Amuletă

Amuletă

In Bizar by Maya1 comentariu

Termenul “amuletă” vine din latină (amuletum), indicând puterea pe care romanii o atribuiau acestor obiecte, ca protecție împotriva spiritelor rele. Amulete preistorice reprezentând fertilitatea au fost descoperite lângă unele dintre cele mai vechi oseminte umane. Arheologii au scos la iveală gheare, scoici, colți și cristale datând de pe la 25.000 î.H. gravate cu simboluri și având mici orificii, fiind probabil purtate la gât, ca niște coliere.

Din cele mai vechi timpuri animalele au fost folosite ca simboluri pentru amulete. Printre amuletele moderne se numără o lăbuță de iepure care, atunci când era frecată aducea noroc. Se credea că osul iades, de la păsări, ar îndeplini dorințele persoanei suficient de norocoase încât să obțină partea mai mare din el, atunci când osul era rupt în competiție cu o altă persoană, practică uzuală cu prilejul Zilei Recunoștinței, în Statele Unite.

La momentul apariției Imperiului Roman, în secolul I î.H., amuletele erau deja purtate de mult, ca mijloace de apărare și aducătoare de noroc. Egiptenii le considerau necesare pentru protejarea viilor și a morților. O amuletă având reprezentată o inimă era adesea plasată în morminte, pentru ca răposații să o prezinte la Judecata de Apoi. Asemănarea cu scarabeii, un fel de gândaci, era de asemenea esențială. Un scarabeu își învelește oul în noroi sau bălegar și îl rostogolește până într-un loc unde este în siguranță. Egiptenii considerau acest drum o metaforă a călătoriei zilnice a Soarelui pe cer. Amuleta cu scarabeu era o emblemă comună a regenerării și ca atare era, de asemenea, pusă în morminte.

Sumerienii, locuitori ai Mesopotamiei antice, actualul Irak și contemporani cu egiptenii, aveau amuletele inscripționate cu imagini de zei și animale. Aceste imagini erau trasate și în matrițe, imprimându-le apoi pe tot felul de obiecte, de la ceramică la tocurile ușilor. Emblema de pe sigiliu reprezenta un spirit păzitor care avea să aducă nenorociri asupra celor care ar fi îndrăznit să deschidă compartimentul protejat fără permisiunea proprietarului.

Tezaurul faraonului egiptean Tutankhamon (1370 – 1352 î.H.) conține numeroase cristale, sub formă de bijuterii și pietre prețioase. Ele erau podoabe individuale dar aveau și un sens simbolic, întrucât se credea că posedă puteri mistice și religioase. Astăzi cristalele sunt încă purtate ca obiecte de podoabă, iar cei ce cred în puterea lor mistică le poată ca amulete.

Multe amulete au semnificație religioasă. Evreii antici purtau la gât amulete conținând fâșii de pergament pe care erau scrise legile lui Dumnezeu. Tora, cuprinzând cinci cărți din Vechiul Testament, se numără printre cărțile sfinte care, alături de Biblie (la creștini), Vedas (la hinduși), Coran (la musulmani) și Avestar ( la zoroastrianiști), ar aduce noroc și ar alunga răul în opinia credincioșilor. O amuletă musulmană foarte întâlnită astăzi constă într-o miniatură de câțiva centimetri a Coranului, închisă în metal și purtată la gât. Musulmanii cred că dobândesc putere purtând amulete inscripționate cu o numită formă a numelui lui Allah.

Amuletele sunt frecvent menționate în literatura talmudică unde sunt numite kemiya și constau adesea din fragmente de papirus scris sau rădăcini de ierburi purtate pe un lănțișor, brățară sau inel. Multe dintre ele aveau scop tămăduitor. Acestea erau considerate eficiente doar dacă vindecaseră deja bolnavi. Un alt gen de amuletă pe pergament era mezuzah, termenul evreiesc pentru stâlpul ușii. Moise (sec. XIV-XIII î.H.) a poruncit israeliților să inscriptioneze cuvintele: “Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru, Unul este” pe stâlpii ușilor tuturor caselor. O amuleta cu aceste cuvinte continuă să fie atașată de uși în multe gospodării evreiești moderne sau purtată sub formă de bijuterii de aur la gât, pentru a aduce noroc.

Primii creștini inscriptionau cuvântul ichthys, ce înseamnă pește în greacă, pe amuletele lor fiindcă acesta conținea inițialele grecești pentru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul. De atunci, simbolul peștelui a fost important pentru creștini.

În funcție de forma acestor amulete și de imaginea pe care o reprezentau, se credea că pot conferi forță, prospețime a vieții, conștiința trează și putința de a se folosi de membrele sale. Echerul cu vârful în sus, având atârnat firul de plumb în mijlocul unghiului, constitue o imagine cu virtuți de amuletă, care aparține atât artei religioase a străvechiului Egipt, cât și simbolisticii masonice din zilele noastre, ea ar garanta o stabilitate permanentă. Cele mai răspândite și mai puternice dintre aceste talismane aveau formă unui scarambeu, al unui ochi fardat, al nodului lui Isis, al crucii cu toartă.

O simplă sforicică este poate cea mai simplă amuletă dintre amulete. Sforile care se prind la încheietura mâinii, la gleznă sau la gât sunt populare azi și au o îndelungată istorie. Spre deosebire de alte amulete, despre care se crede că nu ar mai aduce noroc și protecție când sunt pierdute sau rupte, sforile eliberează magia defensivă când se rup în mod natural. O amuleta pierdută sau ruptă poate fi un motiv de îngrijorare, dar o sfoară ruptă semnalează începutul unei reușite.

+ Surse

Lasă un comentariu

 

Comentarii

  1. Nu stiu daca e doar un pitic pe creier, dar eu am niste obiecte amuleta care chiar imi aduc noroc :)). Scepticii pot sa ma comenteze nu ma supar 🙂