Lucrarea „Căsătoria perfectă„, a lui V.M. Samael Aun Weor, spune că „Edda germanică poate fi considerată ca fiind Biblia germanică. În această carte arhaică este conţinută Înţelepciunea ocultă a Nordicilor”.

Numeroase popoare şi rase au primit o învăţătură de tip superior. De la zei. Nu se știe cine erau acei zei. Se presupune că ar fi fost ființe extraterestre, dar asta este o altă poveste care ne-ar devia de la subiectul articolului de față.




În general se crede că leagănul spiritualităţii a fost în Asia, India, Tibet sau Egipt. Unii spun ca ar fi fost chiar tara noastra. Totusi, cu mult înainte ca „Înţelepciunea Şarpelui” să fi ajuns în aceste locuri, aceasta era deja prezentă printre Nordici.

V.M. Samael Aun Weor mai spune că: „Mitologia Germanică este Nordică. Înţelepciunea vine din Nord…, leagănul omenirii este în Nord… Înţelepciunea ocultă a sosit din Nord în Lemuria, şi din Lemuria a ajuns în Atlantida. După scufundarea Atlantidei, Înţelepciunea a rămas în acele ţinuturi care au făcut parte din continentul Atlant.

Zeii

Zeii îşi aveau reşedinţa în Asgard (lumile superioare, cerurile). Aceste lumi erau unite cu Midgard (lumea fizică) prin intermediul unui curcubeu de foc, păzit de Zeul Heimdall.

Trăiau fericiţi şi se hrăneau cu „merele tinereţii”, cultivate şi păzite de Zeiţa Idun, şi mulţumită lor se ţineau pururea tineri şi plini de vitalitate. Parca aveti un deja-vu, nu?

Asgard-ul era format din multe ţinuturi şi era dominat de două tipuri de Zei, între care s-au iscat unele conflicte, deşi până la urmă toţi trăiesc în armonie: AESIRII de natură războinică, care îşi aveau lăcaşul în VALHALLA şi al căror şef era ODIN, şi VANIRII (de natură inferioară, Zei ai fertilităţii, ai naturii etc.), care îşi aveau lăcaşul în VANAHEIM.

Această diferenţiere între Zei este unică. Nu se întâlneşte la nici o altă teogonie. Se face diferenţă între Zeii Căii Directe şi Zeii Nirvanici. Epica Nordică îi are în prim plan mai degrabă pe Aesiri şi foarte puţin pe Vaniri, ceea ce indică foarte clar că Mitologia Nordică este o învăţătură ezoterică a Căii Directe…

Zeul Baldur

Zeul Baldur (sau Balder) apare în mitologia nordică. Baldur este Christosul în mitologiei nordice. El reprezintă lumina, bucuria, puritatea, frumusețea și inocența. Îndrăgit de zei și oameni deopotrivă, el era perceput ca cel mai bun zeu din panteonul germano-scandinav. Chiar dacă puterea sa era mică, era în schimb inteligent, prietenos și elocvent. Fiu, al lui Odin și al lui Frigg, Baldur a avut-o ca soție pe Nanna, fiica lui Nep, având cu ea un fiu: pe Forseti, zeul justiției.

Datorită măreției și frumuseții lui, toate forțele naturii au hotărât să nu îl rănească, în afară de vâsc. Diabolicul zeu Loki s-a folosit de această slăbiciune. Manipulându-l pe fratele zeului, Hod, care era orb, el l-a omorât pe Baldur.

Moartea zeului Baldur este una dintre cele mai tragice secvențe ale mitologiei nordice. Zeița Frigg, mama sa, zeița cerului, cea care cunoaște destinele tuturor, dar nu are voie să le dezvăluie nimănui, cunostea si destinul fiului ei.

Totusi, zeița mama, încearcă să evite tragedia. Astfel, ea a mers in toate colturile lumii, la fiecare creatura a aerului, focului, apei si pamantului, smulgandu-le promisiunea ca nu ii vor face niciodata vreun rau fiului ei.
Fiecare planta si fiecare animal i-au fagaduit ca Baldur va fi in siguranta. Ea a cerut tuturor elementelor naturii să îl protejeze pe Baldur, mai puțin vâscului, pe care l-a crezut inofensiv. Imun la amenințarea forțelor naturale, Baldur stârnește curiozitatea celorlalți zei din Valhalla care se distrează aruncându-i săgeţi, ce nu-i provocau nici cea mai mică rană.

Văzând rezistența lui Baldur, zeul Loki devine invidios. Asa ca Loki va lua infatisarea unei femei, reușind să afle vulnerabilitatea lui Baldur chiar de la mama sa, Frigg. Loki confecționează o săgeată din lemn de vâsc pe care i-o oferă zeului Hod, fratele orb al lui Baldur ce nu fusese de față la probe. Săgeata, trasă din mâinile lui Hod ca din greșeală, îl omoară pe Baldur, îndeplinind profeția mamei sale.

Alegerea lui Hod pentru a-l ucide pe Baldur nu este întâmplătoare: zeul orb este un zeu al întunericului, ce se va face ucigașul zeului luminii. Loki este zeul vicleniei și al răului, victima sa fiind un simbol al purității. Prin aceste două opoziții, răul triumfă asupra binelui, întunericul asupra luminii, dezechilibru ce va declanșa sfârșitul lumii, Ragnarok-ul.

Vedem aici, în acest pasaj, cum Zeul Focului, trădându-i pe Zei, îl asasinează pe Christul Intim din noi, acest fapt se regăseşte şi în alte învăţături ezoterice: Osiris asasinat de Seth, Hiram Abiff de cei trei trădători etc.




Moartea lui Baldur poate fi considerată un punct culminant al mitologiei popoarelor nordice conflictul cel mai important care va duce spre deznodământul tragic al lumii. De vreme ce Baldur nu a murit pe câmpul de luptă, el nu poate ajunge în condiții normale în Valhalla, ci va coborî în Helheim. Zeii însă o roagă pe zeița Hel să facă un compromis și să îngăduie plecarea lui Baldur în Valhalla. Zeița morții acceptă cu prețul unei singure condiții: toată lumea trebuie să-l jelească pe zeul ucis. Acest lucru se întâmplă la porunca zeului Odin, dar o vrăjitoare sau, după o altă variantă, vrăjitorul Thokk, nu îl deplânge pe Baldur. De aceea, Baldur rămâne în Helheim. Zeii îl bănuiesc pe Loki drept metamorfozat în cel care nu s-a supus ordinului dat de Odin și hotărăsc pedepsirea lui.

Alte varianteale legendei spun ca în timp ce Balder este pe patul de moarte, Odin îi şopteşte ceva la ureche. Nimeni nu ştie ce, dar legenda spune că îi promite învierea ce va urma după purificarea lumii în urma catastrofei din Ragnarok…

Sursa

  • https://ro.wikipedia.org/wiki/Baldur
  • http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/antropologie-gnostica/mitologia-nordica.html