Apa

Apa

In Bizar by A.B.BLasă un comentariu

Apa este elementul primordial, prezent cu această semnificație în aproape toate mitologiile, este substanța nașterii și a morții.

Având funcții germinative și purificatoare, apa sintetizează sensul începutului și al regenerării prin dizolvare; abluțiunile, botezul, potopul, descântecele cu apă neîncepută au sensul ștergerii păcatelor, răutăților, a istoriei înseși. Există o serie de mituri cosmogonice în care apa apare ca matrice a lumii.

În mitologia indiană, zeul plutește într-o fericită nepăsare pe noianul de ape, în adâncul cărora zace viața nerelevată. Credința nașterii din ape există și în folclorul românesc. Într-una din aceste legende se spune că la începuturi, înainte ca lumea să fie creată, Dumnezeu Și Satana se plimbau peste întinderea de ape. Dumnezeu l-a trimis pe Satana în adâncul maăii de unde a adus sămânța de pământ.

Semn al orcărui început, apa are virtuți sacre: întinerește, vindecă miraculos, iluminează spiritul și ființa.

Ca și curiozitate, despre străvechii locuitori ai Insulelor Canare se spune că apa oceanului exercita asupra psihologiei lor o influenţă mistică şi supranaturală, care ar fi făcut ca ea să fie considerată drept un element inviolabil şi de neînfruntat. Guanşii din insula Tenerife, de pildă, urau apa atât de mult, încât nici unul dintre ei nu învățase să înoate.

Apa în psihologie

Împreună cu pădurea şi labirintul, apa este un simbol universal al subconștientului şi poate fi legată de lună, feminitate şi iraţionalitate. Deoarece oceanele sunt neţărmurite şi nestăpânite, pot fi egalate cu haosul. Subconștientul este asemănat cu un lac sau cu un eleşteu care pare calm, dar poate ascunde o mare activitate sub suprafaţă. În multe culturi antice se credea că Pământul a fost creat din apele primare. Psihologii folosesc această credinţă ca metaforă pentru naşterea ideilor în inconştient.

Apa în alchimie

În alchimie este subliniat contrastul dintre apă şi foc. Semnul apei (un triunghi echilateral cu vârful în sus) este semnul focului inversat (un triunghi echilateral cu vârful în jos) şi poate simboliza o cană gata să primească apa. Este mai degrabă un semn selenar decât solar. Când cele două semne antitetice sunt intercalate, se obţine uniunea elementelor contrastante ale apei şi focului, creându-se „focul fluid” sau „apa de foc„. Alchimiştii au considerat perechile de elemente ale triunghiului ca reprezentând forma (esenţa) şi materia (substanța), şi de aici, spiritul şi sufletul a tot ceea ce există.

Apa în Egipt și în religia budistă

În Egiptul Antic apa a fost subiectul unui simbolism extins. În definitiv, apa era însăși sursa de viață a țării. Toate lucrurile se iviseră din apele primordiale, apa făcea cu putință purificarea și era un simbol al reproducerii. În calitate de zeu al vegetației, Osiris era și zeul apelor Nilului. El era cel care lăsa ca apele râului să inunde anual câmpia din împrejurimi, lucru vital pentru cultivarea și fertilitatea pământului, care era reprezentat separat de Isis. Iată un descântec pentru băutul apei pe Tărâmul Morților:

„Fie ca marea apă să se deschidă pentru Osiris, fie ca apa rece a lui Thoth și apa lui Hapi să se despartă pentru Stăpânul Orizontului așa cum numele meu este Pedsu . Fie ca puterea asupra apelor să fie a mea ca membrele lui Seth, căci eu sunt cel care traversează cerul, eu sunt Leul lui Ra, eu sunt asasinul care mănânca piciorul din față, piciorul vitei îmi este întins, iazurile paradisului mă slujesc, îmi este dată eternitatea cea fără limite, căci eu sunt cel care a moștenit veșnicia, cel căruia i s-a dat viața fără de moarte.”

În budismul Zen, un lac liniștit este o metaforă pentru mintea purificată prin meditație. Ca și lumina lumânărilor, apa este o ofrandă recurentă în templele și în altarele budiste. Este în strânsă legătura cu simbolismul lunii, ca imagine a forței feminine, regenerative a universului. Cu ocazii speciale și pentru anumite zeități, apa poate fi purificată prin adaosul de ierburi. Contemplarea apei stătătoare sau curgatoare, este un ajutor pentru meditație. În special în budismul Zen, inițiatul trebuie să treacă prin mai multe niveluri ale conștiinței pentru a aprecia cu adevărat esența acestei substanțe.

Inteligența apei

Apa este mai mult decât un fluid. Experiențele japonezului Masaru Emoto au demonstrat că vibrațiile mediului înconjurător se impregnează în structura apei. Masaru Emoto și-a început proiectul fotografiind mii de cristale obținute din apă.

Aceste experiențe ale japonezului au arătat că apa nu este dotată doar cu o memorie, care îi permite să înmagazineze informații legate de ea însăși și de mediul apropiat, ci și cu o „inteligență” ce o face capabilă să aprecieze valoric toți stimulii cu care vine în contact. Această inteligență funcționează pe baza legii rezonanței. O idee, un gând, muzica, produc în structura apei un anumit ecou, remodelându-i vibrațiile.

Apa amară, apa clocotită și apa îngerilor

Iată ce am extras în acest sens din „Dicționarul diabolic” al lui Jacques Collin de Plancy:

Apa amară

Punerea la încercare cu apă amară se practica în cadrul vechilor legi ale evreilor. Când un bărbat își bănuia femeia de necredință și începea să fie gelos, dacă voia să se plângă în public, pentru a putea fi apărată, femeia trebuia să rămână singură cu cel pe care îl înfrunta nu mai mult decât fierbe un ou.

Dacă femeia nu demonstra cu martori că bărbatul se plânge fără motiv, ea trebuia să declare în public că este nevinovată, sub prestare de jurământ. Dacă bărbatul tot nu era mulțumit, cerea ca femeia să se purifice conform legii. Atunci judecătorul trimitea părțile la Ierusalim, la marele consistoriu, care era format din 60 de bătrâni. Femeia era înfățișată acestora și era lăsată să își examineze bine conștiința înainte de a fi supusă probei cu apă amară. Dacă ea continuă să-și susțină cinstea, era dusă la poarta Sfântului Sfinților, unde era plimbată până obosea, în vremea asta având vreme să-și examineze conștiința. Dacă rămânea la fel de fermă în atitudine, femeia era dezbrăcată de hainele ei, i se dădea un veșmânt negru, fiind asistată de femei care aveau permisiunea să participe la acest spectacol. Un preot scria numele femeii bănuite de adulter, precum și vorbele ei, apoi se aducea un vas de pământ, în care el turna, cu o scoică, aproximativ jumătate de litru de apă. Apoi lua praf din cort, adăuga zeamă de ierburi amare, răzuia de pe pergament numele și vorbele femeii și-i dădea să bea acel amestec. Dacă era nevinovată, concepea un fiu care avea să se nască fără dureri. Dacă era adulterină, femeia pălea la față, își dădea ochii peste cap și peste o oră murea împreună cu desfrânatul cu care păcătuise.

Apa clocotită

Punerea la încercare cu apă clocotită se folosea altadată în judecarea celor ce nu spuneau adevărul. Acuzatul trebuia să bage mâna într-un vas cu apă clocotită, din care terbuia să scoată un inel sfințit. Apoi i se înfășura mâna într-o cârpă peste care judecătorul și acuzatorii aplicau sigiliile. Peste trei zile, mâna era desfăcută, și dacă nu apăreau urme de arsură, omul era declarat nevinovat.

Apa îngerilor

Ca să preparați o gustoasă apă a îngerilor, puneți într-un alambic mare următoarele ingrediente: patru uncii (echivalentul a 29 grame) de smirna, două uncii de rășină de storax, o uncie de lemn de santal de culoarea lămâii, două drahme de cuișoare, două-trei fire de stânjenei de Florența, coaja de la jumătate de lămâie, două nucșoare, jumătate uncie de scorțișoară, două pinte (echivalentul a 0,93 litri) de apă proaspătă de izvor, un clondir de apă din flori de portocale, unul de apă de sulfină. Închideți ermetic alambicul și apoi distilati totul. Produsul va fi o delicioasă apă a îngerilor, numită astfel pentru că rețeta a fost transmisă chiar de un înger.

+ Surse

Lasă un comentariu