Gurdjieff

Edmond André pe urmele lui Gurdjieff și ale maeștrilor săi

In Bizar by A.B.B3 comentarii

Mai demult am dat peste o cărțulie de 90 de pagini care mi-a spus mai multe despre spiritualitate decât îmi spuseseră toate celelalte cărți citite până atunci. Aveți obiceiul de a sublinia pasaje din cărțile pe care le citiți? Ați găsit cărți pe care v-a venit să le subliniați fiecare rând de la cap la coadă? Aceasta este una dintre acele cărți…

Într-un fel, mi-a răspuns la anumite întrebări, dar acele răspunsuri au născut și mai multe întrebări la rândul lor…

1. Diferitele religii și curente spirituale sunt doar mode care se nasc și mor, iar apoi renasc într-o altă formă?

2. De ce are omul nevoie de regulile altora după care să trăiască? Fie că renunți la vechile tradiții moștenite de la părinți și bunici, tot adopți altele noi, legate de curentele la modă. Însă tot un set de reguli și cutume ale altora sunt. Și o întrebare adiacentă ar fi, dacă nu cumva, cutumele expira? Adică anumite ritualuri sacre nu își pierd oare puterea pe parcurs? Dacă ele au fost valabile doar într-o anumită vreme, pentru energia și puterea de înțelegere a anumitor oameni care erau făcuți din alt aluat față de noi? Dacă noi încercăm să facem niște incantații și să chemăm niște puteri de la o adresă la care nu mai sălășluiește nici un spirit?

3. Are omul o parte spontană și spirituală care poate uimi, care poate accesa “super puteri” și abilități considerate “paranormale”, dar are și o parte de programare, de rutină, o parte total previzibilă; dacă te înalți spiritual înseamnă că treci peste partea de programare a ta? Au ceva spiritual aceste capacități paranormale? Sau sunt doar tehnici pe care le vom învăța așa cum învățăm orice altceva, dar care nu ne vor duce neapărat la evoluție spirituală? Daca îl veti citi pe Gurdjieff, veți fi fascinați de personalitatea sa, așa cum a fost fascinat tot Occidentul prin anii 1900, însă veți rămâne uimiți să aflați că maeștrii lui nu îl considerau o persoană evoluată spiritual foarte mult. Deci dacă e atât de ușor sa ne lăsăm fermecați de anumite personalități, cum putem deosebi un om cu adevărat evoluat spiritual de unul care este doar carismatic? Câți din cei ale căror învățături ne-au fermecat au fost autentici?

4. De ce căutăm un maestru care să ne deschidă o cale, care să ne arate un unic adevăr? De ce suntem axați pe această idee de ceva unic? De fapt adevărul are atât de multe fațete… Practic fiecare ființă de pe pământ și fiecare plantă și viețuitoare are o viziune despre realitate, iar acea viziune este adevărul ei.

5. Ne e cu adevărat de folos să știm toate mișculațiile cabalei, conspirațiile, misterele, tainele diferitor artefacte, adevărul despre existența extratereștrilor și alte asemenea lucruri? Ne ajută ele pe calea noastră spirituală?

6. Sunt oameni, organizații spirituale sau de altă factură care creează în lume diferite climate pentru anumite curente spirituale, politice, care creează niște vectori ce îndreaptă societatea în anumite direcții? Dacă acest fenomen e real, e foarte posibil să existe mai multe tabere, unele care creează climate benefice, iar altele care nu au tocmai cele mai bune intenții? Cum știi când societatea intră pe un anumit val, al unui anumit climat, și cum te poți ține departe ca să judeci limpede?

Acest articol este bazat pe foarte multe citate din cartea amintită, pentru că nu are sens să le comprim și să risc să se piardă din înțeles. Trebuie să ajungă întregi la dumneavoastră pentru că sunt foarte interesante și vă vor da de gândit.

De asemenea, dacă printre dumneavoastră sunt nostalgici care au sperat să găsească sau să fie găsiți de un maestru care să îi învețe, să scoată la iveală ce e mai bun din ei și să le arate calea lor personală, o să vedeți în cele ce vor urma cum puneau problema cunoașterii și inițierii maeștrii unui om care în Occident a fost considerat un mare inițiat.

Nu e o carte care să descurajeze neapărat, însă te provoacă la un bilanț. Cu ce rămâi ca și căutător spiritual? Cu ce rămânem din lunga noastră aventură de spirite într-un corp uman? Probabil cu micile întâmplări stranii pe care le-am trăit și care ne-au sfidat logica, rămânem cu micile coincidențe și sincronicități care ne-au ghidat în viață, rămânem cu propriile noastre întâlniri cu oamenii remarcabili care ne-au ieșit în întâmpinare la momentul potrivit. Probabil că nu putem înțelege viața chiar dinăuntrul vieții. Probabil, când vom trece în altă dimensiune și vom lua distanță, unele lucruri ni se vor clarifica.

Pe scurt despre Gurdjieff

Gurdjieff

Gurdjieff

Georghii Ivanovitch GURDJIEFF (1866-1949), filozof, pedagog, coregraf și compozitor, a fost un influent maestru spiritual al începutului de secol XX.

George Ivanovitch Gurdjieff  (1877-1949) s-a născut în orașul Alexandropol, în apropierea graniței ruso-persice. Familia sa, de origine greacă, a locuit o perioadă de timp în Turcia, stabilindu-se ulterior în Armenia.

Tatăl lui Gurdjieff, persoana cu cea mai mare influență asupra copilăriei și adolescenței lui, era de profesie tâmplar. La atelierul său se strângeau seara nenumărați oameni care purtau discuții despre religie și, mai ales, povesteau nenumărate legende asiatice. Aceste povestiri l-au impresionat foarte mult pe Gurdjieff și au făcut ca de la o vârsta foarte fragedă să fie pasionat de fantastic și supranatural.

A primit o foarte bună educație, fiind supravegheat îndeaproape de episcopul localității, care l-a format pentru a deveni medic și preot.

Gurdjieff a plecat de acasă când era încă un adolescent și s-a întors după 20 de ani. Se spune că în această perioadă a călătorit în Asia, Europa și Africa, fiind membrul unui grup ezoteric numit „Căutătorii Adevărului”, ce aveau ca scop găsirea Adevărului Ultim.

A cunoscut fachiri și dervisi, autentici maeștri spirituali, a studiat practicile yoghine, a vizitat celebrele mănăstiri tibetane. Conducătorii grupului din care făcea parte îl trimiteau de la un maestru la altul, fiecare dintre aceștia dăruindu-i o parte din cunoștințele sale, învățându-l și meseria lor. Astfel, el a învățat arta țesutului, caligrafia, prelucrarea aramei, tehnici respiratorii, dansurile dervișilor, muzica sufită și tehnici yoghine de evoluție rapidă.

Avea o fire foarte aventuroasă și dovedea o extraordinară inventivitate. A povestit discipolilor săi cum, pentru a strânge fonduri pentru cărți și pentru călătoriile grupului „Căutătorii Adevărului”, a prins vrăbii pe care le-a pictat și le-a vândut oamenilor bogați pe post de canari americani, cum a cumpărat covoare din Caucaz și le-a vândut la Moscova susținând că sunt aduse din India, fiind convins că nu este un păcat să profiți de snobismul și incultura unor oameni bogați.

S-a întors în Rusia având foarte bine pus la punct „Sistemul” pe care l-a predat discipolilor săi pentru tot restul vieții sale, Sistem ce urmărea să explice natura omului și a Universului. Limbajul pe care l-a folosit a fost cel al unui om de știință. Chiar din adolescență a urmărit să-și apropie modul de viață occidental, fiind fascinat de medicină, fizică, mecanică, chimie – astfel că informațiile pe care le-a cules în călătoriile sale se îmbinau cu cele mai recente descoperiri occidentale din acea perioadă.

Gurdjieff s-a întors la Moscova în anul 1912, unde a urmărit să-și formeze un grup de discipoli. Printre primii săi discipoli se aflau: Dr. de Stjoernval, compozitorul Thomas de Hartmann, sculptorul Vladimir Pohl.

În 1922 gruparea își mută sediul într-un castel situat pe o suprafaţă de 200 de acri pe domeniul Prieuré din Fontainebleau – Avon, lângă Paris, sub numele de: “Institutul pentru Dezvoltarea Armonioasă a Omului”.

S-a creat o adevărată mișcare în jurul numelui său. A murit în luna octombrie a anului 1949, lăsând în urma sa un sistem care a transformat viaţa multor oameni precum şi domeniul artei, al teatrului şi psihanalizei.

Cartea “Pe urmele unui mare inițiat – Gurdjieff”, semnată Edmond André

După moartea lui Gurdjieff, mișcarea spirituală inițiată de el a început, încet, încet, să se destrame. Care a fost cauza? Faptul că acestei învățături i-a lipsit acel ceva esențial? Sau faptul că nu mai exista contactul direct cu Maestrul?

Unul dintre discipolii lui, pe nume Edmond André, a pornit în căutarea celor care îl inițiaseră pe Gurdjief, în parte pentru a se lamuri dacă învățătura acestuia a fost autentica, iar dacă a fost autentică, atunci de ce s-a stins o dată cu el, dar de asemenea, a facut această căutare pentru a se afla pe sine. Așa că și-a lichidat afacerile și a plecat în Orientul Apropiat, bazându-se doar pe fărâma de persană și turcă pe care le cunoștea. La finalul fascinantei sale călătorii pe urmele maestrului său, André a scris cartea aceasta care m-a fascinat, “Pe urmele unui mare inițiat – Gurdjieff”.

Întâlnirea cu Hagi Abdul Kadir

A mers din negustor în negustor, reușind într-un final să obțină o informație de la un țesător dintr-un caravanserai de covoare. Acesta l-a îndrumat către maestrul său – Hagi Abdul Kadir. Spunându-i acestuia motivul căutărilor sale, Hagi i-a răspuns:

Prietene, mi-a spus, nu sunt sufit în sensul pe care îl atribuiți voi în Occident acestui cuvânt. Eu sunt ceea ce voi ați numi Frate Lumesc, și din când în când îmi sunt trimiși de către conducătorul Ordinului pentru a dobândi aici o anumită cunoaștere tehnică, precum și un nou mod de a gândi, ceea ce aparent nu are vreo legătură directă cu învățătura ezoterică. Nu e treaba mea să încerc să aflu cine sunt discipolii mei și la ce nivel de iluminare se află. Eu îi învăț să țeasă covoare și ei își continuă calea. Gurdjieff era unul dintre aceștia. (…)

Ce l-ați mai învățat în afară de țesut?

Nimic mai mult. Nu pot să învăț pe cineva ceva ce eu însumi nu știu. A învățat de la mine tehnica țesutului covoarelor și a vânzării lor. Viața lui interioară nu era în grija mea, ci în grija altora. Ei au spus: “Învață-l ceea ce știi!”, și eu am făcut aceasta.

Cine sunt ei, cei ce l-au trimis?

Nu este un secret. Este vorba despre o grupare spiritual inițiatică, care se află lângă Karatas, în Sud. Ei erau discipolii sau pictorii lui Bahaudin, cunoscut ca Nakșbendi. Acum ei nu mai sunt acolo, iar el probabil că a fost trimis în altă parte, căci treceam destul de des pe la ei și nu l-am văzut niciodată.

Unde puteau să-l trimită?

În nord sau în sud, în est sau în vest, într-o mie de locuri. Sau în alt centru de studiu, la un alt maestru. Cine știe ce a studiat el înainte de a veni la mine? Poate vânătoarea de șoimi, muzica, dansul sau zidăria! Nu poate exista un anumit curs după care să structurați drumul spiritual al omului.

Dar unde putea să își mute sediul acea grupare spirituală?

Aceste grupări nu se mută într-un loc anume. Ele se împrăștie, iar atenția lor se îndreaptă asupra unui alt loc, iar discipolii sunt trimiși, la rândul lor în alte centre (…)

Întâlnirea cu  Hakim Mohamed Khattat

Așa că Edmond André a plecat mai departe, întâlnindu-l pe Hasim Mohammed Khattat, un arab irakian modern în vârstă de 89 de ani. Acesta deținea un atelier de caligrafie. Din vorbă în vorbă a aflat că Hasim a fost un alt maestru al lui Gurdjieff. Edmond André era extrem de entuziasmat și a început să îl chestioneze despre Gurdjieff. Hasim, asemenea lui Hagi Abdul Kadir l-a întrebat de ce dorește să cunoască aceste lucruri. Edmond nu a știut ce să răspundă exact. Poate că era deziluzionat de cele studiate până atunci, poate voia să se asigure că nu a fost înșelat de învățăturile lui Gurdjieff… Însă această întrebare “de ce voia să afle despre maeștrii lui Gurdjieff” era repetată de toți maeștrii cu care Edmond intra în legătură. Toți afișau un fel de asprime în replici, menită să încerce omul să vadă dacă se sperie și pleacă, ori insistă în căutările sale fără teamă.

Hasim Mohammed Khattat i-a relatat câteva lucruri despre Gurdjieff, sub îndrumarea cărui șeic se afla, unde locuia, cum își petrecea timpul, cât a petrecut ca discipol al lui.

L-am învățat pe Gurdjieff caligrafia, însă cunosc foarte puțin din viața lui de aici. Aș fi vrut să am un discipol mai bun, dar chiar așa cum era el, nu-i pot reproșa nimic, căci era conștiincios și înflăcărat.

Cum a ajuns el la dumneavoastră?

A fost trimis la mine de către șeicul Muslihuddin, pe care unii îl numesc Saad, după numele marelui său predecesor din Sciraz. Gurdjieff a locuit în Bagdad câteva luni înainte de a fi trimis la mine.

Am vazut deseori cum mergea la bibliotecă și asculta comentariile ce se făceau asupra Coranului și a Hadisurilor (tradițiilor). El desenase odată planul orașului, care se baza, bineînțeles pe un hexagon, și mă întreba de multe ori de ce monumentul lui Gilani se afla într-un astfel de raport cu întregul. Însă nici situația și nici misiunea mea nu-mi dădea dreptul să îl inițiez.

Dar ați fi putut să o faceți?

Cu ce scop? Doar pentru a auzi sunetul propriei mele voci? Dacă i-ar fi fost cu adevarat necesară această cunoaștere, i s-ar fi spus sau i s-ar fi pus la dispoziție suficiente informații pentru a afla ceea ce își dorea. Eu nu eram maestrul său, ci doar îl ghidam. I-as fi putut spune de pildă că Bagdadul este construit în formă de decagon, iar Cavoul se află în al nouălea punct, dar în afară de valoarea ca atare a informației, el nu ar fi înțeles mai mult. Aceasta nu este propriu-zis o cunoaștere ezoterică, dar nu vă este de nici un folos până în momentul în care nu sunteți capabili să o folosiți la justa ei valoare (…)

Ce credeți despre capacitatea lui Gurdjieff de a evolua spiritual?

Nu era treaba mea să ghicesc sau să fac pronosticuri în această direcție. După cum ți-am explicat, eu aveam ca scop să îl învăț un singur lucru. Cum reacționa el la aceasta și dacă o făcea sau nu cu foarte mare profunzime era ceva ce nu ținea de competența mea. El urma o anumită cale inițiatică de studiu, pe care eu nu reprezentam decât un stâlp ce marchează o etapă.  El aspira să învețe și să pătrundă tradițiile artei mele și celelalte tradiții autentice ale Ordinului, dar nu știam cât de profundă era aspirația sa. Numai Maestrul care se preocupa de modelarea sa interioară ar fi putut vorbi despre aceasta; nu uita prietene, că în sfera activității sufite exista o parte exterioară și una interioară. Ele pot fi deosebite una de cealaltă, dar fiecare este foarte importantă. De exemplu, Gurdjieff, urmând indicațiile ordinului, și-a petrecut multe luni scriind doar propoziția “Doamne miluiește-mă!”. Această acțiune, evident, combina ambele genuri de activitate, atât exterioară, cât și interioară, lucru care nu s-ar fi putut spune despre alte exerciții.

Edmond André era entuziasmat de această discuție, deși se gândea oare la ce nivel sunt adevărații Maeștrii, dacă Meșteșugarii pe care îi întâlnise până acum vorbeau în felul acesta. Așa că s-a întors la Hakim Mohamed Khattat pentru a-l întreba dacă nu îl ia ca discipol. Acesta i-a răspuns că nu îl poate primi, deoarece misiunea lui este să accepte doar discipoli trimiși de Maestru.

Dacă doriți să urmați calea pe care a mers Gurdjieff din pură curiozitate sau din admirație pentru el, mai bine abandonați-vă căutările, căci această motivație nu vă va aduce nici un folos, căci șeicul Mașeic a declarat că baraka, acea forță inefabilă cu care sunt înzestrați numai marii maeștri sufiți, care este transmisă oamenilor numai în anumite locuri și în anumite situații speciale, și pe care o purtau învățăturile lui Gurdjieff, a încetat să mai existe începând din a doua jumătate a secolului al XX-lea, o dată cu moartea sa.

Dar cine este șecicul Mașeic și unde…

Pentru dumneavoastră, nici una din aceste întrebări nu are răspuns, deoarece ceea ce întrebați nu înseamnă nimic! Căutați, dar fie ca scopul să vă fie evoluția și aspirația de a ajunge în armonie cu Nemărginirea, și nu simpla dorință de imitare maimuțărească, care se manifestă, din păcate, la dumneavoastră în acest moment. Mergeți la discipolii lui Ali Giamala, în Kerbala, la șeicul Daud Iusuf, iar acum permiteți-mi să mă întorc la lucrul meu.

Întâlnirea cu Șeicul Daud Iusuf

Ajuns în Kerbala, Edmond André a realizat că la acel șeic nu ajunge oricine, chiar dacă menționa că vine din partea lui Hakim Mohamed Khattat. Edmond André a înțeles mult mai târziu că dacă Hakim l-ar fi simpatizat, i-ar fi dat o parolă ce i-ar fi asigurat o audiență la șeic. De fapt, multe din discuțiile pe care André le avusese cu diferiți discipoli ai șeicului, fuseseră înscenări, pentru ca șeicul să îi afle intențiile și nivelul de evoluție.

Oricum, după câteva săptămâni de frământări, unul din discipolii șeicului i-a făcut legătura cu șeicul. Are loc un dialog energic între cei doi. Printre altele, Edmond André îi spune c are mare nevoie de ajutor pentru a se regăsi pe sine. Iar șeicul îl întreabă ce va urma după ce se va regăsi și care este scopul pentru care vrea să evolueze. În fine, dialogul lor duce inevitabil către Gurdjieff. Șeicul îi spune:

Gurdjieff nu a transmis nimănui cunoașterea sa, iar faima și învățăturile sale au murit o dată cu el.

Înseamnă că învățătura transmisă de el nu are nici o valoare?

A avut valoare în acea perioadă de timp și în acel loc unde a fost practicată. Aceasta era doar o etapă necesară înțelegerii depline a întregului mesaj. O treaptă în pregătirea unui anumit climat. El nu a împuternicit pe nimeni să aducă viitorului cărbuni stinși sub numele de foc viu (…) Gurdjieff mi-a fost discipol, trimis de către maestrul meu, Abdullah Giamavi din Damasc. El a venit la mine să studieze învățătura lui Salman Fersi. L-am învățat doar atât cât îi permitea capacitatea lui de înțelegere, nici mai mult nici mai puțin.

Salman Farsi a fost discipolul Marilor Maeștri, iar învățătura lui a fost primită prin Bahaudin Naksbenda și Sahul Gvatha de către șeicul Abdullah Satar. Această învățătură este, de fapt, o tehnică foarte rapidă de evoluție, prin intermediul căreia discipolul progresează mult mai rapid decât cu ajutorul metodelor obișnuite, dar care este aplicabilă doar pentru acei discipoli care au o motivație interioară foarte clară pentru a primi tehnica, însoțită și de permisiunea maeștrilor lor. Această metodă nu este accesibilă oricui, chiar dacă ea este deja cunoscută teoretic de către unii (…)

Ce îmi puteți spune despre Gurdjieff ca om?

Fara îndoială că era un om care avea toate slăbiciunile și ignoranța caracteristice speciei umane. Dacă era un om evoluat? Nu. Dacă a devenit sau nu om evoluat nu pot spune. Căci deși cunosc bine istoria activităților sale în Europa, din acestea se pot afla prea puține lucruri dacă nu sunt cunoscute cu precizie sarcinile speciale, exoterice, pe care le avea de îndeplinit.

Cine îi dădea aceste sarcini?

Centrul.

Care se află…?

Încetați să căutați a mai obține de la mine informații care nu vă vor fi de nici un folos. Pentru prima dată în viață ați auzit de Centru, și acum, chiar înainte de a vă gândi măcar puțin ce înseamnă aceasta, vreți să știți unde se afla și cu ce se ocupa. Nu puteți pretinde să vă dezvălui toată cunoașterea mea și nici să vă răspund la orice întrebare ce vă trece aiurea prin cap în acest moment. Sondați-mă puțin mai adânc, este în interesul dumneavoastră și totodată este cu putință ca în acest fel să aflați mai multe. (…) V-aș judeca mai puțin aspru dacă m-ați întreba dacă adevărata învățătură a ajuns totuși în Occident, în loc să încercați inutil să aprindeți focul cu cărbuni stinși.

(…) unde pot găsi o nouă învățătură?

Dumneavoastră nu sunteți capabil să întrebați ceva. Incapacitatea dumneavoastră de a pune o întrebare constituie pentru mine o dovadă elocventă a faptului că nu sunteți încă pregătit să primiți răspunsul. Sunteți atât de atașat de complicațiile inutile ale formulărilor întortocheate și de devierile iscusite de la metoda lui Satar, pe care le-ați tocit ani de-a rândul ca un papagal, încât conștiința fragmentară pe care o aveți nu vă permite să puneți întrebări corecte la timpul potrivit. Prin urmare, răspunsurile primite nu vă pot fi de folos. Ați fost educat și condiționat să trăiți numai după șabloane, însă o astfel de gândire este ineficientă.

În fine, tot dialogul lor este extrem de febril, iar la despărțire, șeicul îl îndrumă totuși spre un anume Karmani în Damask, și de asemenea să meargă în Ierusalim și să se gândească la Isa ibn Iusuf (adica Iisus fiul lui Iosif). Dialogul cu acest șeic a fost revelator pentru Edmond André care a înțeles că trebuie să fie receptiv prin prisma inimii, nu numai cu intelectul, așa cum era formația sa. Și în plus, acea nouă învățătură pe care el o căuta, trebuia să fie o învățătură care se potrivea vremurilor sale. Nu mai putea să se întoarcă la învățătura pe care o cunoscuse în Paris, prin intermediul lui Gurdjieff. Realizase că din toată învățătura, lor li se predase doar o repetare mecanică a doctrinei și a dansului inițiatic, care pe vremuri fuseseră într-adevăr spiritualizante.

În Ierusalim, André este îndrumat către o carte, “Faptele lui Ioan” din care este entuziasmat să afle că Iisus practica împreună cu apostolii săi un fel de dans, cumva asemănător cu al devrișilor. André îl citează pe Sfântul Ioan, iar extrasele acelei cărți sunt extrem de interesante, deoarece îl vedem pe Iisus într-o ipostază ezoterică alături de apostolii săi.

Întâlnirea cu Ataullah Karmani

După aproximativ două luni de ședere în Ierusalim, Edmond André a plecat în Damasc în căutarea celui pe care i-l recomandase șeicul. Ataullah Karmani îi spune printre altele:

Iți voi da informația de care ai nevoie, dar încetează să mai vezi în tot ceea ce ți se spune acea semnificație pe care o cauți și care crezi că e potrivită pentru dumneata.

Acesta îi spuse că, împreună cu Gurdjieff, fuseseră discipolii unui maestru numit Kalander care făcea parte din ordinul Kadiri. Acela lucra acolo ca arămar și i-a învățat tainele acestei meserii, dar le dădea și multe învățături. I-a povestit despre programul lor de pregătire spirituală și de felul în care Maestrul îi învață.

Gurdjieff era un bun discipol?

Nu, noi ne judecam unul pe celalalt, pentru că noi nu puteam cunoaște evoluția celuilalt așa cum o putea face numai Maestrul. Nici acum nu doresc să-mi exprim o părere în acest sens, căci nu știu în ce mod și pentru ce anume a fost instruit Grdjieff. El avea niște mâini de aur și o gândire rapidă, dar dacă era bun sau rău pentru scopul spre care era îndrumat, nu aș putea spune.

De unde știți că el era pregătit pentru o misiune anume?

Pentru că el purta toate semnele care indicau că ar face parte dintre acei care erau trimiși să învețe, să se formeze, iar apoi erau călăuziți și trimiși să instruiască apoi la rândul lor (…)

Cum era primit un discipol pentru un astfel de curs de studiu inițiatic?

Pe diverse căi. Pe calea contactului cu învățătura, iar după aprobarea candidaturii, după felul în care evolua, discipolul fie era instruit pentru îndeplinirea unei misiuni anume, fie el avea nevoie de învățătură, având în același timp și capacitatea de a o folosi, chiar inconștient uneori, pentru binele societății.

Întâlnirea cu Șeicul Hassan Effendi

Ataullah Karmani l-a îndrumat către Șeicul Hassan Effendi, pentru ca Edmond André să se lămurească de ce a fost pus de către Șeicul Daud Iusuf să se gândească la Iisus. Așa că Edmond André i-a adresat o scrisoare șeicului Hassan Effendi care l-a primit într-o audiență. De la acest maestru, Gurdjieff învățase respirația, cum să o realizeze corect pentru a-și trezi conștiința. Edmond André nu știa de tehnica respirației, așa că se miră de acest lucru, iar șeicul fu oripilat de ignoranța de care André dă dovadă. Șeicul îi explică faptul că oamenii obișnuiți respiră pentru a putea trăi, însă oamenii elevați respiră pentru a întări și a susține o ieșire în sfera superioară de conștiință a ființei și că este mult de muncă până sa obții această manieră de a respira. Nu am găsit foarte multe informații despre această carte și nici despre Edmond André, care este foarte posibil să fie doar un pseudonim, însă, dacă presupunem că el a făcut această călătorie cam prin anii ‘60, putem vedea că abia după 50 de ani învățătura despre respirație a ajuns și la marele public. Existau oameni și tratate despre așa ceva, dar trebuia să știi unde să cauți, trebuia să știi acest concept. Însă acum se scrie și se vorbește atât de mult despre aceste tehnici, există tutoriale video și tot felul de cursuri și materiale. Poate nu toți o practică în mod corect, însă teoriile sunt publice și pot fi accesate foarte ușor, nu mai țin de o doctrină secretă neapărat. Mă întreb dacă o mai fi de actualitate această tehnică a respirației, dacă o mai fi în concordanță cu timpurile noastre…

gurdjieff

Șeicul Hassan Effendi îi spune lui André niște lucruri foarte dure. O să extrag doar câteva fraze.

Credeți că e rațional să înghițiți bucăți enorme de înțelepciune” și să le vomați sub forma teoriilor, cuvântărilor, marșurilor și inepțiilor unei minți necoapte. Așa-numitul secol al Rațiunii a creat în Europa mai puțină acțiune și mai puțin progres intelectual real decât activitatea pe o singură zi a unui om evoluat. (…) Tenacitatea ați înlocuit-o prin controverse mărunte, curajul – prin lăudăroșenie, iar gândirea disciplinată, prin niște eforturi înguste și pedante de a părea raționali.  (…) Puteți scrie o carte despre aceste căutări, dar înțelegeți-mă cum se cuvine. Citați-mă dacă doriți, dar nu mă comentați. (…) Daca nu vă simțiți în stare să trageți niște concluzii firești din această discuție, nu încercați să o “explicați” altora și nu căutați să vă expuneți sentimentele și emoțiile sau atitudinile pe care discuția noastră vi le-a trezit. (…) Caracteristica lumii occidentale a fost reprezentată întotdeauna de tendința de a interpreta, de a comenta și de a explica. O traducere, era pentru intelectul occidental modalitatea de a crea o orientare a ideilor, care, in manuscrisul originar, în mare parte nu exista. Dacă el nu reușea să prindă orientarea inițială a gândirii, fapt care se petrecea destul de des, el o introducea pe a sa, deseori arbitrară, pentru a demonstra un punct de vedere sau pentru a o folosi ca demonstrație a teoriei preferate.(…) Ce legătură are aeasta cu Gurdjeff, puteți întreba în sinea dumneavoastră? O legătură foarte directă.

Cei care au ochi pentru a vedea, pot să vadă legătura, cei care au urechi de auzit să asculte: fie ca ei să își dezvolte mai întâi capacitatea de a cunoaște structura adevărului, de a simți adevărul și de a crea un climat în care adevărul ar fi o regulă firească și plăcută și nu ceva neobișnuit.

Gurdjieff trebuia să dea anumite lucruri în anumite circumstanțe. Faptul că învățătura lui trebuia să treacă prin falsificare și faptul că ea a continuat să existe mult timp după ce eficiența sa încetase, în condiții mult modificate – aceasta era inevitabil și, de fapt, fusese de mult timp prevăzut. Rolul lui era pregătitor, dar cea mai mare parte a succesului obținut a fost condiționată mult de activitatea desfășurată după moartea sa. Vă puteți întreba cum oare cei care au obținut rezultate cu ajutorul lui erau capabili să mențină contactul, dacă nu aveau nici o legătură cu școala pe care au fondat-o? Foarte simplu. Pe măsură ce trecea timpul, trebuia să devină evident că repetarea activității anterioare era lipsită de calitate. Atunci era ușor să te separi și să urmezi doar acele fragmente de învățătură pe care le-ai asimilat.

Teoriile denaturate conțin în ele sămânța propriei lor distrugeri. Aceasta este o lege imuabilă care se poate demonstra prin ea însăși. Acum are loc o activitate spirituală care are grijă de aceia pentru care realitatea încă nu și-a pierdut gustul(…)

Întâlnirea cu Mahomed Moshin

L-a întâlnit pe Mahomed Moshin, care era negustor, la el acasă, unde le vorbea mai multor discipoli. Așezându-se alături de ei, Edmond André a putut să mai audă un crâmpei din cele zise de Maestrul Moshin:

(…)Gândiți-vă la problemele despre care am discutat, dar repet, numai folosind acele repere pe care vi le-am dat și în nici un caz nu le judecați din punct de vedere sentimental, social sau politic. Ele pot avea legături cu aceste planuri, dar feriți-vă de ele mai mult ca de ciumă. Să nu vă permiteți niciodată să vă complaceți în a accepta influențele nefaste ale epocii în care trăiți. (…)

A aflat că acest maestru îl inițiase pe Gurdjieff în farmaceutică și farmacologie, l-a învățat cum să cultive și să folosească plantele, cum să prepare din ele extracte și cum să le utilizeze. El a învățat toate acestea în decurs de un an, apoi a plecat mai departe. Pe André l-a uimit acest om care părea foarte în vârstă dar care se ținea extraordinar de bine și se întreba cam câți ani ar putea avea, dacă Gurdjieff îi slujise ca discipol. Iată ce lucruri i-a spus acest maestru negustor:

În primul rând nu trebuie să considerați ca un fapt de la sine înțeles că pentru instruirea unui om este absolut necesară prezența lui fizică. Omul poate fi instruit pe o multitudine de căi, fiecare cale fiind la fel de eficientă, cu condiția ca Maestrul și discipolul să fie într-o relație foarte profundă. În acest caz, timpul și distanța nu mai contează (…). Gurdjieff a primit învățătura mea înainte de sfârșitul celui de-al 19-lea an al acestui secol, în timp ce eram la Erzerum.

Moshin îi explica lui André că la Erzerum se ocupa de crearea unei grădini, răspândind în acel loc cunoașterea necesară acelui timp oamenilor din zonă. Moshin a mai explicat cum acționează plantele asupra omului, cum își schimbă ele simbolismul în funcție de simpatiile și antipatiile reciproce, de cantitatea în care ele sunt plantate, de culorile folosite de grădinar. Culorile sunt primul nivel prin care plantele acționează asupra psihicului uman. André îl întreabă dacă l-a învățat pe Gurdjieff această tehnică a grădinăritului. Iată răspunsul:

Nu. Pentru el nu era necesară cunoașterea acestor lucruri. Există o frăție care se ocupă de crearea acestor grădini și nu este obligată să dezvăluie tehnicile folosite. Există, de asemenea, Ordine care lucrează numai pentru a pune în aplicare anumite planuri sau pentru a-i ocroti pe cei care călătoresc prin aceste grădini.

André insista:

Au aceleași secrete și Marile Piramide și alte monumente ale Egiptului Antic?

Puteți întreba, doar că mă îngrozesc aceste exemple de gândire occidentală. Eu vă vorbesc de una, iar dumneavoastră aduceți în discuție altele. Ce vreți să obțineți astfel? Să acumulați în minte tot felul de subiecte străine de sufletul vostru și care în nici un caz nu vă pot aduce înțelepciunea? Dacă întrebați numai pentru  a vă completa o cunoaștere superficială, mă întristați din nou cu atitudinea dumneavoastră ignorantă. Dacă ați plecat de acasă pentru a întreba de o civilizație moartă, atunci acest fapt vă onorează prea puțin capacitatea de a gândi consecvent. Doriți să trăiți în trecut și să vă scufundați în superstiții și povești sau doriți să cunoașteți pulsațiile unei puteri vii, care cuprinde întreg Universul? Piramide, Sfincși, Turnuri babiloniene, povești! Toate acestea nu își au locul în viitor, pe când dumneavoastră îl aveți! (…) Renunțați la această tendință nefericită de a încerca să elaborați totul în raport cu ceea ce ați catalogat deja în minte. Am văzut atâția “gânditori” occidentali, încât acum mă feresc de prostiile lor. Cine a fost Maria Magdalena și unde este ea menționată în “Cartea Morților”, și caracterul lui Varava și “Legenda lui Ghilgameș”, Ioana D’Arc și Glastonberry și Noe și micuțul Tristan, și Empire State Building și Marele Canion? Răspunsul constă în faptul că multe lucruri sunt legate între ele, dar într-o dimensiune pe care nu o puteți vedea în starea voastră actuală (…) Oare de ce Gurdjeff nu și-a concentrat cercetările în Valea Nilului? Sau nu a căutat Frăția Sarmună? El le-a menționat doar pentru a face o alegorie, pentru ca apoi să se focalizeze asupra ființei interioare, pentru a vă trezi și a vă deschide mințile voastre mlăștinoase către această Ființă Interioară, pentru a le curăța de secolele întunecate de gândire moartă (…)

André mărește miza:

În acest caz, nu mi-ați putea da unele explicații care să mă ajute să înțeleg?

Nu. Deoarece căutați explicații și nu experiență, care v-ar ajuta mult mai mult. În general, doriți să vi se dea o carte intitulată “Tainele necunoscutului și cum pot fi acestea dezlegate”, pe care să o urmați lecție cu lecție și să atingeți astfel perfecțiunea. Nu există o asemenea carte pe care să o și puteți înțelege în această fază, deși o asemenea carte există și este ușor accesibilă; dar pentru a ști să o foloșiți și a obține rezultate, trebuie să învățați să trăiți alte lucruri care vă vor pregăti pentru o înțelegere ulterioară(…)”.

Această convorbire l-a făcut pe André să realizeze că maeștrii sufiți pe care îi întâlnise nu erau deloc dornici să aibă discipoli, fiind învăluiți într-o aură de autoritate și înțelepciune și un calm care le dădea un anume magnetism straniu. Ei erau atât de critici și categorici… A ințeles că ei puteau să trezească gândirea unui om și să îi faca praf toate preconcepțiile și deciziile luate anterior, și puteau să facă un occidental să realizeze că intelectul său e foarte avid de noi divagații.

Întrevederea cu Pirr DAUD

André a ajuns la Pirr Daud care se presupunea că i-a fost maestru lui Gurdjieff. Acesta arăta ca un om la 60 de ani deși ar fi trebuit să aibă peste un secol de viață. André i-a explicat că îi caută pe oamenii cu care Gurdjieff a intrat în contact, deoarece era nemulțumit de cele ce se pretind în numele lui în Occident.

Daud i-a spus:

Nu se poate continua la nesfârșit cu o repetare mecanică. Investitura Maestrului nu se transmite și discipolilor săi. Dacă dumneavoastră căutați cunoașterea, trebuie să fiți la unison cu activitatea de dezvoltare care ia în considerație circumstanțele și cerințele timpului. Vă puteți lumina casa cu lămpi pe gaz, dacă vă aflați într-o zonă unde nu există electricitate, dar când aveți posibilitatea să folosiți curentul electric, nu veți mai urma metodele vechi pentru a lumina. (…)

Tehnicile de evoluție au fost elaborate în decursul secolelor, luându-se în considerare timpul, locul și circumstanțele existente. Activitățile sau procedeele pot fi folosite doar de omul care răspunde de sfera respectivă de activitate, corelată cu timpul și necesitățile. Ele se pot modifica în permanență și de aceea conducătorul trebuie să fie continuu în contact direct cu planul de bază al acțiunii. Numai acea activitate care se desfășoară în cadrul planului divin de bază este o activitate susținută de Forța Supremă. O aplicare întâmplătoare, ascultarea cu o jumătate de ureche a adevărurilor semi-înțelese, nu pot duce la altceva decat un amalgam, la o pierdere de timp și uneori chiar la regres. Știți ce înseamnă a fi în lume și totuși a nu-i aparține?

Gurdjieff

André cere explicația acestei expresii. Pirr Daud îi spune că ideea e să trăiești în lume, nu să te retragi și să devii pustnic. Pentru occidentali, evoluția spirituală e adeseori egală cu retragerea din lume. Însă ideea e să fii în lume, să îți asumi responsabilități, să comunici cu tot felul de oameni chiar și dintre cei mai răi și dubioși, să iei contact cu orice fel de experiențe, chiar și cele nocive, dar cu toate astea, să nu fii afectat și sa nu suferi. Pirr Daud crede că poți medita doar câteva minute pe zi dacă ești iluminat și știi la ce să meditezi, sustrăgându-te total de la celelalte activități. Dar dacă occidentalii cred că au nevoie să mediteze zeci de ani într-o peșteră, retrași din lume, atunci sistemul occidental spiritual e ineficient și total inactiv. Dacă te retragi în peșteră, și stai în zdrențe mâncând tot felul de rădăcini poți produce într-adevăr transformări fizice interesante, dar acestea au o valoare prea mică în sens spiritual. André îl întreabă ce sens au atunci anumite frății retrase din lume, precum Frățiile monastice din Hindukush, despre care și Gurdjieff spune că ar fi petrecut o perioadă în sânul lor, și despre care se crede că ar fi nemuritori și că duc o viață cu anumite ritualuri menite să compenseaze imperfecțiunea omenrii.

Pirr îi răspunde:

Naivitatea dumneavoastră incredibilă vă contrazice vârsta! Gurdjieff a spus una sau alta, Kant a spus una, Cehov a spus alta. Fiecare are ceva de spus. Și puteți, iar uneori așa și faceți, să vă consumați întreaga viață citându-i și încercând să vă explicați un fapt sau altul, iar apoi vă folosiți trăirile personale pentru a face ordine în rezultatele unor aspirații ce nu vă aparțin (…) Nu vă împovărați cu personalități și informații ce au avut loc în sfera de timp ce nu ține de situația dumneavoastră actuală și care nu pot fi primite și utilizate acum. Un anumit gen de literatură este bazat pe experiențele și acțiunile din trecut și este vie doar pe parcursul vieții Maestrului, a cărui misiune a fost de a ajuta și influența anumiți oameni. Întrebați-vă în ce mod vă poate transforma această informație evoluția, dacă circumstanțele de care se vorbește, timpul și oamenii mai sunt aceiași (…). Gândirea occidentală nu și-a putut reveni din “strânsoarea” bisericii organizate și chiar a putut și a contribuit la monopolul acesteia, prin faptul că niciodată nu i-a contestat drepturile.

Orice aluzie la faptul că biserica organizată nu are un conținut ezoteric pe care să se poată baza, era urmată de arderea pe rug. Sunt la fel de creștin ca și Hristos, dar sunt un creștin de altă natură decât cei pe care îi găsiți acum în fruntea bisericii. Însuși Sfântul Augustin susținea ca religia creștină a existat la popoarele antice și ca el, cu toată sfințenia și sinceritatea sa, este de părere că a fost influențat de învățăturile necreștine (…)

Pirr îl trimite să ia legătura cu un alt maestru, Daggas Rutam, meșter de tobe.

Daggas RUSTAM

După multe căutari, André îl găsește și pe acest maestru. Maestrul îl întreabă dacă este gata să ia calea pustiniciei.  André, contrar la ce v-ați fi așteptat, spune că e gata să devină pustnic.  La care Rustam îi zice:

Vezi, încă simți că pentru a găsi cunoașterea trebuie să ai o viață însingurată, departe de tot ceea ce este impur. Chiar nu înțelegi că o cale de evoluție lipsită de simplitate merge într-un pas cu cerințele vieții de astăzi? (…) Nimic nu este impur într-o activitate lumească cumpătată, cu condiția să știi să nu o lași să te oprească din calea ta spirituală. Dacă ai suficientă putere, chiar poți determina forțele negative să te slujească…, dar trebuie sa fii destul de puternic.

De la începutul începuturilor, înțelepții vorbeau limba oamenilor și acționau în conformitate cu starea timpului planetei. Noi suntem în pas cu timpul și chiar înaintea lui. Rămășițele jalnice ale învățăturii antice, proiectate fără nici un rezultat în secolul al XX-lea, nu sunt pentru noi. (…)

Chiar crezi că soarta oamenilor poate fi influențată de oameni a căror singură virtute constă în izolarea de ispitele lumești?

Acest maestru îl îndrumă pe André mai departe, la șeicul Abdul Muhi.

Abdul MUHI

Printre altele, André îl întreabă dacă i-ar fi util să practice exercițiile pe care le preda Gurdjieff. Șeicul îi răspunde:

Nu, acele exerciții speciale erau potrivite unui anumit timp și pentru anumite condiții specifice. Voi trebuie să le urmați pe acelea care sunt în mod special pregătite pentru necesitățile voastre și pentru circumstanțele care predomină în voi. Aceste exerciții trebuie să vă fie predate de profesorul care vă instruiește, căci în caz contrar nu își au rostul.

André îl întreabă cum ar putea primi acele exerciții.

Nu le veți primi! Le veți obține prin muncă sau prin meritele dumneavoastră. Ele vă sunt date de profesor după ce ați practicat sub îndrumarea lui suficient de mult timp pentru ca el să se convingă că veți fi în stare să le folosiți bine. Dumneavoastră sunteți acela care, muncind, veți asimila în mod corect învățătura și rezultatul va consta în transformările lăuntrice ce vor apărea astfel încât veți fi capabil să evoluați singur. Începeți deocamdată prin a asimila capacitatea de a învăța.

În momentul de față gândirea dumneavoastră este rudimentară și impură. Sunteți nevoit să vă filtrați gândurile printr-o masă de informații necorelate și inutile, care oricum nu reprezintă cunoașterea veritabilă. (…)

Șeicul Mahomed DAUD

Iată câteva chestii interesante pe care le-a spus acest șeic:

Acum uită ce știi despre Gurdjieff, această învățătură nu este pentru tine. Ceea ce s-a învechit nu va aduce nimic bun; învățătura menită să fie transmisă într-un anumit timp continuă până când apare un moment de hiatus înaintea începerii unui nou stadiu. Vechea învățătură devine neroditoare și supraviețuiesc adesea doar fragmente limitate, ce pot fi încadrate în noua fază. Chiar dacă ai fi reușit să urmezi aceste crâmpeie, nu te-ar fi ajutat, căci acum toată structura este schimbată, iar legătura dintre fapte a suferit o nouă reconstrucție (…)

André îl întreabă:

Mai poate fi utilă urmarea acestei căi?

Doar în măsura în care ea ți-a dat un stimulent în căutarea unui stadiu mai înat și ți-a amintit că mai există și alte sfere ale existenței.

Ahmed MUSTAFA fierarul

De la acesta am extras următoarele citate:

Este înțelept să urmezi învățătura unui om numai în cazul în care ea te aduce la contactul direct cu curentul de bază al realității, al tradiției. În caz contrar, această relație poate deveni un cult al personalității. Și în acest caz, capacitatea de a evolua este strict limitată de realizările persoanei respective.

Gurdjieff, care a locuit în această casă, spunea că progresul se realizează printr-o nouă gândire și o nouă activitate. Deoarece el însuși era limitat, el putea da doar în limitele limitărilor sale și ale mandatului său. Corelând aceasta cu elementul temporal, veți putea vedea că această fază a învățăturii este destul de îndepărtată de ceva perfect.

Și acum urmează ceva și mai interesant spus de Mustafa fierarul:

Omul care l-a primit pe Gurdjieff ca discipol a fost învățătorul meu, șeicul UI Maseih. Șeicul l-a ales pentru a verifica anumite reacții ale Occidentului la introducerea gândirii sufite, introducere care a fost realizată pe parcursul secolelor. Gurdjieff comunica regulat rezultatele experiențelor pe care era însărcinat să le realizeze. Până la moartea lui, această fază a fost încheiată, însă unii încă mai continuă să se raporteze la ceea ce ei consideră a fi învățătura, deși ei cunosc atât de puțin tehnica, și cu atât mai puțin scopul. Chiar dacă această fază ar fi funcționabilă, ei n-ar fi în stare să acționeze. Dreptul și atitudinea lor de a instrui au fost negate de noi de nenumărate ori, cu toate acestea, ei continuă să vorbească despre “misterioasele” centre, contacte, mănăstiri și alte minuni. Cei care îi urmează și acceptă acest circ, sunt mulțumiți de caracterul lor și de promisiunile pe care cred că le conțin.

André l-a întrebat:

Dar nu se comite astfel o nedreptate față de cei care s-au încredințat acestei învățături?

Nu este așa, căci învățătura autentică a fost întotdeauna accesibilă și ei o puteau găsi. Dacă rezonează cu această farsă, înseamnă că acesta este nivelul lor. Cei care nu sunt orbiți de aparența exterioară a tainei și de exclusivitatea legăturii directe cu noi, găsesc întotdeauna calea pentru stabilirea contactului cu autenticul. Omul nu poate găsi întotdeauna, chiar noi suntem o mărturie a acestui fapt, dar dacă el va fi acceptat sau nu – este o altă problemă. Nu folosiți în vorbirea dumneavoastră cuvinte ca “dreptate” și “nedreptate”. Nu aveți de unde să știți, suntem condiționați și subiectivi. Suntem nereali. Vă mândriți cu libertatea dumneavoastră de a alege. Dați-mi voie să vă spun că această libertate e unul din factorii care vă derutează și vă subminează cel mai mult. Ea acordă o totală libertate nevrozelor dumneavoastră, reacțiilor dumneavoastră superficiale și rătăcirilor proprii. Trebuie să tindeți spre libertatea de “a alege”. Când vi se oferă două posibilități, vă pierdeți timpul și efortul pentru a vă hotărî pe care s-o alegeți. Treceți în revistă tot spectrul condiționărilor critice, emoționale, sociale, fizice, psihice și fiziologice, înainte de a ajunge la un răspuns care mai apoi, de cele mai multe ori, nici nu vă satisface. Sunteși oare în stare să înțelegeți ce libertate vi se dă când nu aveți nici o alegere? Știți oare ce înseamnă să poți alege atât de repede și de hotărât, încât în toate circumstanțele să nu aveți nici o alegere? Alegerea pe care o faceți, decizia dumneavoastră, se bazează pe o cunoaștere atât de subiectivă, încât nici nu poate fi vorba de existența unei alternative.

Șeicul MAȘEIC

După alte peripeții, André a ajuns la mult căutatul Șeic Mașeic. Acesta i-a spus așa:

Sunteți un eurpoean. Sunteți făcut să trăiți, să lucrați, să învățați și să evoluați în Occident. Ați făcut această călătorie, călătorie consacrată unei descoperiri, pentru a afla unde se află învățătura și unde poate fi urmată aceasta. Învățătura se află aici. Nu o puteți urma. Vă veți întoarce în Europa, vă veți integra acolo în grup. Călătoria aceasta v-a luat mult timp și mulți bani, le-ați fi putut folosi mult mai bine pe ambele; dar acum nu mai contează. Sunteți capabil să deveniți un discipol, sunteți în stare să mergeți pe această cale(…). Așadar, întorceți-vă în Europa, în acel loc unde vă voi trimite. Nu spuneți nimănui unde se află el și pe cine veți vedea acolo, doar lăsați-vă inundat de baraka lui.

Întorcându-se în Europa, André a descoperit că acel Centru se afla la 10 minute de locuința lui…

+ Surse

Lasă un comentariu

 

Comentarii

  1. Foarte bune intrebarile. O sa o dau pe metafore, de asta nici nu vreau sa ma muncesc prea mult, deoarece nu am niste răspunsuri clare, ci mai mult niste poeme in proza. Dar eu simt ca fiecare idee este ca un curent care te atrage, intri in ea așa cum intra avionul in nori. Acel nor de idee are o anumită atmosferă, densitate, si te poate retine acolo o vreme. Asta depinde de idee. Poate fi o idee lansata de un om charismatic, de un artist talentat de un scriitor de geniu, poate fi o idee la moda si pt ca la ea adera mulți oameni această idee nor e foarte magnetizanta sa zic asa. Oricum, important e ca rămânem în unul sau mai mulți nori de acest gen toata viata si sărim de pe unul pe altul, sau suntem absorbiți de la unul la altul fără voia noastră. Eu sunt abia la primul pas, de conștientizare a acestor „nori magnetici” de idei. Iar pasul doi ar fi sa nu ma mai las atras de atmosfera lor. Sau daca ma las atras, sa nu ma mai afecteze ca stare, sa nu imi schimbe dispoziția. Dar sunt mulți oameni care sunt jucați de acești nori ca niste mingi de ping pong si nici nu realizeaza asta.

  2. Am citit tot. Am rămas așa… Am fost la multe cursuri, am citit multe carti de spiritualitate, am cheltuit mult si bani si timp pt domeniul asta… oare chiar a meritat? Mi,am extins doar cunoștințele, însă nu pot spune ca macar mi,am îndreptat defectele, cât despre vreo înălțare spirituală nici nu pomenesc. Am început să mă îndoiesc de ceva vreme de toate chestiile astea. Adică sunt si oameni autentici pe domeniu, dar nu pot spune ca ei stiu secretele vieții, sau ca sunt ca niste sfinți. Probabil cel mai important e să încerci să trăiești viața si sa nu te implica emotional extrem de mult. La început, daca făceai mișto de domeniile astea in prezenta mea, imediat imi sărea mustarul, cred ca ma identificăm prea mult… poate secretul e să nu te identifici prea mult cu nimic…