Baldur

Baldur

In Bizar by admin1 comentariu

Lucrarea „Căsătoria perfectă„, a lui V.M. Samael Aun Weor, spune că „Edda germanică poate fi considerată ca fiind Biblia germanică. În această carte arhaică este conţinută Înţelepciunea ocultă a Nordicilor”.

Numeroase popoare şi rase au primit o învăţătură de tip superior de la zei. Nu se știe cine erau acei zei. Se presupune că ar fi fost ființe extraterestre, dar asta este o altă poveste care ne-ar devia de la subiect.

În general se crede că leagănul spiritualităţii a fost în Asia, India, Tibet sau Egipt. Unii spun ca ar fi fost chiar tara noastra. Totusi, cu mult înainte ca „Înţelepciunea Şarpelui” să fi ajuns în aceste locuri, aceasta era deja prezentă printre Nordici.

V.M. Samael Aun Weor spune că:

Mitologia Germanică este Nordică. Înţelepciunea vine din Nord…, leagănul omenirii este în Nord… Înţelepciunea ocultă a sosit din Nord în Lemuria, şi din Lemuria a ajuns în Atlantida. După scufundarea Atlantidei, Înţelepciunea a rămas în acele ţinuturi care au făcut parte din continentul Atlant.

Zeii

Zeii îşi aveau reşedinţa în Asgard (lumile superioare, cerurile). Aceste lumi erau unite cu Midgard (lumea fizică, omenirea) prin intermediul unui curcubeu de foc, păzit de Zeul Heimdall.

Zeii trăiau fericiţi şi se hrăneau cu „merele tinereţii”, cultivate şi păzite de Zeiţa Idun, şi mulţumită lor se ţineau pururea tineri şi plini de vitalitate.

Asgard-ul era format din multe ţinuturi şi era dominat de două tipuri de Zei, între care s-au iscat unele conflicte, deşi până la urmă toţi trăiesc în armonie: AESIRII de natură războinică, care îşi aveau lăcaşul în WALHALLA şi al căror şef era ODIN, şi VANIRII (de natură inferioară, Zei ai fertilităţii, ai naturii etc.), care îşi aveau lăcaşul în VANAHEIM.

Zeul Baldur

Prin puritatea și noblețea sa și prin tragicul destin, Baldur este cel mai interesant zeu. Baldur este Christosul în mitologiei nordice. El reprezintă lumina, bucuria, puritatea, frumusețea și inocența. Iată ce scrie Snorri despre Baldur în „Gylfaginning”, capitolul II:

„cel mai bun și toți îl laudă. Are o înfățișare atât de frumoasă și de strălucitoare, încât făptura lui răspândește raze de lumină… Este cel mai înțelept, cel mai vredinic în vorbire și cel mai milostiv”

Se cunosc foarte puține lucruri despre cultul său, dar se știe că era iubit de toți. Totuși, Baldur și-a revelat importanța în drama universului mai ales prin moarea sa. Mitul său e, de altfel, cel mai tulburător din toată mitologia germanică.

Îndrăgit de zei și oameni deopotrivă, el era perceput ca cel mai bun zeu din panteonul germano-scandinav. Chiar dacă puterea sa era mică, era în schimb inteligent, prietenos și elocvent. Fiu, al lui Odin și al lui Frigg, Baldur a avut-o ca soție pe Nanna, fiica lui Nep, având cu ea un fiu: pe Forseti, zeul justiției.

Datorită măreției și frumuseții lui, toate forțele naturii au hotărât să nu îl rănească, în afară de vâsc. Diabolicul zeu Loki s-a folosit de această slăbiciune. Manipulându-l pe fratele zeului, Hod, care era orb, el l-a omorât pe Baldur.

Moartea zeului Baldur este una dintre cele mai tragice secvențe ale mitologiei nordice. Zeița Frigg, mama sa, zeița cerului, cea care cunoaște destinele tuturor, dar nu are voie să le dezvăluie nimănui, cunoștea și destinul fiului ei. Alte variante spun că Baldur însuși era bântuit de vise rele care îî prevesteau moartea, iar el a împărtășit acest lucru zeilor, iar Frigg hotărî să plece la drum ca să înduplece toată natura să nu îî facă rău fiului ei.

Astfel, Frigg a mers în toate colțurile lumii, la fiecare creatură a aerului, focului, apei și pământului, smulgându-le promisiunea că nu îi vor face niciodată vreun rău fiului ei. Fiecare plantă și fiecare animal i-au făgăduit că Baldur va fi în siguranță. Ea a cerut tuturor elementelor naturii să îl protejeze pe Baldur, mai puțin vâscului, pe care l-a crezut inofensiv. Imun la amenințarea forțelor naturale, Baldur stârnește curiozitatea celorlalți zei din Valhalla care se distrează aruncându-i săgeţi, ce nu-i provocau nici cea mai mică rană.

Baldur

Moartea zeului Baldur de Christoffer Wilhelm Eckersberg, 1817

Văzând rezistența lui Baldur, zeul Loki devine invidios. Așa că Loki va lua înfățișarea unei femei, reușind să afle vulnerabilitatea lui Baldur chiar de la mama sa, Frigg. Frigg i-a spus:

„Există o mică tufă care se cheamă mistilteinn, tufă de vâsc; mi s-a părut prea plăpândă ca să o pun să jure.”

Loki confecționează o săgeată din lemn de vâsc pe care i-o oferă zeului Hod, fratele orb al lui Baldur ce nu fusese de față la probe. Săgeata, trasă din mâinile lui Hod ca din greșeală, îl omoară pe Baldur, îndeplinind profeția mamei sale.

Alegerea lui Hod pentru a-l ucide pe Baldur nu este întâmplătoare: zeul orb este un zeu al întunericului, ce se va face ucigașul zeului luminii. Loki este zeul vicleniei și al răului, victima sa fiind un simbol al purității. Prin aceste două opoziții, răul triumfă asupra binelui, întunericul asupra luminii, dezechilibru ce va declanșa sfârșitul lumii, Ragnarok-ul.

Vedem aici, în acest pasaj, cum Zeul Focului, trădându-i pe Zei, îl asasinează pe Christul Intim din noi, acest fapt se regăseşte şi în alte învăţături ezoterice: Osiris asasinat de Seth, Hiram Abiff de cei trei trădători etc.

Moartea lui Baldur poate fi considerată un punct culminant al mitologiei popoarelor nordice conflictul cel mai important care va duce spre deznodământul tragic al lumii.

Din moment ce Baldur nu căzuse pe câmpul de luptă, el nu a putut merge în Walhala, ci s-a dus în Hel. Solului trimis de Odin ca să ceară eliberarea lui Baldur, Hel i-a răspuns că îl va elibera pe Baldur cu condiția ca toate făpturile lumii să-l plângă. Informați de zei, oamenii, animalele, plantele, pietrele pornesc cu toatele să plângă. Numai o singură vrăjitoare nu a voit să-l jelească pe Baldur, și se bănuiește că era Loki deghizat. În cele din urmă, Thor îl prinde pe Loki și zeii îl înlănțuie de o stâncă. Deasupra lui Loki, zeii au legat un șarpe veninos, așa încât picăturile de venin care ieșeau din gura șarpelui să-i cadă pe față. Soția lui Loki, stătea dedesubt cu un recipient ca veninul să cadă în el, și nu pe fața lui Loki. Când recipientul se umple, ea merge să îl golească, iar veninul care cade pe Loki în acest răstimp, îl face să se zvârcolească de durere și întreg pământul se cutremură o dată cu el. Totuși, la Ragnarok, în ajunul sfârșitului lumii, Loki va ajunge să scape din legături.

Alte variante ale legendei spun că, în timp ce Balder este pe patul de moarte, Odin îi şopteşte ceva la ureche. Nimeni nu ştie ce, dar legenda spune că îi promite învierea ce va urma după purificarea lumii în urma catastrofei din Ragnarok…

Iată ce scrie Georges Dumezil în lucrarea sa „Les dieux des Germeins” cu privire la Baldur:

„Asa cum reiese din însăși structura Voluspei, această dramă este cheia de boltă a istoriei lumii. Astfel, mediocritatea vârstei actuale a lumii a devenit de nelecuit. Desigur, bunătatea și mărinimia lui Baldur fuseseră ineficiente, deoarece, printr-un fel de blestem, nici una dintre hotărârile sale nu se realiza, dar cel puțin zeul exista și această existență era un protest și o mângâiere.”

+ Surse

Lasă un comentariu

 

Comentarii