Se pare că cea mai puternică erupție vulcanică din istorie a fost probabil cea care a avut loc cu 3.000 de ani în urmă, pe insula grecească Thera sau Santorin cum mai era cunoscuta, la sud de insula Creta. Din ceea ce odinioară era insula Thera a mai ramas doar o fâșie de pământ la suprafața apei sub forma unei semiluni.




În momentul erupției, pereții craterului ce aveau o înălțime de 1.500 de metri s-au prăbușit în interior, lăsând în urmă un hău de 400 de metri adâncime. Se crede că în urma acestui cataclism a dispărut civilizația minoiana, una dintre cele mai dezvoltate, atât din punct de vedere cultural cât și al structurii și organizării sociale. Acest popor ce trăia pe tărâmurile nordice ale insulei Creta, a fost distrus în întregime de valurile uriașe, de peste 60 de metri ce s-au format în urma undelor de șoc.

Mont Pelée

Când vulcanul Mont Pelée a erupt, lumea a putut cunoaște o nouă armă din arsenalul naturii. Conglomeratul de pulbere, aburi fierbinți și gaze fierbinți a erupt în etape și a mistuit totul în calea sa. Fără a izbucni flăcări, căldura atinge o temperatură foarte mare, încât pur și simplu carbonizează casele și oamenii ce se află în raza de acțiune a erupției.

Mont Pelée

Saint Pierre inainte de eruptie.

În anul 1902, localitatea St. Pierre, era socotită a fi cel mai mare oraș al insulei Martinique, centru comercial important din Marea Caraibe. La 8 kilometri de localitate se afla Mont Pelée, ce se traduce prin “Muntele Pleșuv”, vulcan considerat stins de multă vreme. Craterul ce se afla la o înălțime de 1400 de metri găzduia un lac vulcanic. În anul 1902, printr-o crăpătură a muntelui și-a făcut apariția o coloană de fum gros, însoțită de zgomote înăbușite, dar acest incident nu a fost o îngrijorare pentru locuitorii pașnici ai zonei.

Timp de câteva zile s-au succedat cutremure abia sesizabile, apoi alt nor de fum, ce a împrăștiat un strat de cenușă peste împrejurimi. În versantul muntelui Mont Pelée s-a format un nou vulcan, iar în craterul acestuia s-a acumulat un lac ale cărui ape aveau un conținut mare de sulf.

Mont Pelée

Eruptia din 1902.

Intensitatea vulcanică a devenit tot mai amenințătoare pentru localnici, astfel că mulți dintre ei și-au împachetat lucrurile și au părăsit orașul. Ca urmare a agitației telurice datorită vulcanului, un alt vulcan din cadrul aceluiași arhipeleag, La Soufriere din insula St. Vincent s-a reactivat și el. Erupția acestui vulcan a potolit agitația locuitorilor St. Pierre, mulți dintre ei revenind în localitate. Dar pe 8 mai, Mont Pelée a ajuns într-o fază critică și până la urmă o explozie nimicitoare a spulberat vârful muntelui. Norul de praf încins ce avea o temperatură de 1200°C a izbucnit din crater, ucigând toți locuitorii din St. Pierre în doar două minute.

Mont Pelée

Ramasitele din Saint Pierre.

Două persoane au rămas în viață din cele 30.000 câte locuiau în oraș. Norul încins a șters de pe suprafața pământului toate edificiile, nelăsând în urmă decât ruine. Cenușa emana o căldură atât de mare încât la câteva ore de la explozie, nici vapoarele nu se puteau apropia de port. Un preot francez a avut curajul să acosteze la țărmul insulei imediat după ce erupția a încetat, iar priveliștea ce i s-a deschis în față a fost una înspăimântătoare:

“În fața mea se deslușea silueta unui oraș mort. Totul era învăluit de fum și cenuță, iar jur-împrejur se vedeau numai dărâmături, case azvârlite parcă una peste alta. Căutam vreun supraviețuitor printre ruine sau oameni căutându-i disperați pe cei dragi, dar nu zăream pe nimeni. Nici un suflet creat de Dumnezeu, nici un semn de viață. Pe toată întinderea insulei, acum pustii, plutea doar o tăcere deplină.”

Sursa:

  • Mari catastrofe în istoria omenirii, Editura Hiparion, Cluj, 1998