După cum știți obișnuiesc să urmăresc seriale mai ciudățele, unde misterul se împletește cu științele de frontieră, cu psihologia și misticismul. Am mai abordat aici articole pe subiecte de acest gen, prin care am căutat să văd dacă există legături între aceste filme și realitate. De data aceasta vreau să abordez un aspect pe care l-am regăsit în trei seriale: bazinul de deprivare senzorială. Acesta mai este numit și rezervor de deprivare senzorială, tanc de izolare, bazin de imersie, tanc de plutire, samadhi tanc, bazin de inducere a unor stări de conştiinţă cosmică, tanc de izolare senzorială (în engleza, Float Tank) etc. Deprivare senzorială înseamnă să restricţionezi funcţionarea unuia sau mai multor simţuri, pe rând sau simultan.

Cele trei seriale în care apare această tehnologie sunt: „Fringe„, „Stranger Thinghs” și „The OA„. Dacă mai știți și alte filme/seriale unde apare acest lucru sigur trebuie să fie fain de urmărit și așteptăm să le împărtășiți cu noi! Poate unii dintre cititorii noștri știu lucruri mai amănunțite și mai precise despre acest subiect, sau poate chiar au experimentat asta, așa că așteptăm cu mare curiozitate comentariile dumnealor!




Când simţurile noastre sunt orientate către exterior, răspunzând evenimentelor externe, nu ne putem „mufa” prea bine la realitățile noastre interioare. Însă, atunci când oprim simultan stimulii din mediul înconjurător, devenim mult mai conştienţi de … practic, de fiinţa noastră. Simțim mai acut realitatea fizică a muşchilor, a organelor interne, a creierului. Dar și realitatea non-fizică (a gândurilor noastre, a emoţiilor, a intuiţilor, a imaginilor mentale) devine mult mai pătrunzătoare.

Această conştientizare intensă nu e ceva foarte SF ori paranormal, ba chiar poate avea mari beneficii în activitatea cotidiană. Scufundarea în tancul de plutire nu este doar o terapie obscură fără efecte dovedite ştiinţific. Această terapie este folosită de sportivi pentru a-şi creşte performanţele sau pentru recuperare, ori de studenţii de la şcoli şi universităţi de prestigiu pentru creşterea capacităţii de concentrare şi a memoriei.

Cercetări în mai multe domenii au dovedit că, prin conştientizarea acută a proceselor lor interne, oamenii pot să-şi controleze corpurile. Experimentele au arătat că prin focalizarea atenţiei către interior, într-un anume mod, o persoană îşi poate întări sistemul imunitar, îşi poate reduce presiunea sângelui, poate elibera sau inhiba producerea de hormoni, poate înlătura durerea, poate să modifice activitatea inimii, a muşchilor, a creierului şi a minţii.

Deprivare senzorială este ceea ce fac yoghinii, călugării şi fachirii despre care știm că sunt maeștri ai autocontrolului. Să ne gândim la cei care merg pe cărbuni încinşi, la tibetanii care, prin meditație îşi ridică temperatura corpului, astfel încât pot să stea în zăpadă, să usuce cearşafuri ude şi îngheţate aruncate pe ei, la yoghinii care au fost băgaţi în pământ în cutii timp de mai multe zile. „Secretul” acestora este, de fapt, o conştientizare mărită a proceselor interne. Acest secret foarte folositor a fost atestat şi de cei suferinzi care au învăţat să devină conştienţi de procesele lor interne şi prin tehnici de vizualizare să reușească eradicarea bolii din trupurile lor.

Deprivarea senzorială – scurt periplu

Încă de mici, oamenii au impulsul de a experimenta diverse stări de conştiinţă, altele decât cea normală din starea de veghe. Când suntem copii ne jucăm cu astfel de tehnici care modifică conştiinţa.

deprivare senzorială

Sunt experienţe normale pe care toți le-am făcut: când alergi învârtindu-te în cerc până amețești, când te legeni repetitiv înainte și înapoi, sau când îți apeși mâinile pe ochi și vezi toate acele culori hipnotice, ori când îți pui degetele în urechi ca să nu mai auzi și închizi simultan ochii, când îți ții respirația…

Impulsul universal de a intra în stări modificate de conştiinţă este o sursă de distracţie şi de mare plăcere pentru copii. Totuși, acesta nu este chiar un joc copilăresc, ci chiar o experienţă evolutivă. Este important să conștientizezi că există și alte stări de conştiinţă. Asemenea experienţe reprezintă porţi deschise către folosirea sistemului nervos la capacitatea sa maximă. De asemenea, se poate descoperi potenţialul uman latent, precum şi realizarea faptului că sistemul nervos funcționează mult mai bine decât în stările normale de conştiinţă.

deprivare senzorială

Chiar și adulții, poate fără să știe, simt nevoia să-și restricționeze stimulii la diferite intervale de timp. Somnul, jocurile, visatul cu ochii deschişi, cititul sau ascultarea muzicii, exerciţii repetitive cum ar fi alergarea, sunt lucruri care țin de concentrare și de axarea pe viața interioară.

Mulți artiști, oameni de cultură și chiar de formație reală, oameni de știință, cercetători, spun că au făcut descoperiri importante, că au inventat lucrări originale când se aflau în stări modificate de conştiinţă. Nu ar fi deplasat să credem că starile modificate de conștiință au condus la dezvoltarea culturii şi civilizaţiei.

Deprivarea senzorială în timpurile străvechi

Oamenii au folosit încă din vechime diferite metode de deprivare senzorială. Folosirea izolării senzoriale are un lung și respectabil istoric şi nu trebuie privită ca o evadare. Paradoxal, prin restricţionarea senzorială, ne mărim conştientizarea senzorială. Devenind orbi, învăţăm să vedem într-un mod nou şi foarte eficient. Prin renunţare, prin abandon, câştigăm un control mai mare şi putere asupra noastră înşine şi, în ultimă instanţă, asupra lumii exterioare. Iar stramosii nostri stiau asta foarte bine… Probabil maxima încrustată pe frontonul templului lui Apolo din Delfi, devenită principiul fundamental al filosofiei lui Socrate – „Cunoaşte-te pe tine însuţi” (Gnothi Seauton) – tocmai la aceasta se referă – la o restricționare senzorială care duce la cunoașterea puterilor și slăbiciunilor noastre și implicit la controlul lor!

Iată câteva exemple străvechi folosite pentru deprivare senzorială:

a) La pregătirea pentru vânătoare. În societăţile primitive, înainte de a pleca la vânătoare, bărbaţii se pregăteau, abţinându-se de la activităţile cotidiene. Ei se purificau prin post, tăcere, baie, expunere la aburi şi izolare, fie într-un cort micuţ, fie singuri undeva mai departe de viaţa comunităţii. Ei credeau că această restricţionare senzorială le îmbunătăţeşte abilităţile vânătoreşti. Studiile recente au demonstrat că perioade scurte de deprivare senzorială măresc într-adevăr acuitatea simțurilor!

deprivare senzorială

Memento Mori mozaic din săpăturile în mănăstirea San Gregorio, Via Appia, Roma, Italia. Acum se află în Muzeul Național, Roma, Italia. Se observă motto-ul grec „gnōthi sauton” – „cunoaște-te pe tine însuți”.

b) La riturile de trecere. În vechime, dar și în triburile care mai există azi apar ritualuri ce marchează trecerea de la copilărie la maturitate. Aceste ritualuri sunt destul de marcante datorită procedurilor. Unii tineri erau ţinuţi o vreme în colibe întunecate, sau erau obligaţi să postească. În multe culturi, băieţii puteau fi trimişi singuri în sălbăticie pentru intervaluri mari de timp, până aveau să îşi câştige o anumită maturitate spirituală. Oricare ar fi metoda de deprivare senzorială folosită, ea avea efect, determinându-i pe tineri să fie mai deschişi către noi experienţe, către înţelepciune, către noi responsabilităţi, făcându-i mult mai sensibili şi mai conştienţi.

c) Retragerea spirituală. Căutătorii spirituali precum șamanii, vracii, călugării, preoţii, guru-şii, fachirii, yoghinii, preotesele, mediumii, misticii trec des prin perioade de tăcere totală, de post, de retragere în chilii, peşteri sau încăperi întunecate, în vârf de munte, în deşerturi sau pe insule, unde izolarea poate fi combinată cu semnale senzoriale limitate sau monotone. În aceste condiții ei folosesc tehnici de meditaţie, de concentrare si de rugăciune. Deprivarea senzorială combinată cu aceste tehnici duc la stările de grație mistice, la revelaţii si alte experiențe transcedentale.

Chiar și alchimiștii au încercat astfel de tehnici de claustrare senzorială în experimentele lor.

d) Inițieri sacre. În Egiptul Antic faraonul se ocupa de problemele adminstrative (fiind și el un inițiat) iar marele preot care întruchipa manifestarea divinitatii printre oameni, era conducătorul templului și marele învățător al poporului.

Inițierea religioasă era cel mai înalt statut la care putea să ajungă un discipol. Inițierea reprezenta un proces lung de antrenamant care se întindea pe ani și ani de zile în funcție de aptitudinile aspirantului.

Una dintre numeroasele probe la care era supus aspirantul consta în izolarea sa în diferite încăperi din subteranele templelor și chiar ale piramidelor. Aici aveau loc adevăratele lupte psihice și oțelirea voinței. În întuneric el trebuia să-și conștientizeze toate greșelile, să le confrunte cu aspirațiile sale, să-și cântărească toate faptele bune și rele de până atunci.

Se spune că după ani de purificare li se activau aspiranților capacitățile extrasenzoriale. Încet încet ei începeau să își stăpânească aceste capacități precum și elementele naturii: pământul, apa, focul, aerul și eterul. Trezirea acestor daruri se datora în principal tehnicilor de concentrare, disciplinarea minții și trezirea intuiției spirituale.

Multă lume crede că astfel de ințieri se făceau doar în Egipt, însă chiar și pe teritoriul României, au existat inițieri sacre atât în rândul femeilor cât și al bărbaților. Şcoala fondată de Zamolxe avea la bază multe elemente din şcolile spirituale ale vremii (cunoscute sub numele de „şcoli ale misterelor„). Înainte de a se intra efectiv în primul an de pregătire, exista o perioadă de jumătate de an în care discipolul trebuia să se adapteze regimului sever de pregătire. Izolarea faţă de comunitate , adaptarea la hrana netrecută prin foc şi înfrânarea sexualităţii instinctive, erau primele deprinse. După cele şase luni de pregătire, cei care simţeau că drumul lor este alături de Zamolxe şi învăţători, urmau o pregătire mai amplă pe ansamblul corp-minte-suflet.

deprivare senzorială

e) Izolarea involuntară. Există multe relatări despre oameni care au experimentat izolarea senzorială involuntară, adesea pe perioade lungi – exploratori polari pierduţi luni de zile printre gheţuri, navigatori solitari, supravieţuitori singuratici în urma scufundărilor de nave sau accidentelor de avion, prizonieri ţinuţi în puşcării, exploratori în deşert. Aproape toţi au vorbit despre un anume fel de transformare iluminatorie obţinută datorită privării senzoriale.

f) Izolarea pe canapea. Este folosită în psihoterapie – pacientul se aşează într-o poziţie relaxată (cu psihoterapeutul stând în spatele lui, de obicei tăcut). Astfel, există foarte puţini stimuli vizuali sau auditivi care să-l distragă de la acea stare liber-asociativă, aproape de transă.

g) Renunţarea la tot. Locuitorii marilor oraşe consideră că este foarte important să ai un loc, undeva la malul mării sau o cabană în munţi. Supraîncărcarea senzorială a vieţii la oraş cere perioade de izolare. Studiile clinice asupra stresului au concluzionat că retragerile temporare în locuri liniştite, în tăcere şi solitudine, la munte, în pădure, pe malul oceanului sau la ţară, sunt esenţiale pentru menţinerea sănătăţii fizice şi mentale.

Bazinul de deprivare senzorială

Tancul de plutire este, poate, cel mai bun mijloc de deprivare senzorială creat vreodată.

Postura noastră verticală este, culmea, destul de dăunătoare corpului. De vină este presiunea gravitațională care ne afecteaza coloana, genunchii, şalele, gâtul, abdomenul. Inima trebuie să muncească din greu pentru a împinge sângele din partea inferioară în partea superioară a corpului, luptând contra gravitaţiei. Trupul nostru caută să compenseze forţa gravitaţiei prin adoptarea unor poziţii rigide, care au ca rezultat apariţia unor tensiuni musculare cronice în anumite puncte. Odată cu tensiunea apar durerile de şale, de gât, de cap, dar şi o gamă largă de probleme legate de tensiune, cum ar fi respiraţia superficială, presiunea sanguină, bolile cardiovasculare, ulcerele, astmul.

deprivare senzorială

Model clasic de tanc pentru deprivare senzorială. Acest model apare și în serialul „Fringe”.

Gravitaţia este probabil cauza principală a problemelor de sănătate. Diferiţi biologi şi gerontologi susțin că efectele distructive ale gravitaţiei sunt cauza directă a îmbătrânirii şi morţii.

De asemenea, un bun procent din creier este ocupat în mod constant cu calcularea şi evaluarea gravitaţiei, ţinând seama de forţele de inerţie şi de acceleraţie, şi cu deciderea direcţiei în care să se mişte anumite părţi ale corpului nostru pentru a ne menţine poziţia verticală.

Trăim sub presiunea gravitației și asta ne ocupă tot timpul, ca să zicem așa. Această preocupare continuă a creierului ne reduce sensibiliatea şi conştientizarea. Reducerea acestei tensiuni este extrem de benefică. Plutirea în tanc produce acest efect. Datorită soluţiei saturate de apă cu săruri Epsom, corpul uman este perfect suspendat, plutind la suprafaţa apei. Plutirea nu elimină gravitaţia, desigur, dar ea reuşeşte să micşoreze cantitatea de stimuli la o valoare minim posibilă.

Cu deprivarea senzorială e ca atunci când ai multe programe deschise pe un calculator. Totul se mișcă foarte greu. Însă când începi să închizi din programe și din ferestre, calculatorul se mișcă mult mai ușor. Prin micşorarea tensiunii musculare gravitaţionale, devenim capabili să percepem sau să detectăm senzaţii mult mai fine.

deprivare senzorială

Detaliu – tanc de deprivare senzorială.

Dar mai sunt şi ale beneficii. Deoarece în starea de plutire aparatul locomotor nu mai este solicitat în mod constant împotriva gravitaţiei, fiecare muşchi se poate relaxa și devenim conştienţi de noduri, de puncte fierbinţi de tensiune musculară şi de solicitare osoasă. Nemaifiind camuflate de fundalul normal de tensiune musculară, aceste noduri pot fi localizate cu precizie, diminuate şi chiar eliminate. Eliberarea de gravitaţie permite şi sângelui să circule mai liber, ajungând şi în porţiuni ale corpului care s-ar putea să fie bolnave din cauza constricţiilor cardiovasculare, permiţând astfel inimii să acţioneze mai eficient cu mai puţin efort.

Terapia prin plutire – o adevărată industrie

În anul 1972 , inginerul Glenn Perry, colaborator apropiat al lui John C. Lilly, psihanalist și doctor în neurologie, proiectează împreună cu acesta , un tanc de izolare care să poată fi folosit la domiciliu. După multe teste și îmbunătățiri, este creată o variantă asemănătoare cu modelele folosite și astăzi.

Tot atunci, se pun bazele primei companii producătoare de tancuri de izolare în serie numită Samadhi Tank Co., din Grass Valey, California, USA.

Această companie este cea care deschide primul centru de terapie prin plutire sau „float center„. Centrul este inaugurat în anul 1979, în Beverly Hills, California, înregistrând un succes răsunător. Aceasta a dus la o explozie de astfel de centre pe tot cuprinsul Americii.

La ora actuală, terapia prin plutire este folosită pentru: divertisment, studiu, relaxare, tratamente medicale, în fizioterapie și activitatea sportivă, pentru investigarea în domeniul psihoterapiei sau pentru aprofundarea stărilor de meditație.

Beneficii ale plutirii în bazinul de deprivare senzorială

Peter Suedfeld și Roderick Borrie de la Universitatea British Columbia au efectuat o serie de experimente documentate, privind beneficiile terapeutice ale plutirii în tancuri de izolare, pe la sfârșitul anilor ‘70.

Terapia prin plutire se bazează pe o abordare științifică a relaxării profunde în tancul de izolare, și a fost numită de cei doi specialiști Restricted Environmental Stimulation (Stress) Therapy (REST).

În traducere înseamnă Terapie în Mediu Fără Stimuli sau, altfel spus, terapia prin deprivare senzorială.

S-a constatat că terapia REST are multe beneficii fizice și mentale, deoarece aceasta oferă un nivel neegalat de relaxare. Odată cu eliminarea stimulilor externi, activitatea sistemului nervos central este redusă cu până la 90%. Această reducere a activității, direcționează energia, atenția și concentrarea persoanei înspre interior, inducând subiectului relaxarea profundă cunoscută sub numele de răspuns parasimpatic. Răspunsul parasimpatic este mecanismul prin care organismul se regenerează și menține echilibrul natural al metabolismului.

Rănile vechi și leziunile se vindecă mai repede și se fortifiază sistemul imunitar. Cum spuneam mai sus, acest nivel profund de relaxare, aduce beneficii și sistemului cardiovascular. Cunoscut sub numele de efectul vasodilatator – înseamnă că circulația sângelui în organism este crescută, în timp ce presiunea sangvină și ritmul cardiac sunt reduse. Mai mult decat atât, eliminarea gravitației asupra corpului permite mușchilor și articulațiilor să se elibereze de tensiunea permanentă, pentru a se vindeca mai repede. Din acest motiv, persoanele care suferă de probleme ale aparatului locomotor, de dureri musculare sau boli reumatice pot beneficia foarte mult utilizând terapia prin plutire.

Plutirea stimulează creierul să elibereze endorfine (acele substanţe care diminuează durerea şi oferă o stare de bine, chiar de euforie), deci se ameliorează durerile, se diminuează nivelul substanţelor legate de stres, anxietate, depresie, tensiune, boli de inimă. Plutirea poate suspenda activitatea emisferei stângi (care coordonează logica şi gândirea analitică) şi poate activa puternic activitatea emisferei drepte, oferind o dinamizare a creativităţii, imaginaţiei, intuiţiei.

Bazinele de plutire sunt folosite de sportivi înaintea competiţiilor pentru a-şi creşte performanţele, dar şi imediat după, pentru recuperare. Există bazine de plutire în şcoli şi universităţi care ajută studenţii să îşi consolideze memoria şi capacitatea de învăţare.

deprivare senzorială

Pentru ca tancurile clasice pentru deprivare senzorială provoacă senzația de claustrofobie, au apărut așa numitele „bazine de deprivare senzorială”, care sunt mult mai spațioase și mai primitoare.

Temperatura în bazinul de plutire este de 35-36°C exact aceeaşi cu temperatura corpului. Astfel, nervii periferici (ai pielii) nu mai percep nici o senzaţie de separare de mediu. Soluţia salină contribuie şi ea la crearea acestei senzaţii. Sarea Epsom folosită în aceste bazine este un ingredient natural mineral compus din magneziu şi sulfat, ambele foarte bine absorbite de piele prin difuziune moleculară. Aceasta are multe beneficii, printre care diminuarea stresului, detoxifierea corpului, eliberarea durerilor musculare, catifelarea pielii etc.

Eliberându-se de gravitaţie şi stimuli exteriori, corpul şi mintea pătrund în stări de relaxare mai profunde chiar decât somnul obişnuit. O oră şi jumătate de plutire echivalează cu cel puţin 4 ore de somn. Plutirea stimulează cel mai uşor şi rapid secretarea de endorfine: funcţiile creierului, memoria şi procesele de învăţare sunt astfel mult îmbunătăţite.

În şedinţele de plutire, corpul intră în starea Theta. Analizele EEG arată coborarea frecvenţelor cerebrale de la 20-25 Hz la 4-8 Hz în timpul şi în urma şedinţelor de plutire. Aceasta este zona creativităţii, proceselor intuitive, autosugestiei, vizualizării, dar şi sfera abilităţii maxime de învăţare. Pentru cei mai mulţi dintre noi starea Theta este imposibil de atins fără intrarea în somn. În bazinul de plutire se poate pătrunde în starea Theta fără efort sau practici meditative, în deplină conştienţă. Capacităţile mentale şi cerebrale sporesc. Dar cel mai important efect este pătrunderea în stări de meditaţie profundă.

S-a descoperit că stările modificate de conştiinţă au nişte caracteristici generale comune, printre care schimbarea modului de a gândi, schimbări în percepţia timpului, schimbări în perceperea imaginii corpului, perceperea inefabilului, sentimentul de reîntinerire, hipersugestibilitate, schimbări în exprimarea emoţională, eliberare temporară de sub controlul ego-ului.

Unul dintre efectele obişnuite ale experienţei de plutire este sentimentul de întoarcere acasă, într-un loc familiar. Unii au explicat aceasta ca pe o experienţă de reîntoarcere în uter. Euforia care se poate simţi în tanc este codată în genele noastre. Este ceva ce am ştiut dintotdeauna, după care am tânjit întotdeauna: eliberarea de gravitaţie, evadarea din corp şi contopirea cu esenţa noastră ultimă care este divină.

Principala caracteristică a bazinului de plutire este tocmai anularea efectelor gravitatiei, pe care nu o poți obține prin nicio altă metodă. Practic stând cufundat în acea soluție salină nu-ți mai simți corpul și apare acea senzație de decorporalizare de care foarte multă lume se sperie crezând ca a murit si a ieșit din corp.

Nu am exagera dacă ne gândim că un om cu ceva abilități extrasenzoriale și le-ar putea mări, exersa și controla mai bine în asemenea ședințe de plutire.

Aceasta ar fi partea frumoasă a tehnologiei tancului de plutire, partea de relaxare profundă (cu mult mai profundă decât somnul normal), de SPA, de terapie individuală.

Dar legate de această tehnologie sunt și alte experimente un pic mai sumbre.

Similitudini cu serialul Stranger Thinghs

În seria originală marca Netflix, „Stranger Things„, o fetiță pe nume Eleven, cu un trecut alambicat este binecuvântată (ori poate, blestemată?) cu darul percepției extrasenzoriale (ESP).

Eleven este captivă într-un laborator secret, forțată de agenți și de omul de știință, care se ocupa de ea, să intre în tancul de deprivare senzorială. Acest tanc/bazin apare în serial sub forma unui rezervor de apă vertical dintr-un laborator, sau, improvizat, ca piscină, într-o școală de gimnaziu. În acest bazin, Eleven era forțată să învețe să-și depășească limitele, să-și domesticească demonul interior și să-și stăpânească abilitățile extrasenzoriale. Aceste lucruri sunt cumva rupte din realitate, în sensul că se făceau experimente pe oameni pentru a li se debloca abilitățile extrasenzoriale.

deprivare senzorială

Personajul Eleven din serialul „Stranger Things” într-un rezervor de deprivare senzorială.

În anul 1973, parapsihologia a obținut un vot de încredere din partea guvernului Statelor Unite, obținând un fond de cercetare de 52.000 dolari de la Institutul Național de Sănătate Mintală – prima subvenție acordată pentru cercetarea parapsihologică, care, în cele din urmă a mers la Divizia de Parapsihologie și Psihofizică a Centrului Medical Maimonides. Obiectivul a fost de a efectua experimente pentru a dovedi existența percepției extrasenzoriale (ESP).

Asociatul senior de atunci, Charles Horton și grupul său s-au concentrat mai întâi asupra „experimentelor Ganzfeld„. Acestea presupuneau o tehnică de izolare senzorială din anii 1930, unde „receptorul” stă relaxat pe un scaun cu căști și cu ochii acoperiți de jumătăți de mingi de ping-pong, cu o lumină roșie proiectată pe ei, lucru care induce o ușoară stare de deprivare senzorială.

deprivare senzorială

În anii 1950, psihologii au început să experimenteze efectul mediului asupra ESP. Principalele două variante metodologice ale REST (Restricted Environmental Stimulation (Stress) Therapy) au fost fie o izolare într- o cameră cu un fel de stimulare – ca un experiment Ganzfeld, fie o stimulare redusă prin metoda de imersie într-un rezervor de apă. Acesta este rezervorul senzațional de deprivare – un loc întunecat, liniștit, plin cu apă saturată și o tonă de sare Epsom.

Deprivarea senzorială a fost utilizată în primul rând pentru a studia plasticitatea creierului„, spune profesorul Ladan Shams de la Universitatea din California, Los Angeles. „Are de a face cu învățarea, cu cât de maleabil este creierul„.

Când cineva se află într-un rezervor de deprivare senzorială, plutește în apă cu o flotabilitate ridicată, simțuri precum cel al văzului sau auzului sunt extrem de reduse. Oamenii de știință au aflat că atunci când privarea este foarte artificală și foarte tranzitorie – nu petreci toată ziua în rezervor – atunci creierul se poate adapta la starea sa nouă destul de repede. Cu toate acestea, în timp ce numele poate fi rezervor de deprivare senzorială, nu înseamnă că toate simțurile sunt șterse când începeți plutirea.

deprivare senzorială

Personajul Eleven din „Stranger Things” plutind într-un bazin improvizat.

Dacă stimulați un simț, activarea acestui simt poate provoca activarea altor simțuri – deci, fie că sunteți într-un rezervor, fie că vă aflați într-o cameră întunecată, de obicei există senzații și stimuli care încă persistă„, spune Shams.

Într-o cameră întunecată poți auzi, simți… Ai acces la toate aceste senzații. De asemenea, într-un rezervor – chiar dacă este întuneric, nu vedeți; plutiți în apă, astfel că și mai puține informații provin din sistemul nostru vestibular – aveți totuși senzația de atingere, de sunet„.

Echipa de cercetare a lui Honorton a fost convinsă că privarea senzorială a fost cheia pentru deblocarea abilităților ESP la acea vreme, la fel ca oamenii de știință din serial, care lucreau cu subiectul Eleven. Honorton a declarat pentru Times:

Dovezile ESP, nu numai din munca noastră, ci și din alte zeci de experimente, stabilesc dincolo de orice îndoială științifică rezonabilă că acest fenomen apare în aceste condiții. Este important ca cercetarea privind ESP să treacă de la încercările de a demonstra că se întâmplă ceva neobișnuit , la ce fel de situații și indivizi sunt necesari pentru a fi obținută această stare de perceptie extrasenzorială„.

Lichidul respirabil și similitudini cu serialul „The OA”

Pe la mijlocul anilor 1950, John C. Lilly, înaintează o tehnică de cercetare a conștiinței și minții umane, folosindu-se de plutirea într-un tanc de izolare.

La inceput, subiectii studiați erau scufundați în aceste tancuri/rezervoare care conțineau apă dulce, la temperatura corpului. Aceștia erau suspendați sau pluteau nemișcați în apă, având un fel de mască de respirație pe cap, uneori un costum elastic strâns pe corp și ochii acoperiți. Se urmărea eliminarea tuturor sțimulilor externi pentru a cerceta felul în care se va comporta creierul în acel mediu.

deprivare senzorială

Echipamentele de testare a deprivării senzoriale din perioada de început a experimentelor.

După îndelungi experimente, a început să se renunțe la toate acele accesorii pe care le purtau subiecții și s-a trecut la folosirea apei sărate concentrate.

Cei de la NASA au folosit tancurile de izolare și terapia prin plutire, pentru antrenarea astronauților. Lipsa gravitației dată de plutire, a permis studiul aprofundat al efectelor asupra corpului uman, informațiile obținute fiind de un real ajutor în dezvoltarea tehnologiei spațiale.

Direcția Știință și Tehnologie a CIA (supranumită și Vrăjitorii de la Langley) a reușit în anii ’60 să obțină un lichid respirabil. Presupunând că în ADN-ul uman este codată memoria evolutivă și că viața pe Terra s-a dezvoltat inițial în mări și oceane, adăugând și faptul că fetusul se dezvoltă în lichid amniotic, Leland C.Clark a făcut un experiment extrem de controversat. El a reușit să mențină în viață un șoarece scufundat timp de câteva ore într-un lichid incolor,ceva mai dens ca apa. Acel lichid poartă numele de perfluorocarbură oxigenată. Tehnologia aplicată cu acest lichid se numește Total Liquid Ventilation (TLV).

Armata a făcut cele mai multe experimente cu perfluorocarburile oxigenate. Acestea au fost testate și pe scafandrii militari care au constatat că e mult mai practic să respire lichide oxigenate decât amestecurile obișnuite de gaze. Echipele de la NASA și de la Forțele Aeriene au constatat că piloții echipați cu aparate de respirație lichidă suportă forțe gravitaționale mult mai mari decât în cazul buteliei obișnuite cu oxigen.

deprivare senzorială

Imagine din serialul „The OA” unde este folosit un echipament asemănător cu cel despre care se presupune că era folosit în interogatoriile CIA.

Se spune că CIA s-a folosit de această tehnologie și în interogatorii. Acest lucru nu a fost recunoscut oficial. Se spune că CIA a ajuns să folosească lichidul la metoda de deprivare senzorială. În acest sens ar fi luat ființă rezervoarele speciale, alimentate cu perlurocarburi oxigenate. Plutirea în apă, oferă o trăire transcendentă, reactivând memoria intrauterină. Bazinul de plutire blochează toate distragerile exterioare, simțurile (lumină, sunet, atingere), chiar și gravitația. Apa este încălzită la temperatura corpului pentru a nu o simți în jurul tău. Astfel se atenuează activitatea cerebrală, ceea ce facilitează meditația și senzația de decorporalizare, de plutire în spațiu.




Aici voi aminti și de serialul „The OA„. La fel ca „Stranger Things” de care aminteam la începutul articolului, este o serie marca Netflix. Este genul de serial care dă dependență încă de la început, trasformându-se într-un thriller-mister-ezoteric despre viața de după moarte, despre puterea colaborării, despre puterea subconștientului și nevoia de apartenență, despre destin și misiunea fiecăruia. În film, este redat genul de metodă de interogatoriu pe care CIA o folosea în tancurile de deprivare.

deprivare senzorială

Imagine din serialul „The OA” unde este folosit un echipament asemănător cu cel despre care se presupune că era folosit în interogatoriile CIA.

În procedeele de interogatoriu ale CIA subiectul era scufundat într-un rezervor de dimensiunea unui om. Subiectul era inundat treptat de un lichid similar apei. Când nivelul lichidului ajungea în nări, subiectul chiar se îneca. Panica și agitația îl împiedicau să simtă în primele secunde că acel lichid era respirabil, iar când îi pătrundea în plămâni, victima își pierdea cunoștința. Vrăjitorii de la Langley, utilizau anestezice, substanțe paralizante și halucinogene, pentru a-i conferi prizonierului, senzația că este pe deplin desprins de trupul său. Când mintea realiza decorporalizarea, intra într-un proces foarte asemănător cu moartea: detașare, flash-uri ale momentelor importante, derularea filmului copilăriei etc. Starea de moarte era terifinată, dar nu mai intensă ca reînvierea. Cu ajutorul unor lumini puternice, a zgomotelor stranii și a senzației de curent rece, victimei i se retrezeau simțurile. Victima trăia atunci senzația clară că se reîntoarce în trup. După câteva asemenea înnecuri și învieri, prizonierul devenea atât de derutat, încât nu mai știa dacă este viu sau mort, dacă vocile pe care le aude sunt ale îngerilor sau ale anchetatorilor, sfârșind prin a mărturisi tot.

Asemănări cu serialul Fringe

Am vorbit adineaori de doctorul John C. Lilly. Lilly a fost un pionier în domeniul stimulării electrice a creierului. El a fost prima persoană care a trasat căile specifice dureroase și ale plăcerii din creier. El a fondat o întreagă ramură a științei explorând comunicarea între oameni, delfini și balene. A realizat pe sine însuși experimente cu substanțe psihedelice (medicamente care modifică mintea), cum ar fi LSD.

deprivare senzorială

Imagine din serialul „Fringe” cu personajul Olivia Dunham scufundată în tancul shamadi din laboratorul doctorului Walter Bishop.

De asmenea el a petrecut perioade prelungite de timp explorând natura conștiinței umane în rezervorul de izolare. Se menționează că experimentele lui Lilly legate de comunicarea între specii, utilizarea personală de LSD și privarea senzorială s-au suprapus adesea. Deci el ar fi modelul după care a fost creat personajul doctorului excentric Walter Bishop din serialul Fringe.

În serialul Fringe, rezervorul de deprivare senzorială al lui Walter Bishop servește ca o punte între două realități alternative. În realitate, doctorul John C. Lilly credea că experiențele sale în rezervor ar putea produce un efect similar.

Lilly a susținut că rezervorul de deprivare senzorială i-a permis să intre în contact cu creaturi din alte dimensiuni, iar civilizațiile erau mult mai avansate decât ale noastre.

deprivare senzorială

Doctorul John C. Lilly (6 ianuarie 1915 – 30 septembrie 2001)

El se va referi pentru prima dată la prima sa întâlnire cu entități dintr-o altă dimensiune ca fiind „prima conferință a trei ființe„, detaliile căreia sunt relatate în detaliu pe site-ul Lilly și merită citit (http://johnclilly.com/hub.html). Cu toate acestea, cei care folosesc astfel de tancuri de deprivare senzorială au raportat rar experiențe precum cele ale doctorului Lilly.

Prin comparație, experiențele comedianului Joe Rogan țin de halucinații, de niveluri înalte de introspecție și de senzația că mintea a părăsit corpul. Aceste experiențe sunt de fapt printre cele mai frecvent raportate experiențe ale utilizatorilor de tancuri. Chiar și renumitul fizician Richard Feynman a descris că a avut halucinații și a experimentat decorporalizarea în timpul ședințelor de deprivare senzorială.

deprivare senzorială

Comediantul Joe Rogan (11 august 1967)

Relatările cu privire la acel sentiment sporit de introspecție și la experiențele în afara corpului au venit de la acei utilizatori ai tancurilor care au o experiență vastă în meditație. După cum am scris mai sus, meditația este strâns legată de undele Alfa scăzute și de creșterea undelor Theta în creier – starea de somn.

Alte investigații au demonstrat că privarea chiar si numai de a unui singur gen de stimuli senzoriali poate avea efecte halucinante. Un studiu realizat în 2009 a arătat că numai 15 minute de deprivare senzorială aproape totală au fost suficiente pentru a declanșa halucinații vii în mulți dintre subiecții de test.

deprivare senzorială

Fizicianul Richard Feynman (11 mai 1918 – 15 februarie 1988)

(Înregistrarea biocurenţilor creierului a arătat că în scoarţa emisferelor cerebrale, în condiţii de singurătate, se dezvoltă unele faze hipnotice. Creierul are o nevoie acută să-şi menţină activitatea constantă. Dacă nu primeşte stimularea corespunzătoare, îşi crează stimulii proprii sub forma halucinaţiilor reale şi profund fiziologice.

Unii tind să ia în râs aspectele halucinatorii, crezând că numai nebunii au halucinații. Însă nu e chiar așa. Nu întotdeauna halucinațiile denotă nebunia. Iar aici îmi revine o veche dilemă: cum diferențiezi un om cu abilități extrasenzoriale de un om bolnav mintal? Am abordat un pic această temă în articolul cu organizația franceză INREES. Oricum, ca să nu deviez, sau să repet chestii, trebuie să aruncați un ochi pe articolul cu realitatea ca halucinație colectivă și pe cazul eroinei Jeanne d’Arc.)

Acestea fiind spuse, merită subliniat faptul că oamenii de știință au selectat subiecți de test care au marcat fie peste limita superioară a punctajului, fie sub limită, pe un test numit „Scala Revizuită a Halucinațiilor„, care arăta predispoziția unei persoane sănătoase pentru a vedea lucrurile care nu sunt tocmai acolo unde par a fi.

Nu este surprinzător faptul că participanții care au avut scor mare au avut mai multe șanse să raporteze halucinații.

deprivare senzorială

Interior cu laboratorul doctorului Walter Bishop din serialul „Fringe”. În dreapta se poate observa tancul de deprivare senzorială în clasicul său design.

În concluzie, cum e omul, așa va fi și experiența lui în bazinul de plutire. Dacă sunteți genul de persoană mai „cu picioarele pe pământ”, e posibil ca bazinul sa fie doar un mijloc de a obține relaxarea. Dacă sunteți genul cu „capul în nori”, e posibil ca bazinul să devina un vehicul care vă poate plimba prin timp și spațiu, în alte dimensiuni…

Există tancuri de deprivare senzorială la noi în țară?

În ultimii douăzeci de ani a început să se dezvolte și în Europa această tehnologie, deși ați văzut că America este împânzită de centre de plutire încă din anii ’70. În România, abia cu vreo doi ani în urmă au început să apară „Float Centers” sau „Isolation Tanks„.

Primele centre de terapie prin plutire cu acces public, după modelul original de bussines tip floating center, s-au deschis la începutul anului 2015 în orașele Brașov și Constanța.

Anul 2016, începe cu deschiderea celui de al treilea centru de plutire din țară, la Bistrița, după modelul de la Brașov.

Terapia prin plutire poate fi pasivă sau activă, în funcție de scopul urmărit. Plutirea pasivă este pentru relaxare. Clientul plutește într-un mediu total izolat, pentru relaxare. Plutirea activă are multe tehnici diferite, fiind combinată cu alte tehnici complementare: meditație, mantre, auto-hipnoză, se pot utiliza programe moitvaționale și educaționale etc.

Deprivare senzorială

The Float Room – București, Romania

Ideea plutirii active este ca atunci când corpul este relaxat, mintea devine extrem de influențabilă și orice acțiune întreprinsă în timpul acestor stări va introduce informațiile direct în subconştient. Practic, poți șterge programe mentale vechi și te poți reprograma mental. Bazinul de imersie este mediul ideal de autohipnoză, pentru că nu mai pierzi timp încercând să conduci corpul spre relaxare totală. Aceasta se realizează prin efectul soluției saline. În aceste condiții, după cum am văzut, creierul uman atinge cu ușurința și în mod natural starea în care generează unde Theta, stare care în alte condiții este extrem de greu realizabilă.

Iată câteva centre de la noi din țară unde puteți experimenta deprivarea senzorială:

  • http://aquarmony.ro/
  • http://www.novaqua.ro/
  • http://satya.ro/subpages.php?id=79&cat=26
  • http://thefloatroom.ro/
  • O experiență în bazinul de deprivare senzorială

    Tot căutând informații pe acest subiect am găsit pe un site (http://www.csid.ro/health/medicina-alternativa/terapia-prin-plutire-efecte-benefice-de-la-slabire-pana-la-combaterea-anxietatii-15885903/ ) experiența unei doamne (Bianca Poptean) care a încercat la Brașov această terapie de relaxare prin deprivare senzorială. Redăm experiența ei aici:

    Experienţa mea

    M-am bucurat să aflu că există şi în România bazine de plutire şi nu m-am dat în lături să plec un weekend la Braşov pentru a încerca pe pielea mea această terapie. Cu toate studiile în minte şi dornică să experimentez stări profunde de relaxare, dar să îmi şi înving teama de întuneric, mi-am făcut programări în două zile consecutive.

    Mi s-a explicat că trebuie să mânânc foarte uşor şi, eventual cu 2 ore înainte să beau doar lichide. Am descoperit la mansarda unei case din Braşov un loc special pentru sesiunile de plutire. În costum de baie am intrat într-o cadă pătrată în care apa nu depăşea 25 de centimetri, mi-am pus dopuri de urechi şi, la început, am pus capul pe o pernuţă gonflabilă să mă acomodez cu starea de plutire a corpului. După ceva timp am reuşit să rămân în starea de plutire fără ajutorul pernuţei şi să mă obişnuiesc cu capul în apă şi doar cu faţa la suprafaţă.

    Din cauza cantităţii mari de sare Epsom nu trebuia să îmi ajungă apă în ochi. După ce m-am obişnuit şi cu apa în urechi, am stins lumina de veghe. Ceea ce a urmat a fost una dintre cele mai profunde experienţe din viaţa mea. În întunericul total, fără să auzi cel mai mic zgomot decât cel al bătăilor propriei inimi, într-o stare de imponderabilitate, mi-au năvălit în minte toate întrebările posibile şi imposibile.

    Ce caut eu aici, oare unde sunt marginile bazinului, dar unde o fi paharul de apă, oare aş putea să mă înec, dar dacă nu mai pot să ies. Apoi, mă deranja apa sau căutam cu ardoare să aud un sunet sau să zăresc o frântură de lumină. Mintea căuta tot felul de motive de a nu rămâne în acea stare. Ba mi-era sete sau parcă aş fi vrut la toaletă… Închideam ochii în speranţa că atunci când îi voi deschide voi întrezări ceva. Nu mai văzusem niciodată aşa un întuneric beznă. Şi trebuia să îmi înfrunt şi teama din copilărie de întuneric. Am vrut de câteva ori să mă ridic şi să plec, îmi ziceam că nu este pentru mine aşa o experienţă. Însă, secundă după secundă, minut după minut, am început să mă relaxez şi să mă bucur de starea asta de plutire. Mi-amintesc că o bună bucată de timp (nu pot estima în minute, pentru că şi noţiunea de timp dispăruse) aveam impresia că plutesc în spaţiu, tocmai pentru că organismul meu nu mai simţea că sunt în apă.




    Aveam impresia că nu e real şi deschideam brusc ochii şi realizam că sunt într-un bazin cu apă după ce mişcam puţin picioarele. Cred că am şi adormit de câteva ori. Nu am avut revelaţii sau stări de conştiinţă extinsă (cum povestesc unii dintre cei care au încercat), însă am fost eu cu mine. Şi m-am bucurat. Că, poate în vâltoarea treburilor de rezolvat, nu avusesem timp să fiu eu cu mine, dar aici, am fost cumva obligată. Ceea ce nu a fost uşor. Pentru că eşti doar tu cu tine şi cu bătăile propriei inimi. E un exerciţiu formidabil de autocunoaştere, de testare a limitelor, de a experimenta ceva nou. Seara, după şedinţă, am mai fost în stare să beau un ceai, apoi am mers la culcare. Un somn profund şi odihnitor. Recunosc că experienţa a fost atât de puternică, încât am simţit că mai am nevoie de timp pentru a o repeta, aşa că, am anulat programarea de a doua zi.

    În loc de concluzie

    Beneficiile terapiei prin plutire nu se văd după prima şedinţă, specialiştii recomandând cel puţin două pe săptămână timp de câteva luni. Însă, cred că prima este cea care îţi testează limitele şi voinţa. Este un exerciţiu de autocunoaştere, de a sta tu cu tine, măcar din când în când, plus de a-i da posibilitatea creierului să se concentreze pe alte aspecte, decât acelea de a contracara gravitaţia. Dacă treci de întunericul greu şi lipsa sunetelor, dacă rezişti deprivării senzoriale şi te laşi să pluteşti ca în uterul matern, poţi descoperi noi lucruri despre tine, îţi pot veni idei geniale, poţi găsi nişte rezolvări nebănuite sau, mai concret, te poţi relaxa profund!”

    Surse

    • https://io9.gizmodo.com/5829343/everything-you-ever-wanted-to-know-about-sensory-deprivation-tanks
    • https://www.inverse.com/article/19297-sensory-deprivation-science-in-stranger-things
    • https://en.wikipedia.org/wiki/Sensory_deprivation
    • http://codulluioreste.ro/lichidul-respirabil-arma-infailibila-in-interogatoriile-cia/
    • http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5219
    • http://www.novaqua.ro/index.php/2016-03-24-12-51-45/scurt-istoric
    • http://www.csid.ro/health/medicina-alternativa/terapia-prin-plutire-efecte-benefice-de-la-slabire-pana-la-combaterea-anxietatii-15885903/
    • http://johnclilly.com/hub.html
    • http://www.scientia.ro/biologie/corpul-omenesc/4227-oliver-sacks-vorbeste-despre-halucinatii.html
    • https://karyn.ro/2010/01/24/atlantii-egiptul-antic-si-misterul-initierilor/
    • https://caleaspretine.wordpress.com/2012/11/27/initierea-prin-care-era-desemnat-sa-treaca-un-preot-in-egiptul-antic/
    • MICHAEL HUTCHINSON, Samadhi tanc, Editura Firul Ariadnei, 2006