Este dificil să ne păstram luciditatea în preajma unui vulcan aflat în activitate și deci nu este de mirare că multe popoare ale lumii au venerat aceste forțe ale naturii ca pe niște zei. Despre un vulcan în activitate se credea că este locuit de un zeu supărat, iar în momentul când vulcanul își înceta activitatea și devenea pasiv se credea că zeul se liniștise pentru a permite oamenilor să lucreze pământurile fertile din preajma vulcanului.




Când vulcanul Etna a erupt ultima oară în Sicilia, locuitorii au încercat să devieze șuvoiul de lavă nu doar prin rugi fierbinți la adresa lui Dumnezeu. În timp ce-și părăseau casele, au lăsat în urmă ofrande alimentare prin care vulcanul să-și potolească foamea.

Krakatau

Eruptia din anul 1883 a vulcanului de pe insula Krakatau din Oceanul Pacific este cunoscută ca fiind cea mai intens descrisă catastrofă a naturii, datorita faptului că forțele naturii s-au dezlănțuit cu o putere nemaipomenită făcând atunci peste 36.000 de victime. Această erupție a fost echivalentul a 13.000 de bombe nucleare precum cea care a distrus orasul Hiroshima. La o distanță de 5000 de kilometri, exploziile au fost confundate cu salve de tun iar undele de soc s-au simțit pe pământurile Australiei, aflate la o distanță de 3000 de kilometri. Tonele de materie vulcanică din care o mare parte s-au răspândit în atmosferă sub forma unui praf fin, au stat deasupra Europei și a Americii de Nord mai multe luni de zile, iar la apusul soarelui cerul era roșcat-verzui. Atât explozia, cât şi cantitatea impresionantă de materie aruncată în aer au transformat insula Krakatau într-un arhipeleag de trei ori mai mic, în timp ce unele insule au dispărut pur şi simplu.

Krakatau reprezintă de fapt un grup de insulițe, situate la intrarea în Golful Sunda, între Java și Sumatra. Cea mai mare insulă avea doar 8 kilometri lungime și trei cratere de vulcani: Danan, Rakata și Perboewatan. La nordul insulei se aflau situate alte trei, mai mici. Nici una dintre aceste insule nu era locuită și se credea că vulcanii sunt inactivi. Însă în luna mai 1883, vulcanii de pe insula Krakatau s-au trezit la viață. La început acest spectacol era splendid și s-au adunat la fața locului tot felul de savanți ce priveau încântați priveliștea.

Mai multe săptămâni a continuat erupția și din vulcanul Perboewatan nu a mai rămas decât baza sa. Deoarece se părea că împrejurimile nu sunt amenințate și că nici Krakatau nu are de gând să erupă mai intens, interesul oamenilor a scăzut. La sfârșitul lunii august, erupțiile au devenit mai puternice, punctul culminant fiind în zilele de 26 si 27 august, când zona a fost zguduită de explozii de o intensitate extraordinară. Împrejurimile s-au aflat într-o beznă totală timp de trei zile. Krakatau a început să se liniștească în ziua de 26 august când întreaga cantitate de magmă ajunsese la suprafață, dar din cauza cutremurului puternic, lava încă erupea. Vulcanul a început să se surpe și acompaniat de un joc de artificii înfiorător s-a prăbușit acoperind cu un strat gros de cenușă vapoarele aflate la 15 kilometri distanță. Ecoul cataclismului s-a făcut auzit în întreaga lume, iar undele de șoc au înconjurat pământul de șapte ori. Pe data de 27 august, cea mai mare parte din Krakatau s-a scufundat în ocean, fenomen ce a fost urmat de o explozie apocaliptică. Cercetătorii au calculat că unda de şoc rezultată din erupţie s-a deplasat cu viteza de 1.086 kilometri/oră. A fost atât de puternică acustic, încât a perforat timpanele marinarilor de pe vasele din Strâmtoarea Sondelor. Unda de şoc a radiat pe întregul glob timp de 5 zile, fiind înregistrată înclusiv de barografele din România.

Krakatau

“Micul Krakatau”

Aceasta scufundare a dus la creearea unui vârtej imens iar sub influența lui s-au format “tsunami”, cu valuri de peste 30 de metri înălțime ce au pornit spre Java și Sumatra. Orașele, munții și pădurile au ajuns la nivelul mării și doar puține așezări au supraviețuit tragediei. Din cea mai mare insulă din Krakatau a ramas doar baza craterului Rakata.

În anul 1927, un cutremur subacvatic vestește sosirea urmașului vulcanului. În anul următor s-a ridicat din apă un vulcan cu o înăltime de 30 de metri, ce a fost botezat de localnici “Micul Krakatau”, care datorită vârstei fragede are în față o viață lungă și fericită.

Sursa:

  • Mari catastrofe în istoria omenirii, Editura Hiparion, Cluj, 1998