Aeromanția

Aeromanția

In Științe de frontieră by A.B.BLasă un comentariu

Începem descrierea acesui termen cu un citat. În al său „Dicționar diabolic„, J. Collin de Plancy descrie aeromanția în felul următor:

„Aeromanția este arta de a prezice viitorul prin studiul variațiilor și fenomenelor atmosferice. Pe baza acestei arte divinatorii, până și cometele pot fi prevestitoarele unui eveniment. Francois de Tour-Blance afirma că aeromanția este arta de a prezice făcând să apară în aer spectre sau invocând diavolul în timp ce privești norii, ca printr-o lanternă magică: „Cât despre fulgere și tunete, adăuga el, aceasta e treaba vracilor, aspectele cerului și ale planetelor aparțin astrologiei”.

De asemenea, iată cum găsim descris termenul de aeromanție în cartea “Vrăjitoria de-a lungul timpului” de Gh.V. Brătescu, la capitolul al II-lea, intitulat “Divinația”:

“Aeromanția este o formă de ghicitorie efectuată prin interpretări subiective ale unor manifestări atmosferice: vânt, curcubeu, halouri solare sau lunare, forma și deplasarea norilor. Istoria e presărată cu astfel de descifrări de semne cerești. Se povestește că în timpul jefuirii Ierusalimului de către Antiochos, s-ar fi văzut pe cer un cavaler pe un cal de aur, iar pe vremea lui Titus, tot aici, s-ar fi observat în nori care de luptă și soldați înconjurând orașul. În realitate, asemenea viziuni nu sunt decât produsul halucinațiilor colective, apărute în momente de tensiune psihică. Câteva exemple, studiate de psihologii contemporani, sunt edificatoare. Printre acestea mai aprofundată este analiza ştiinţifică a unei halucinaţii colective petrecută în august 1914, pe frontul francez, când un grup de soldaţi irlandezi ar fi „văzut” pe cer, la Mons, îngeri cu săbii în mână porniţi împotriva frontului german. Cum în acel moment tocmai erau executate fotografii aeriene, conformaţia norilor a putut fi în detaliu cercetată, demonstrându-se pe viu deformarea prin halucinaţie a realităţii: norii într-adevăr aveau forme bizare, dar erau totuşi nori adevăraţi.”

Ce este aeromanția?

Aeromanția este o denumire provenită din limba greacă, fiind compusă din radicalul „ἀήρ aḗr” -„aer„, și sufixul „manteia” – „divinație”. Unii mai numesc această artă „aeromancie„, „arologie„, „aeriologie” sau „aerologie„.

Aeromanția studiază formarea norilor, curenții de vânt și evenimente cosmologice, cum ar fi cometele, pentru a încerca să ghicească viitorul. Există si subtipuri ale acestei practici: austromanția (ghicirea vântului), ceraunoscopia (observarea tunetelor și fulgerelor), chaomanția (se bazează pe observarea mișcărilor aerului), meteormanția (observarea meteorilor și a stelelelor) și nefomanția (se bazează pe observarea norilor).

Prima dovadă înregistrată a cuvântului aeromanție a fost găsită în dicționarul Chambers, Cycl. Supp, 1753. A fost definită acolo ca fiind „acel segment al științei care tratează atmosfera„. Deci definiția se îndreptase mai degrabă spre știință decât spre divinație/ghicire. Cu toate acestea, anumite forme ale cuvântului aeromanție au fost folosite pe parcursul întergii istorii, cea mai veche folosire a sa fiind în Biblie, deși practica este considerată a fi fost folosită de anticii preoți babilonieni.

Aeromanția apare consemnată în „Deuteronom„, capitolul 18, fiind consemnată de Moise. Aeromanția este consemnată și de Albert Magnus în lucrarea „Speculum Astronomie„, care descrie practica aceasta ca derivat al unei alte practici: necromanția. Practica a fost dezvăluită de Luis de Valladolid în lucrarea sa din 1889, „Historia de vita et doctrina Alberti Magni„.

În magia Renașterii, aeromanția a fost clasificată drept una dintre „cele șapte arte interzise„, împreună cu necromanția, geomanția, hidromanția, piromanția, chiromanția și scapulimanția.

Putem presupune că aeromanția era folosită de preoții vechiului Babilon pentru a face predicții bazate pe evenimente meteorologice, probabil pe o singură zi. Ulterior, fermierii au adoptat acest sistem și l-au îmbunătățit prin includerea altor elemente precum stelele și meteorii. Acest lucru le-a permis să se bazeze pe meteorologie pentru a-și optimiza activitățile.

În această veche artă nu a fost întotdeauna necesară utilizarea unor anume instrumente. Anticii s-au bazat pe simpla observare a semnelor din natură atât pentru a prezice timpul, cât și pentru a face predicții despre viitor. Cu toate acestea, există și metode care indică utilizarea unui băț rotit în aer de alți practicanți vechi. Această metodă de clarviziune a pierdut mult teren în timp, lucru de înțeles având în vedere nivelul cunoștințelor meteorologice actuale bazate pe imaginile din sateliți.

Dar, oare, ar trebui să uităm sau chiar să ignorăm toate practicile din trecut, bazate pe mișcarea aerului?…

Uneori, interpretările din aeromanție se pot bate cap în cap, în funcție de originile practicanților. Într-adevăr, unii practicanți de aeromanție se tem de vânturile din nord, caracterizându-le drept aducătoare de nenorociri, precum și de vești proaste. Alții, totuși, spun că ele vestesc o zi favorabilă emoției și iubirii. Vântul care bate dinspre sud ar semnaliza o zi cu dificultăți. Când vântul bate dinspre est, interpretarea comună este că se anunță o zi potrivită practicilor spirituale. Vântul vestic ar indica o atmosferă relaxată și plăcută.

Pe lângă observarea aerului, cei care practicau aeromanția mai luau în considerare și elemente cheie precum observațiile făcute cu privire la mișcarea norilor, vizibilitatea halo-urilor în jurul soarelui sau a lunii, interpretarea gradului de umiditate, diferitele mișcări ale plantelor, precum tunetele și fulgerele.

Cu ajutorul resurselor potrivite, cei interesați și pasionați de domeniu se pot deda analizelor și interpretărilor acestei arte antice. La urma urmei, multe clădiri antice care au rezistat timpului și intemperiilor s-au bazat și pe convingerile și știința celor care practicau aeromanția în acele vremuri…

Probabil că asemuiți aeromanția cu superstițiile după care se ghidează bunicii noștri și oamenii mai vârstnici de la țară, în general, ca să ghicească vremea.

De asemenea, a nu se confunda „aeromanția” cu „aerokinezia„.

+ Surse

Lasă un comentariu