Almagest

Almagest

In Istorie și civilizații by A.B.BLasă un comentariu

Almagest” („Almageste” sau „Almagesta„), denumire provenită din limba latină, de la „Almagestum” sau „Syntaxis mathematică„, este o operă valoroasă de astronomie realizată cu aproximație în anul 150 d.Hr. de Claudiu Ptolemeu. Această fabuloasă lucrare, va sta la baza cunoștințelor astronomice ale lumii islamice și europene, abia la o mie de ani după realizarea ei.

Pe scurt despre Ptolemeu

Ptolemeu a fost un om de știință care a lăsat multe lucrări scrise, dar este cunoscut mai ales pentru Almagest.

Ptolemeu a fost ultimul astronom de renume provenit din școala alexandrină  din Egipt. El este și autorul lucrării „Megale syntaxis tes astronomias” („Mare compoziție astronomică„) în cursul celui de-al doilea secol al erei noastre. Această lucrare face o descriere completă a tuturor cunoștințelor astronomice pe care le deținea omenirea acelor timpuri, fiind o compilație a ideilor autorului și a altor savanți greci, precum Aristotel, Pitagora, Apollonios din Perga și Hiparh. Acești erudiți ai vremii au crezut că Pământul este centrul universului. În lucrare, Ptolemeu a inclus și un catalog al sferelor elaborat de Hiparh in 130 i.Hr.

Almagest

Arabii au fost atât de captivați de această carte încât au numit-o „Al magiste” („Cea mai mare„), denumire care a devenit în timp: „Almagest„.

Almagestum, coperta ediției în limba latină tipărită la Veneția în anul 1515

Almagestum, coperta ediției în limba latină tipărită la Veneția în anul 1515

Claudiu Ptolemeu

Claudiu Ptolemeu

Primele traduceri în arabă datează din secolul al IX-lea. În această epocă, deși era încă prezentă în Imperiul Bizantin, lucrarea fusese pierdută în Europa occidentală, unde i se mai păstrau doar niște vagi amintiri în cercurile astrologice.

O primă traducere din limba greacă în limba latină a fost realizata de Henri Aristippe din Catania, aflat în serviciul lui Roger al II-lea al Siciliei, aproximativ prin anii 1160. Acesta a fost primul text al lui Ptolomeu răspândit în Europa occidentală, chiar dacă doar în foarte puține exemplare.

În secolul XII, a apărut o nouă versiune tradusă din arabă în spaniolă care mai târziu va fi tradusă în latină, sub egida împăratului Frederic al II-lea. Prin 1175, o nouă versiune, în latină, de dată aceasta provenind direct din arabă, a fost efectuată de Gerard din Cremona, deși nu s-a priceput să traducă foarte mulți termeni științifici de acolo…

În veacul al XV-lea, o versiune greacă, venită din Bizanț, a apărut în Europa occidentală, iar Johannes Müller, mai bine cunoscut sub numele de Regiomontanus, i-a făcut o versiune prescurtată în latină, la îndemnul cardinalului Johannes Bessarion / Basilius Bessarion. În același timp, o traducere completă era făcută de Gheorghe din Trebizonda.

Această versiune cuprindea un comentariu tot atât de lung ca și originalul. Această muncă elaborata de traducere, realizată cu sprijinul Papei Nicolae al V-lea, era menită să înlocuiască vechea traducere. Noua traducere era mult mai bună, însă comentariul a fost mult mai puțin apreciat și foarte criticat. Papa a refuzat chiar să scrie dedicația, însă lucrarea lui Regiomontanus a predominat în secolul următor și încă mult după aceea.

Prima ediție critică a fost realizată de Erasmus în secolul al XVI-lea.

Comentarii la Almagest au fost scrise de Theon din Alexandria , Pappus din Alexandria și Ammonius.

Cel mai important capitol al Almagestului

Cel mai important capitol al Almagest-ului cuprinde descrierea sistemului Ptolemeic, un model al mișcării planetare în care Pământul este centrul universului, în timp ce Soarele și Luna se rotesc în jurul lui pe orbite perfect circulare.

Deoarece planetele par a se mișca uneori în sens invers celui normal, mișcarea lor nu poate fi explicată prin orbite perfect circulare. În acest sens, Ptolemeu a adoptat o soluție pentru descifrarea misterului, soluție care i-a fost sugerata de Apollonios: fiecare planetă se rotește pe circumferința unui cerc mic, numit epiciclu; acesta are ca centru un punct numit „deferent„, iar deferentul se rotește la rândul lui în jurul Pământului pe o orbită circulară.

+ Surse

Lasă un comentariu