Arbori

Arbori

In Bizar by Maya1 comentariu

Mulți arbori, arbuști și plante sunt folosiți ca obiecte cu puteri magice. Alunul, lemnul din care se fac baghetele magice, a fost folosit și în radiestezie, pentru localizarea surselor de apă freatică, în vederea săpării de fântâni. O baghetă de alun a fost folosită de Sf. Patrick (sec. al V-lea d.H.) pentru a alunga șerpii din Irlanda și a-i arunca în mare.

Pentru druizi și alți magicieni, arborii au constituit o excelentă sursă de vitalitate radiantă și un instrument pentru atenuarea sau chiar vindecarea durerilor de spate. Chiar și astăzi, mulți oameni care trăiesc după legile naturii încearcă să apeleze la magia cu arbori pentru a-și spori puterea. Persoanele respective trebuie să aleagă un copac adecvat, puternic, drept, lipsit de deformări și de mărime considerabilă. Frasinul, molidul și mesteacănul sunt cei mai recomandați arbori. Pentru rezultate optime, copacii trebuie să se afle cât mai departe de așezări umane.

După ce a fost ales un copac potrivit, magicianul începe să-i vorbească, să-l atingă și să se gândească la el ca la un prieten. Copacul trebuie înconjurat de nouă ori, timp în care magicianul îl atinge delicat cu degetele. Apoi, magicianul se sprijină cu spatele de copac, cu fața îndreptată spre nord și își întinde brațele în lateral, cât să atingă scoarță copacului. În această poziție rostește incantația:

“O, copacule!
Copac puternic, rege copac,
Ia slăbiciunea din spatele meu
Și da-mi în loc forță!
Ca să pot fi drept, ca tine
Între cer (privește în sus)
și Pământul de sub el (privește în jos),
Ferit de furtuni
Și binecuvântat până la ultima ramură.
Așa să fie!”

Magicianul repetă incantația până când simte apariția unei relații energetice între el și copac. Apoi se desprinde, cu grijă, de copac și mulțumește spiritelor naturii pentru ajutorul dat.

În toate culturile copacul are o importanță deosebită. Cu toate că fiecare copac are o însemnătate aparte, ei ca un tot unitar amintesc de viață, regenerare, întinerire. Arborii sacri cu puteri magice se găsesc în fiecare cultură și periodă. Aceștia sunt ca un dar divin făcut de către zeița Pământ pentru că oamenii, atunci când cred în puterea copacilor, să se vindece de boli.

La lacuți se povestește că în buricul pământului se înalță un arbore semeț cu opt crengi. Din coroana copacului se revarsă o licoare divină de un galben înspumat. Trecătorii care beau din licoare simt cum le trece oboseala și le piere foamea. Când primul om, la venirea sa pe lume, a vrut să știe de ce se află aici, a mers lângă acest copac uriaș al cărui vârf străpunge cerul. A văzut în trunchiul copacului o scorbură unde i se arată până la brâu o femeie care îi spuse că el venise pe lume spre a fi strămoșul neamului omenesc.

Altaicii spun și ei că înainte de a veni pe pământ, sufletele oamenilor stau în cer sau cocoțate pe vârfurile cerești ale copacului cosmic sub chipul unor păsări. Marco Polo relatează că primul rege al uigurilor s-a născut dintr-o anumită ciupercă hrănită cu seva copacilor.

La populațiile turco-mongole din Siberia întâlnim și interpretări antropomorfice ale arborelui. Astfel, la tunguși, un om se poate transforma în copac și-și poate relua apoi forma dintâi. În China antică, tuia era arborele estului și al primăverii. De aceea, el trebuia sădit pe altarul Pământului spre Răsărit. În plus, ca toate coniferele, tuia era un simbol al nemuririi, cu rășină și fructele ei se hrăneau Nemuritorii.

+ Surse

Lasă un comentariu

 

Comentarii

  1. Stiu ca m.a impresionat filmul Avatar. Ce relație extraordinara aveau cu Arborele Vieții! Păcat ca omul nu mai vede lucrurile mai spiritualizat si face măcel prin păduri. Dar poate noile generații care se nasc vor schimba ceva. Am văzut copii care plâng la cioturi de copaci tăiați, ei văd ca de acolo a fost luată o viața. Probabil aceste generații sunt mai sensibile la astfel de lucruri.