Omul a fost fascinat de obiectele care îi reflectă propria înfățișare încă de când și-a văzut pentru prima oară chipul în apă. Probabil că aceasta este originea unei mulțimi de superstiții care s-au creat în jurul oglinzilor.

În mitologia greacă, Narcis, fiul zeului râului Cephisus și a nimfei Liriope, era un tânăr frumos, iubit de multe nimfe, cărora le respingea dragostea. Într-o zi, chinuit de sete, Narcis s-a oprit pe malul unui izvor în care și-a văzut reflexia și s-a îndrăgostit de propria lui persoană. El a rămas pe malul apei, privindu-se necontenit până când a murit. Când nimfele au auzit ce se întâmplase, au venit la izvor, dar nu au găsit trupul lui Narcis, ci o floare care poartă de atunci numele lui.

În Siberia, şamanii Tungus întrebuinţau oglinzile de cupru pentru a chema spiritele. În Grecia Antică, oglinda era simbolul Afroditei, care era reprezentată deseori cu oglinda în mână. Preotesele vrăjitoare din Thessallia, tot în Grecia Antică, îşi scriau mesajele mistice pe oglindă, cu sânge de om!

Unele culturi merg mai departe și spun că oglinzile are trebui acoperite și pe timp de noapte, când oamenii dorm, pentru a fi siguri că sufletul rătăcitor al unui visător nu rămâne prins într-o oglindă. La sârbo-croați, oglinda era îngropată cu cel decedat, pentru a preveni rătăcirea sufletului și împiedicarea oamenilor răi să învie.

În Japonia, Kagami, oglinda reprezintă simbolul purității absolute a sufletului nepătat. La evrei, este important să se acopere toate oglinzile în casa unde a decedat un om. Se spune că, dacă oglinzile nu sunt acoperite, spiritul celui decedat poate rămâne blocat într-una dintre oglinzi și nu mai poate să treacă în lumea de dincolo.

Credința despre sufletele văzute în oglindă poate explica de ce, în poveștile despre vampiri, aceștia nu pot fi văzuți într-o oglindă. Dacă vampirul este o ființă deja moartă, el nu are suflet, prin urmare nu se poate reflecta într-o oglindă.

Oglinda aduce ghinion

În credința populară românească, oglinda reflectă adevărul, sinceritatea conștiinței și a inimii. Oglinda intactă poartă semnul armoniei, al uniunii conjugale, spre deosebire de oglinda spartă care înseamnă despărțire.

Toată lumea a auzit, de exemplu, că o oglindă spartă aduce șapte ani de ghinion. Această superstiție datează de la romani, care credeau că viața se reînnoiește la fiecare șapte ani, și că o oglindă spartă ar provoca astfel daune pentru sufletul care a spart-o.

Totuși, chiar și spargerea unei oglinzi nu e un capăt de lume. Una dintre soluții este pisarea cioburilor de oglindă până când acestea se transformă într-un praf fin. O altă soluție o reprezintă îngroparea bucăților sparte de oglindă în pământ, sub coroana unui copac, atunci când e lună plină.

Catoptromanţia sau ghicitul în oglindă

Arta prezicerii în oglindă, pe care specialiştii au denumit-o catoptromanţie, datează chiar înainte de apariţia oglinzilor de bronz. Catoptromanţia se înrudește cu: hidromanţia, care întrebuinţează partea ce reflectă a apei, şi cristalomanţia, care foloseşte cristale. Şi cum ocultismul s-a perpetuat, din Antichitate, rezistând şi în Evul Mediu, în pofida cumplitelor persecuţii, această artă se practică şi astăzi în toată lumea.

În ţara noastră, se ghiceşte în oglindă mai ales în ajunul marilor sărbători, cum ar fi Anul Nou, Sângeorzul, Sânzienele, Sântandrei etc. Iată cum îşi ghicesc viitorul tinerele din Bucovina, obicei consemnat de marele folclorist Simion Florea Marian:

“Se strâng mai multe fete la un loc (…) şi-şi iau câte o lumină (lumânare – n.n.) şi o oglindă cu sine şi se duc la produh şi se uită în oglindă şi zic că văd pe acela după care au să se mărite; iau o lumină de cununie a unei femei măritate şi o oglindă şi merg la fântână. După aceea, întorcând oglinda cu faţa spre fântână, se zice că văd pe viitorul bărbat pe deasupra apei; fetele iau o lumină de cununie şi o oglindă şi merg la miezul nopţii (…) la un izvor sau fântână, aprind lumina, ţin oglinda spre fundul apei şi cată înlăuntru. Ele zic că văd atunci pe ursitorii lor, dacă ar fi să se mărite în anul ce urmează; iau o lumânare şi o oglindă şi se duc la fântână şi aprind lumânarea şi pun oglinda cu faţa deasupra apei, şi care are să le fie soţul se arată în oglindă. Şi iarăşi zic că, dacă are să fie negricios, atunci li se arată negru, iar dacă are să fie albineţ, atunci li se arată alb.”

Tot fetele din Bucovina, inclusiv din Nordul acestui ţinut, aduc o cofă cu apă şi, punând-o în faţa casei sau în tindă, înconjoară casa de trei ori. Apoi, aducând o oglindă şi o lumânare aprinsă, pun oglinda pe cofă şi, ţinând lumânarea în mână, privesc în apă şi în oglindă şi-şi văd ursitul atât în cofă cât şi în oglindă. Alte fete pun o oglindă în faţa lor şi alta în spate, apoi aprind lumânări sfinţite de la Paşte şi, privind în oglinzi, îşi zăresc ursitorii. O fată care doreşte să-şi vadă ursitul, ca şi ceea ce i se va întâmpla în timpul ce-a mai rămas până la Anul Nou, nu mănâncă nimic într-o zi, iar spre miezul nopţii pune două oglinzi, una în faţa alteia, iar între ele pune patru lumânări aprinse, două de-o parte şi două de alta; apoi se aşează în spatele unei oglinzi şi priveşte fix, printre lumânări, în cealaltă, fără să clipească. În vremea această, fata trebuie să fie singură în casă. Ursitul şi tot ce i se va întâmpla până la Anul Nou i se vor arăta limpede în oglindă.

În unele sate, fata ia două lumânări ce au ars numai în Noaptea Învierii, le aprinde şi se aşează între ele înaintea oglinzii. În acest răstimp, fata este complet îmbrăcată în alb. Unele fete, după ce şi-au văzut viitorul în oglindă, mai rostesc şi descântece. Psihologii din zilele noastre nu resping cu totul catoptromanţia, ci apreciază puterea suprafeţelor strălucitoare, ce fac să apară, sub formă de viziuni, intuiţiile şi presentimentele pe care le ascunde subconştientul.

La români, această artă este atestată încă din vremea geto-dacilor, căci aproape toate străvechile oglinzi descoperite de arheologi poartă inscripţii magice. Astfel, pe câteva rame de plumb pentru oglinzi, descoperite la Celei-Corabia, judeţul Olt, scrie: FORMASO BIST MIN FECIT, ceea ce în limba tracă înseamnă ”Cea mai frumoasă m-am făcut; Cea mai frumoasă să mă fac!” Tot în ruinele cetăţii de la Celei-Corabia, numită de geţi SUCI-DAVA, a fost descoperită şi o oglindă de sticlă, cu rama de plumb, decorată pe amândouă feţele, pe care sunt încrustate aceste scurte versuri:

TRIL KALE

TE KALO

MIN ALO

Traducerea: “Între frumoase, cea (mai) frumoasă eu sunt (să fiu) !”

Nu numai mitofolclorul ia în seamă oglinda, ci şi arta românească modernă. Astfel, unul dintre primii noştri poeţi culţi, Alecu Văcărescu, a scris, printre altele, şi aceste minunate versuri de dragoste:

Oglinda, când ţi-ar arăta,

Întreagă frumuseţea ta,

Atunci, şi tu, ca mine,

Te-ai închina la tine.

În celebra poezie a lui George Coşbuc, “La oglindă”, delicata ustensilă îi este favorabilă fetei care se priveşte în ea:

Tu mă poţi, oglindă, spune!

Ei, tu doară nu te-i pune

Să mă spui! Tu ai, surată,

Gânduri bune.

Marele poet şi cercetătorul miturilor noastre străvechi, Lucian Blaga, a semnat şi “Oglinda din adânc”:

Când mă privesc într-o fântână,

ştiu că-n adâncuri foste mume

îmi ţin oglindă, ochi de lume.

Când mă privesc într-o fântână,

Îmi văd şi soarta, uit de nume.

Întorcându-ne în Evul Mediu, de unde am păstrat multe legende şi basme, aflăm despre Caterina de Medici că ar fi avut o oglindă în care putea să vadă ce se petrecea în Franţa şi în ţările vecine, acestea fiind de obicei duşmane.

De asemenea, toată lumea cunoaşte versurile cu care mama vitregă a Albei ca Zăpada îşi întreba oglinda:

Oglindă, oglinjioară,

Cine-i cea mai frumoasă din ţară?

Cum se ştie, oglinda cochetei şi relei împărătese spunea întotdeauna adevărul!

Superstiții pozitive

Nu toate superstițiile legate de oglinzi sunt negative. De exemplu, dacă un bărbat și o femeie își surprind privirea într-o oglindă, vor avea o căsnicie fericită. O altă superstiție spune că dacă te simți tulburată în timp ce ești singură acasă, să te așezi în fața unei oglinzi și să privești în ochii tăi. Starea de neliniște va dispărea.

Hidromanţia sau ghicitul în apă

Hidromanţia este o practică folosită în vechime, de perşi, pentru a prezice viitorul folosindu-se de apă. Este una dintre cele mai utilizate practici din Orientul Mijlociu şi este considerată o veritabilă artă divinatorie.

Pentru a pune în practică această artă, trebuie să umpli un pahar sau un vas cu apă şi să suspenzi un inel de un fir gros de aţă. Cu ajutorul firului de aţă cu inel vei lovi vasul de câte ori va fi nevoie pentru a vedea viitorul. Acest pendul trebuie ţinut lăngă vas iar interpretările sună în felul următor:

Adresează apei o întrebare care să sune, de exemplu, cam aşa: „Este adevărat că mâine voi obţine jobul mult dorit, în urma interviului?” Dacă răspunsul este negativ, pendulul se va mişca în formă circulară, în sensul acelor de ceasornic, lovind foarte uşor vasul cu apă sau paharul. În cazul în care răspunsul va fi unul pozitiv, pendulul se va mişca înainte-înapoi, fără să facă mişcari laterale, lovind puternic vasul cu apă. Micile cerculeţe formate în interiorul vasului îţi arată cat de intens este raspunsul afirmativ. Dacă vei lua cu dificultate jobul, vasul va fi lovit uşor, dacă îl vei lua cu uşurinţă, pendulul aproape ca va doborî paharul cu apă.

Hidromanţia a fost practicată multă vreme şi în Italia. Când anumite persoane erau bănuite de hotţie, li se scria numele pe nişte pietricele şi apoi erau aruncate în apă. În funcţie de cercurile concentrice (dacă se formează mai multe în afara centrului, hoţul a fost prins, dacă se formează cercuri doar în centru, hoţul mai trebuie căutat) se ştia cine a furat şi cine nu.

Cristalomanţia sau ghicitul în cristale

Cuvântul „cristal” vine de la grecescul krystallos, unde krios înseamnă gheață și talos, care, în limba greacă înseamnă „taie”, iar în dialectul cretan – „soarele”. Cristalele constituie o substanță minerală solidă, omogenă, având o structură internă regulată.

Arta divinaţiei cu ajutorul unui cristal rotund, cristalomanţia, presupune ca informaţia să fie percepută mai întîi de subconştient. Apoi, prin contemplarea miezului transparent al sferei, informaţia se transformă în viziune, o imagine clară despre trecut, prezent sau viitor. Operatorul respectivei tehnici trebuie să dispună de abilitatea de a accede informaţiile subconştientului. În vechime, ocultiştii îşi însoţeau şedinţele de „citit“ în cristale cu prelungi incantaţii şi ritualuri complicate. Astăzi, aceeaşi tehnică presupune doar privirea fixă, concentrată, a cristalului pentru a provoca starea de transă necesară ghicitului. O veritabilă sferă de cristal se fabrică dintr-un cuarţ fară defecte, care este bine şlefuit pentru a atinge forma geometrică perfectă. Pe lîngă cuarţ se mai poate alege berilul, piatră semipreţioasă, reputată pentru proprietăţile ei mistice. Unul dintre cei mai cunoscuţi ghicitori în sfera de cristal este Nostradamus, celebrul prezicător care s-a folosit de informaţiile primite în urma consultării „bulei“ cristaline pentru a-şi redacta faimoasele Centurii. Un alt reputat prezicător în cristale a fost matematicianul, geocartograful şi ocultistul englez John Dee (1527-1608), astrologul oficial al reginei Elizabeta I a Angliei, căreia îi comunica prin scrisori preziceri care purtau menţiunea „007“ (cele două zerouri simbolizînd propria sa privire, şapte fiind numărul cabalistic al norocului). Alegerea aceleiaşi cifre de către autorul Ian Fleming pentru personajul James Bond nu este deloc întîmplătoare, sugerînd misterul.

Surse

Articole similare

Arte divinatorii

Artele divinatorii reprezintă maniera prin care oamenii se conectează la Divinitate și la energia universală. Aceste arte divinatorii au apărut încă de la începuturile civilizației, ca rezultat al doriței nestăvilite a primilor oameni de a…

Solomonarii

Solomonarii, aceste stranii ființe ale mitologiei româneşti, se regasesc în legende, dar si în realitatea cotidiană a satului românesc. Solomonarii sunt considerați ca personaje semidivine. Solomonarii dețin puteri magice și sunt cunoscuţi în credinţele populare…

Ce este un șaman?

Nu de prea mult timp, abia puţin peste douăzeci de ani, cuvintele “şamanism” şi “şaman” au captat atenția publicului. Până atunci, doar etnologii erau la curent cu aceste practici magico-religioase care sunt şi astăzi, printre…

1 Comentariu

    Am citit articolu vostru cu Observatorii si eram curioasa daca amintiti aici si de faza cu oglinzile cand puneau un aparat pe ele care ii ajuta sa citeasca/asculte ce se discutase in camera respectiva. Sau pe geamuri puneau? Nu mai stiu sigur dar oricum era vorba de o suprafata reflectanta.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

captcha