. Le-am atras atenția lui Theodore și McLaren și i-am întrebat dacă nu era barcă cu motor, fiindcă mi se păruse că se îndrepta în direcția greșită. McLaren s-a uitat îndelung spre stânga, de unde trebuia să apară barca, apoi în timp ce priveam, obiectul a dispărut. Atunci McLaren a spus: și a adăugat că era binecunoscut faptul că el apărea din când în când.”

După 1933, cei doi monștrii ai Scoției, Loch Ness și Morag au ajuns subiecte de știri, generând unele dintre cele mai importante titluri de ziardin acele vremuri. Au apărut martori oculari care văzuseră fie niște cocoașe alunecând cu repeziciune în apă, fie o creatură cu gâtul lung.

Deşi există numeroase relatări, monstrul Morag este mult mai puţin cunoscut decât Nessie, asupra căruia interesul cercetătorilor s-a focalizat aproape fără întrerupere timp de șase decenii. Depistări cu sonar, fotografii, precum și declarațiile unui număr mare de martori oculari i-au creat monstrului locatar din Loch Ness o faimă pe care Morag nici măcar nu poate să o pretindă.

Strania întîlnire din 1969

Cea mai dramatică întâlnire din toate câte se cunosc cu monstrul Morag, a avut loc pe data de 16 august 1969. De fapt, aceasta a fost singură apariție pe care ziarele din întreaga lume au relatat-o, după ce s-a luat cunoștință de ea. Eroii întâmplării au fost doi localnici: William Simpson și Duncan McDonnell. Aceștia se întorceau de la o partidă de pescuit la capătul de nord al loch-ului, când au auzit un plescăit în urma lor.

McDonnell a rămas mut de uimire când s-a întors și a văzut o făptură înotând direct spre ei cu o viteză destul de mare. La un moment dat monstrul a ajuns la marginea bărcii, s-a oprit, apoi le-a lovit ușor ambarcaţiunea. Cu toate că McDonnell a avut impresia că ciocnirea a fost cu totul întâmplătoare, îl stăpânea teama că monstrul ar putea răsturna barca. Cu ajutorul unei vâsle a încercat să împingă și să îndepărteze creatura. În acest timp, Simpson a oprit motorul bărcii și a revenit pe punte cu o armă. A tras un glonţ în direcția fiarei, însă aceasta nu a părut afectată de lovitură. Monstrul s-a îndepărtat lent și s-a făcut nevăzut în apă. Întreaga întâmplare a durat aproximativ cinci minute.

Mai târziu, Simpson a scris despre întâlnirea cu Morag:

“Am privit cum ne prindea din urmă și cum apoi s-a lovit de barcă; impactul a aruncat pe jos ibricul în care încălzeam apă. Am fugit în cabină să închid gazele, deoarece apa stinsese flacăra. Apoi am ieșit și l-am văzut pe amicul meu încercând să alunge creatură cu o vâsla, din punctul meu de vedere se chinuia degeaba. Când am văzut că se frange vâsla, mi-am luat pușca și, încărcând-o repede, am tras în direcția monstrului.”

Ar putea aceste ființe să fie de natură supranaturală, sau poate sunt doar “rămășițe” ale unei ere de mult apusă? Fără doar și poate, monștri precum Nessie sau Morag au existat în trecut, însă vorbim de milioane și milioane de ani în urmă. Este oare posibil ca aceste creaturi să existe și astăzi? Posibil, mai ales având în vedere că nu am reuşit să explorăm decât aproximativ 5% din suprafață marilor și oceanelor Terrei.

Încă mai există multe mistere în adâncurile întunecate ale întinselor lacuri de pe planetă. Suntem tentați să credem că și Nessie, Morag și ceilalți monștri ai adâncurilor se numără printre acestea.

+ Surse

Lasă un comentariu

 

Comentarii

  1. ma intereseaza f mult toate articolele despre monstri ciudati. puneti mai des subiecte din astea. multumesc.