Arte divinatorii

Arte divinatorii

In Istorie și civilizații by A.B.BLasă un comentariu

Artele divinatorii reprezintă maniera prin care oamenii se conectează la Divinitate și la energia universală. Și pentru că de obicei este greu să ne ascultăm vocea interioară și nici nu știm să stăm de vorbă cu ghizii spirituali avem nevoie de confirmări. Aceste confirmări vin prin mulțimea de arte divinatorii. Indiferent dacă este vorba de tarot, rune, interpretarea viselor, consultarea cristalelor, astrologie, chiromanție, tăblița Quija sau numerologie, artele divinatorii fac parte din viața noastră, ne ajută și ne călăuzesc.

În Roma Antică, divinația era folosită pentru a descoperi voința zeilor. Originea acestui termen vine din latinescul divinare care înseamnă a fi inspirat de catre un zeu, a descoperi voința zeilor. Semnificația se baza pe credința conform căreia zeii determinau soarta oamenilor.

În zilele noastre totuși, majoritatea oamenilor care regurg la practici divinatorii nu doresc neapărat să afle ce vrea Divinitatea de la ei. Mulți dintre clienții artelor divinatorii sunt preocupați de probleme practice din viața de zi cu zi: boli, griji, carieră, dragoste, obiecte pierdute etc. Însă există și indivizi interesați de chestiuni cu o semnificație mai înaltă.

Divinația are o origine străveche, datând din timpurile eroilor mitici. Datorită ei, natura umana, deși muritoare, s-ar putea apropia foarte mult de puterea providențială a divinității.

La grecii antici, clarviziunea era practicată de celebrele pitii de la Delfi, intermediare ale zeului Apollo în relațiile cu oamenii.

Prima clarvăzătoare din istorie a fost, probabil, Cassandra. Fiica lui Priam, regele Troiei, Cassandra primise puterea de la zeul Apollo, care i-o dăruise cu gândul de a o seduce. Întrucât tânăra l-a respins, Apollo s-a răzbunat, blestemând-o pe prințesă să nu-i fie crezute previziunile. Atunci când Cassandra a anunțat că darul grecilor, celebrul cal Troian, reprezenta un pericol de moarte, tatăl ei n-a crezut-o. Se cunoaște finalul tragic al legendei.

Când creștinismul a ajuns religie de stat, în Roma secolului XIV, a început să se critice ideea de arte divinatorii. Ele erau privite ca rămășițe ale cultelor păgâne. Creștinismul s-a folosit de represiune și de persecuții pentru a obține un câștig de cauză.

Totusi, dupa secole întregi de persecutii, creștinismul a început să înglobeze ideea de arte divinatorii, deoarece oricâte pedepse se dădeau, oamenii nu renunțau la practicile ghicitului. Omul vede o manifestare a sacrului în aceste arte divinatorii, si este greu să ne imaginăm cum ar putea funcționa spiritul uman fără a avea convingerea că sacrul se manifestă în lume.

Artele divinatorii au suferit tot felul de modificări în timp. Unele practici au fost abandonate, o parte s-au remodelat iar altele noi au apărut.

 

+ Surse

Lasă un comentariu