Antihristul

Antihristul

In Istorie și civilizații by A.B.B1 comentariu

Antihristul, după cum arată și numele, este un personaj opus lui Hristos sau care se prezintă, în mod fals, ca fiind Hristos.

Deși termenul este cel mai adesea asociat cu Apocalipsa din Noul Testament, el nu se regăsește nicăieri, în acest text. În Ioan 2:18 se spune că “vrăjmașul lui Hristos” s-a manifestat și că mulți falși învățători s-au infiltrat în rândurile creștinilor. În versetul 22, Ioan consideră ca Antihrist pe oricine Îl neagă pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu, iar în Ioan 2:7, el arată că sunt deja mulți înșelători între credincioși. Conceptul unui oponent terestru al lui Mesia apare și în Vechiul Testament. Prima formă de Antihrist este probabil regele războinic Gog, care apare în Cartea lui Iezechiel și reapare în Apocalipsa Sf. Ioan Teologul, alături de regatul Magog, reprezentând acele creaturi pământene ale lui Satana, care vor ataca poporul lui Dumnezeu în ultima mare bătălie dintre Bine și Rău. În escatologia iudaică, scrierile despre “sfârșitul zilelor” afirmă că armatele lu Gog și Magog vor fi în cele din urmă înfrânte și lumea va cunoaște pacea.

În Biblie, Antihristul are mai multe nume: Fiul Pierzaniei, Omul Păcatului, Omul Fărădelegii, Prințul Distrugerii și Fiara. Profetul Daniel descrie acest personaj în detaliu: El va fi un rege malefic care “va face după placul său și se va ridica și se va trufi Dumnezeului dumnezeilor, va spune lucruri nemaiauzite și se va propăși până ce sfârșitul mâniei va veni, că ceea ce este hotărât se va întâmpla. Și nu va lua aminte la dumnezeii părinților lui și nici la dumnezeul plăcut femeilor și nu va băga în seamă pe nici un alt dumnezeu căci el se va ridica deasupra tuturor”.

În Epistola a doua către tesalonicieni 2:3 Sfântul Pavel avea o viziune similară, privindu-l pe suveranul arogant și malefic: “Omul nelegiuirii, fiul pierzaniei… potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în locul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept Dumnezeu… Pentru că taina fărădelegii se și lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Și atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale și-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satana, însoțită de tot felul de puteri și de semne, sau de minuni mincionase…

În ambele profeții, ale lui Daniel și Ioan, Antihristul, este asociat cu zece conducători care îi închină regatele și i se supun, pentru a forma un imperiu efemer al distrugerii. “Și cele zece coarne înseamnă că din acest regat se vor ridica zece regi și un altul se va scula după ei; el se va deosebi de cei dinaintea lui… și va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt și va asupri pe sfinții Celui Preaînalt, și își va pune în gând să schimbe sărbătorile și legea, și ei vor fi dați în mâna lui o vreme și vremuri și jumatate de vreme”. (Daniel 7:24-25) “Dar sunt și șapte împărați: cinci au căzut, unul mai este, celălalt încă nu a venit, iar când va veni are de stat puțină vreme”. (Apocalipsa 17:10)

În Matei 24:3-44, Iisus le vorbește ucenicilor pe larg despre falșii Mesia și profeții care vor înșela multe neamuri cu spusele lor referitoare la sfârșitul lumii. El se referă la Profetul Daniel și la avertismentele acestuia privind sfârșitul timpurilor și Antihristul, și le cere ucenicilor să nu-i urmeze pe falșii prooroci care vor realiza mari miracole și înșelătorii. Nimeni nu știe, nici măcar îngerii, când Fiul omului va apărea din nou, venind pe norii cerului, le spune Iisus.

Deși Iisus relevă clar că nimeni nu cunoaște ora sau ziua celei de-a doua sosiri a Lui, unii clerici și teologi creștini timp de multe secole au considerat că Antihristul va avea o asemenea ascensiune pe pământ, încât va fi un catalizator pentru declanșarea Armageddonului, bătălia supremă dintre armatele lui Iisus și cele ale Satanei. De-a lungul vremurilor, creștinii au încercat să identifice Antihristul printre liderii de seamă ai epocilor respective. Încă din vremea Reformei protestante, Papa a fost personajul preferat de evanghelici, pentru acest titlu infam. Dar deși mulți dintre Papii Evului Mediu au exerictat o puternică dominație asupra suveranilor și popoarelor Europei, papii contemporani au avut o influență politică redusă și cu siguranță niciunul dintre ei nu s-ar putea plasa pe poziții amenințătoare pentru securitatea mondială.

Numele de Antihrist extins

Deseori, Antihrist a fost identificat cu un curent anticreștin explicit. Orice gândire necreștină este privită într-un antagonism natural față de Iisus Hristos. Din antichitatea îndepărtată și până la momentl actual, iudaismul, politeismul, religiile orientale, islamul, s-au arătat a fi mai mult sau mai puțin ostile creștinismului, iar ultimele două secole au fost martorele răbufnirii unor ideologii anticreștine izvorâte din sânul creștinătății.

Deismul iacobin și ateismul hebertist asociate cu Revoluția Franceză au săvârșit, începând cu anul 1793, așa numita „descreștinare”. Biblia și biserica au fost îndepărtate, cu dispreț și cu multă vărsare de sânge. Ca înlocuitor, unii au proclamat cultul rațiunii, care nu a durat prea mult. Alții au proclamat cultul ființei supreme, care de asemenea, nu a durat. Armata revoluționară a intrat și în Roma, a desființat Statul Papal în 1798 și toată lumea a înțeles că se născuse o eră nouă, în care biserica nu mai putea avea rol dominant în societate. În secolul următor au apărut teoreticienii ateismului modern: Schopenhauer, Feuerbach, Karl Marx, etc. S-a lansat “Manifestul Comunist” (1848), a apărut evoluționismul (Darwin, 1859).

În 1888, filosoful german Friedrich Nietzsche, cu un an înainte de a înnebuni, scria cartea “Der Antichrist” („Antihristul”), în care ridica în slăvi spiritul bărbătesc al păgânismului, al dorinței de putere, de viață și fericire, care nu cunoaște noțiunea de păcat; în contrast cu etica „bolnăvicioasă” a creștinismului, care idealizează mila, iubirea dusmanului, răbdarea în suferință și ocolirea păcatului. În același an, Nietzsche, fost fiu de pastor, care făcuse în tinerețe studii teologice – a publicat “Ecce Homo” (III, 2), unde scria, fără să clipească: „Eu sunt Antihristul”, ceea ce i-a făcut pe unii să creadă că Antihristul a fost Nietzsche.

Regimurile comuniste au omorât mai mulți oameni decât orice alt sistem și orice război mondial: peste 96 milioane în toate țările în care și-a întins tentaculele, dintre care 65 milioane numai în China, și 20 milioane în URSS. Unii identifică din acest motiv Antihristul cu Revoluția Roșie.

De fapt, mai mulți dictatori faimoși au avut această sinistră onoare, de a fi considerați, în generația lor, ca Antihristul așteptat. Lui Mussolini i s-a calculat numărul 666 (VV IL DVCE) din salutul adresat („Viva Il Duce„). Numele lui Adolf Hitler, cancelar al Germaniei în perioada 1933-1945, calculat după un anumit sistem, da numarul 666.

Oameni celebri asemănați cu Antihristul

Au existat oameni, precum Aleister Crowley (1875-1947), care au părut să revendice acest titlu, de Fiară sau 666.

Valoarea numerică a numelui lui Franklin Delano Roosevelet (1882-1945) era tot 666 și, cum acesta a deținut funcția de președinte al SUA timp de 12 ani – și în timpul Marii Crize și al celui de-al Doilea Război Mondial – mulți dintre criticii săi, creștini conservatori, l-au considerat a fi Antihristul. Chiar și fostul președinte Ronald Wilson Reagan (1911-2002) a provocat îngrijorarea fundamentaliștilor creștini, întrucât cele trei nume ale sale aveau fiecare câte șase litere.

În ultimele decenii, termenul Antihrist a fost aplicat atât de multor oameni, din diferite culturi populare, încât si-a pierdut o mare parte a sensurilor sale inițiale, precum și aura amenințătoare. Pe parcursul Războiului din Golf, în 1992, Saddam Hussein (1937-2006) a fost considerat de mulți ca fiind Fiara apocaliptică, în special atunci când a anunțat planurile de restaurare a vestigiilor Babilonului, orașul antic, simbol al depravării. Înainte de Hussein, fusese vizat și Ayatollahul Khomeini (1900-1989). Ulterior, când anumiți extremiști i-au nominalizat, ca Antihriști, pe președintele Reagan, pe fostul secretar de Stat Henry Kissinger (n.1923) și chiar pe un personaj de desene animate celebru, dinozaurul Barney, termenul a început să-și piardă din conotația înfricoșătoare. Henry Kissinger, vinovat de nimic altceva, decât că a fost un diplomat notoriu, evreu neamț american, a fost numit Antihrist, printr-o alambicată socoteală numerologică a numelui lui. Dacă A=6, B=12, C=18, etc, atunci, K+I+S+S+I+N+G+E+R=666.

În anul 2007, un candidat creștin la Senatul American îl gratifica pe președintele George W. Bush cu întreitul titlu de „ecumenic, masonic, antihrist”, pentru că îndrăznise să fie foarte cordial și fratern cu islamicii, participând la cina de Ramadhan, în Biroul Oval la Casa Albă. La rândul său, Barack Obama a fost văzut ca Antihrist de către adversarii creștini. În 1988, când Papa Ioan Paul al II-lea se adresa Parlamentului European, Reverendul Ian Paisley, un cleric protestant din Ulster, liderul Partidului Unionist Democratic, l-a întrerupt, strigând, „Mă lepăd de tine, Antihrist!” și ținând sus un poster cu inscripția „Papa Ioan Paul II – antihrist„. Pontiful și-a continuat discursul, după ce Paisley a fost scos din sala de la conferință.

Nici Bill Gates n-a scăpat de această alăturare. Pentru ca ironia să fie totală, numele lui în cod ASCII (Bill Gates III) însumează 666. (Codul ASCII este acronimul lui American Standard Code for Information Interchange („Codul Standard American pentru Schimbul de Informații”). ASCII reprezintă un sistem de codificare a caracterelor, bazat pe alfabetul englez. Codurile ASCII reprezintă caractere text pentru computere, echipamente de comunicație și echipamente care lucrează cu text. Majoritatea sistemelor moderne de codificare a caracterelor, care asigură reprezentarea mult mai multor caractere, se bazează pe ASCII.) Ba chiar și programele lui Bill Gates, Windows 96 și MS-DOS 5.21 au fost făcute, prin aceleași metode, să dea 666, iar WWW (World Wide Web) citit evreiește (vav, vav, vav) ar fi de asemenea 666.

Numele lui Napoleon Bonaparte a fost, de asemenea, candidat la titlul de Antihrist, ca dușman al vechiului regim, ca dictator și cu sonoritate apropiată de Apollyon din Apocalipsa 9. Iosif Stalin a avut, printre altele, și această notorietate.

Alți candidați moderni la titlul de Antihrist au fost Prințul Charles de Wales, Sam Walton (proprietar al magazinelor Wal-Mart și președintele Clubului Rotary), cântărețul John Lennon din grupul Beatles, președintele Nelson Mandela, Al Gore, Uniunea Europeană (EURO = 666 în cod ASCII).

Atât de mult s-a abuzat de numărul 666, preluat până și de formații heavy metal, încât reacția superstițioasă față de acest număr a căpătat o denumire tehnică, derivată din denumirea greacă a numărului: hexakósioi-hexékonta-hexafobie.

O teorie a conspirației pune nașterea lui Antihrist în legătură cu scenariul Christos-Magdalena, din cărțile “Holy Blood”, “Holy Grail” și “Codul lui Da Vinci”, scenariu considerat de unii ca fiind o înșelăciune folosită de societăți secrete pentru a promova pe viitorul lor rege merovingian pe scena lumii.

Ziarul de orientare scientologică “The Epoch Times” a afirmat că fiara Apocalipsei este Partidul Comunist Chinez.

Deși conotația înspăimântătoare asociată numelui Antihrist s-a diluat mult, creștinii care cred cu tărie în venirea Apocalipsei și a bătăliei finale dintre bine și rău, consideră și că denumirea de Antihrist îi menține elementul terifiant și că trebuie ținut cont de semnele și avertismentele despre fiară, profețite în Apocalipsa Sfântului Ioan.

+ Surse

Lasă un comentariu

 

Comentarii

  1. De ce lasa Dumnezeu sa existe diavolul si chiar venirea Antihristului? Daca Dumnezeu a creat totul înseamnă că i.a creat si pe ei, nu?