Părintele Alfredo Pellegrino Ernetti

Alfredo Pellegrino Ernetti

In Bizar by A.B.BLasă un comentariu

Alfredo Pellegrino Ernetti, de origine italiană, aparținând ordinului benedictinilor, s-a născut în anul 1926. A fost un pasionat teolog, cultivând exorcismul, dar și specialist în muzică, la Veneția. El a murit la 8 aprilie 1994. Aparenta contradicție între activitatea sa științifică și cea religioasă a provocat multe ironii la adresa lui, venite din partea fraților de ordin, însă nu a renunțat la proiectele sale.

El îmbina într-o manieră constructiva activitatea sa religioasă cu aceea a omului de știință. Ca profesor de muzică arhaică, specialitaea prepolifonie, Alfredo Pellegrino Ernetti era unicul deținător al catedrei la „Conservatorio di Musica Bendetto Marcello” care se afla pe acea insulă micuță, numită San Giorgio, din apropierea Veneției. Prin denumirea de „prepolifonie” specialiștii înțeleg istoria muzicii arhaice ce presupune o perioadă cuprinsă între secolele XIII-XIV i.Hr. și până în anul 1000 al erei noastre.

Alfredo Pellegrino Ernetti creatorul Cronovizorului

Alfredo Pellegrino Ernetti a realizat o cercetare științifică minuțioasă în plan muzical, mergând pe firul unei opere din antichitatea Romană, dispărută fără urme. Premiera în aer liber a acestei opere a avut loc în anul 169 i.Hr., făcând o impresie nemaivăzută. Autorul acestei tragedii muzicale a fost Quintus Ennius Calaber. Însă, opera a fost interzisa imediat dupa premieră din cauza ideilor revoluționare pe care le expunea.

Doar câteva fragmente ale operei au rezistat timpului, fiind descoperite mai târziu de trei poeți anici. Părintele Ernetti a intrat în legătură cu numeroși savanți reputați pentru a-l ajuta în acest proiect muzical.

Cu ajutorul unui aparat corespunzător, care i-a creat faima de expert de renume, el voia să studieze creațiile pierdute, precum și descrierile unor evenimente legendare. Acest aparat ținea de o tehnică modernă audio-vizuală. Pe parcursul a patru decenii, între anii 1950-1990, el a colaborat împreună cu doisprezece savanți la construcția acestui aparat. Prin anii ’70, prototipul primului aparat a fost gata, trecând cu succes probele.

Alfredo Pellegrino Ernetti și-a denumit aparatul: „Cronovizor„. Acest aparat și-a găsit corespondentul în planul paranormalului, deoarece cu ajutorul său, părintele Ernetti și echipa sa de doisprezece oameni de știință au avut acces la faimoasa Cronică Akashikă. Acest lucru i-a făcut pe călugării benedictini să se întrebe dacă aparatul era o binecuvântare sau un blestem. Doi dintre savanții cu care a lucrat Ernetti au fost Enrico Fermi și Wernher von Braun.

Alfredo Pellegrino Ernetti și activitatea sa teologică

Activitatea teologică a părintelui Ernetti se trădează foarte mult, motiv din care călugărul benedictin – nemaiacordând atenție cercetărilor sale științifice din domeniul muzicii – de altfel, fiind și foarte bolnav, realizează o legătură cu „lumea cealaltă”, cu domeniul spiritului. El mersese pe această cale până în momentul în care proiectul Cronovizorului nu era încă definitivat.
Până atunci, el se folosise des de cercetarea vocilor pe bandă. Apoi, el s-a dedicat exorcismului. La finalul vieții sale, el a desfășurat o activitate extenuantă care i-a luat mult timp, și anume, aceea de „a-l izgoni pe diavol”, lucru care i-a reușit, doar dintr-un anumit punct de vedere.

Mănăstirea San Giorgio Maggiore, de care aparținea Alfredo Pellegrino Ernetti, era situată pe una din micile insule din apropierea Veneției. Părintele Alfredo Pellegrino Ernetti ocupa o chilie de aproximativ 50 metri pătrați. Acolo a fost primit în rândurile ordinului, la vârsta de 68 de ani. Era interesat de exorcism, iar forțele sale fizice și psihice îi permiteau încă să aibă o asemenea activitate. Parintele Ernetti nu a fost numai un savant, ci și un exorcist de prestigiu.

Părintele Ernetti

Părintele Ernetti si Cronovizorul

Convingerea sa era că „răul” nu este numai un simbol, ci că există realmente în persoana lui Lucifer. În sihăstria aceasta exista o impunătoare masă de scris, datând din vremuri imemoriale, care îi impresiona pe vizitatori. Experții apreciaseră uriașa piesă de mobilier ca având o vechime de peste două secole. Acest birou utilat cu tot ce era necesar era biroul de lucru al părintelui Ernetti. Pe birou, printre multe alte obiecte, părintele Ernetti ținea și o cruce mică de alamă – pe care o folosea în exorcizări.

În cercurile Vaticanului, activitatea de exorcist a părintelui Ernetti era bine văzută. în cadrul conferinței episcopale de la Roma, Alfredo Pellegrino Ernetti a fost rugat să scrie un îndrumar legat de exorcizare. Pentru acest îndrumar, Ernetti a chestionat mulți oameni considerați de el ca fiind posedați. Ernetti a descris modul în care diavolul pune stăpânire pe sufletele oamenilor. El spunea ca Diavolul își însușea mai întâi locuințele oamenilor ce remarcau că la ei în casă începeau să se petreacă fenomene paranormale de genul celor poltergeist. Apoi, acei oameni începeau să își aducă aminte numai de lucrurile nefericite și auzeau o voce care le vorbea zi și noapte. Acești oameni erau învăluiți de idei samavolnice și își pierdeau simțul olfactiv și gustativ. Apoi, respectivii nu mai erau în stare să răspundă clar la întrebări, vorbeau în limbi necunoscute, gândind lucruri inimaginabile.

Totuși, lui Ernetti i s-a reproșat de către cercurile medicale că a confundat o obsesie admisă cu un simptom tipic al bolii psihice. Însă Ernetti nu a luat în considerare aceste reproșuri, declarând că el putea resimți acea „răceală” ce venea din partea Satanei.

Deși a întâmpinat și reacții potrivnice în activitatea sa de exorcist, Alfredo Pellegrino Ernetti a fost recunoscut ca cel mai mare dușman al lui Lucifer. Părintele Ernetti avea o voce foarte blândă, ochii emanând de asemenea blândețe, părintele fiind descris ca un om blând și liniștit.

+ Surse

Lasă un comentariu