21 aprilie 2017, zăpadă de 25-30 cm, pârtie pe drumuri, localități lipsite de curent electric de ore întregi… Vremea bizară de afară ne amintește de orele de la școală în care învățam despre hazardele naturale. Ele ni se păreau ceva atât de îndepărtat de epoca noastră, păreau urgii ale naturii făcute special pentru ca să îi călească pe înaintași. Iar acum ajungem să trăim și noi schimbări climaterice foarte curioase și ne întrebăm pâna unde va merge natura cu noi pe parcursul vieții noastre. Sigur, unii se întreabă dacă nu cumva vremea este „ajutată” să se manifeste atât de dramatic de noile tehnologii puse în slujba războaielor economice. Daca anul a început așa, nici nu vrem să ne gândim ce turnură vor lua furtunile de la vară… Dar, cu Dumnezeu înainte!




Istoria hazardelor naturale însumează furtuni, inundații și chiar ploi de asteroizi. Însă unele dintre cele mai fascinante dezastre naturale au venit tocmai din adâncurile Pământului, fiind cauzate de vulcani. Erupțiile, precum cea care a îngropat orașul Pompei din Italia, sunt discutate în lecțiile de istorie din școală, dar puțini vulcani au avut un impact atât de dramatic și devastator ca cel al Muntelui Tambora. Acest vulcan a produs o erupție atât de violentă în 1815, încât a văduvit Pământul de lumina puternică a soarelui de vară, ceea ce a dus la transformarea anului 1816 în „Anul fără vară„.

1. Erupția vulcanului Tambora

În timpul erupției din aprilie 1815, vulcanul a aruncat în atmosferă miliarde de tone de gaz precum și resturi vulcanice. O mare parte din cenușă și din resturile mai grele au căzut pe insulele din jurul Muntelui Tambora. Însă o cantitate semnificativă a ramas în atmosferă, s-a răspândit în jurul lumii și a eclipsat parțial soarele timp de luni întregi după eveniment. Erupția însăși a ucis zeci de mii – dacă nu chiar sute de mii de oameni – producând și tsunamiuri.

2. O erupție mult mai teribilă decât multe alte erupții din istorie

Indonezia găzduiește unele dintre cele mai aglomerate activități geologice din lume. Erupția lui Krakatoa din Indonezia pe 27 august 1883 este una dintre cele mai înfiorătoare dezastre vulcanice din istoria înregistrată, ucigând zeci de mii de oameni și afectând vremea din întreaga lume luni întregi după erupție. Cu toate acestea, cu doar câteva decenii înainte, Muntele Tambora a declanșat o erupție mai gravă decât Krakatoa, Muntele Saint Helens din Washington și chiar Vezuviul lui Pompei.

Tambora a înregistrat un VEI-7 pe indicele de explozie vulcanică, o măsură care măsoară mărimea erupțiilor vulcanice pe o scară de la VEI-0 (non-exploziv) la VEI-8 (megacolosal). Krakatoa a măsurat VEI-6, în timp ce Muntele St. Helens și Vezuviul au măsurat ambele VEI-5.

3. Această erupție a produs o iarnă vulcanică

Suntem familiarizați cu efectul de seră, în care anumite gaze și particule din atmosferă pot provoca temperaturi globale uriașe, dar erupțiile vulcanice pot avea efectul opus. Există două mecanisme principale pentru aceasta: prima este că particulele ejectate de vulcani pot acționa pentru a reflecta lumina soarelui, permițând radiațiilor solare să ajungă la suprafață, menținând temperaturile globale mai mici decât ar fi în condiții normale. Rezultatul este o iarnă vulcanică, asemănătoare cu „iernile nucleare” foarte temute, care au servit ca temă majoră în scrierile științifico fantastice din secolul al XX-lea. Dar particulele stau în atmosferă doar pentru câteva zile. Mai importante sunt emisiile de dioxid de sulf. Dioxidul de sulf se transformă în acid sulfuric, care blochează apoi radiația solară timp de mai mulți ani după erupție.

4. O zi cu zăpadă în luna lui Iunie

Iarna vulcanică ce a urmat erupției istorice a Muntelui Tambora a devastat comunitățile din întreaga lume. În mod ironic, efectul de iarnă vulcanică a fost resimțit în timpul lunilor de vară, mai ales în estul Americii de Nord. Rezidenții au raportat zăpadă grea, care a căzut la mijlocul lunii iunie în nord-estul Statelor Unite. Un raport chiar indică o jumătate de picior de zăpadă căzută pe 6 iunie 1816.

5. Agricultura la pământ

Scăderea bruscă a temperaturilor a lovit agricultura din întreaga lume. Gerurile grele au îngheațat toate culturile din Statele Unite. De asemenea, condițiile reci și umede au doborât și recoltele din Europa și Asia. Acest fapt a condus la foamete în multe regiuni ale lumii și la pierderea a numeroase vieți.

6. Flagelul bolilor

Nu numai că erupția s-a soldat cu dezastre meteorologice și foamete, dar combinarea celor două efecte a produs, de asemenea, un rezultat nedorit: boală. Epidemia de holeră care a devenit flagelul secolului al XIX-lea a început probabil după erupția de la Muntele Tambora, ucigând milioane de oameni, dar, de asemenea, ne-a ajutat să ne apropiem mult de medicina modernă.

7. Vulcanul l-a produs pe Frankenstein

Hazardele naturale au un impact total asupra vieții sociale și a cutumelor. Este total neaşteptată influenţa lor indirectă care depăşeste partea economică și administrativă. Hazardele naturale influențează foarte mult socialul, politicul și cultura, în cele mai neprevăzute moduri. Haideți să vedem cum a putut o erupție vulcanică să influențeze literatura, arta și religia. Să începem cu literatura.

Anul fără vară

Mary Shelley – autoarea romanului „Frankenstein” (1818).

Vremea sumbră în Europa din „Anul fără vară” a împiedicat turiștii să se bucure de o vacanță liniștită în timpul lunilor calde. Un grup de „legende literare” – printre care Percy Shelley, Mary Wollstonecraft Godwin (mai târziu – Mary Shelley) și John Polidori – au făcut o călătorie în Elveţia, la Vila Diodati, pe malul Lacului Geneva în vara anului 1816. Gazda lor era lordul Byron. Tinerii aveau un statut social foarte bun și, prin umare, nu aveau problemele care îi copleşiseră pe oamenii simpli în „Anul fără vară”, probleme care îi sileau pe oamenii simpli să flămânzească sau să cerşească. Problemele acelor tineri erau de o cu totul altă natură.

Acele ploi fără sfârșit zădărniciseră planurile privind excursiile şi alte distracţii în aer liber planificate de oaspeţii de la Vila Diodati. Așadar au fost nevoiți să stea închisi în casă în cea mai mare parte a timpului din cauza temperaturii reci, a pâclei, noroiului și a ploii. Ca să atenueze plictiseala acestui „arest la domiciliu” la care îi silea vremea, membrii grupului au organizat un concurs: cine scrie cea mai reuşită operă literară horror. Vremea chiar îmbia la subiecte horror…

În timpul acestei șederi, Mary Shelley a început să creeze romanul gotic, cu elemente romantice – „Frankenstein” (1818), acesta fiind considerat unul dintre primele romane din istoria literaturii care abordează o temă SF. John Polidori a fost inspirat să scrie nuvela „The Vampyre” (1819), care ulterior l-a inspirat pe Bram Stoker să-și scrie romanul „Dracula„.

8. Cele mai frumoase apusuri

Anul fără vară

Pictura intitulată „Chichester Canal” de J. M. W. Turner (1828).

Apusurile de soare strălucitoare sunt adesea rezultatul reflexiei soarelui prin umezeală în atmosferă, ducând la tonuri vii de culori calde, care de multe ori echilibrează imaginea sumbra a unui cer întunecat. Particulele din atmosferă, cum ar fi praful și cenușa vulcanică, pot crea chiar și mai multe răsărituri și apusuri de soare fabuloase, acestea din urmă menținându-se timp de mai multe luni după o astfel de erupție. Aceste priveliști orbitoare au inspirat picturi minunate la mult timp după erupția Muntelui Tambora, inclusiv în 1828, pe artistul J.M.W. Turner care a pictat o pânză intitulată „Chichester Canal„.

9. Anul fără vară a inspirat religia mormonilor

Unul dintre efectele cele mai neobișnuite ale schimbărilor climatice temporare cauzate de erupția de la Muntele Tambora este că ar fi fost punctul de plecare al religiei mormonilor. Familia fondatorului religiei Mormonilor, Joseph Smith, a fost una dintre miile de familii care a părăsit Vermontul în Anul fără vară din 1816. Familia Smith s-a stabilit ulterior la New York, unde adolescentul Joseph urma să aibă acele revelații și să experimenteze evenimentele care au dus la publicarea Cărții Mormonilor.

10. Anul fără vară al bicicletelor

Când producția agricolă a eșuat ca urmare a vremii extreme din 1816, nu numai oamenii au suferit de foame.

Anul fără vară

Mașina de alergat a lui Karl Drais.

Recoltele distruse au făcut ca prețul ovăzului să crească, făcându-l mai greu de procurat și mai scump pentru ca persoanele să-și permită să păstreze caii pentru transport.

În căutarea unui nou mod de a se deplasa, Karl Drais a inventat un dispozitiv numit „Laufmaschine” sau „mașină de alergat„. Dispozitivul este foarte asemănător cu bicicleta pe care o cunoaștem și o iubim astăzi – în loc de pedale, trebuia sa alergi ca Fred Flintstone în mașina lui celebră.

11. Datoria Tatălui fondator

Nu ne gândim, în mod normal, la liderii Statelor Unite ca la niste indivizi fără bani. În special în vremurile actuale, este obișnuit ca acei care candidează să aibă nevoie de o vastă avere personală pentru a fi aleși în cea mai înaltă funcție a unei țări. În primele zile ale fondării Statelor Unite, acest lucru nu era de conceput. Thomas Jefferson a trăit cea mai mare parte a vieții sale ca dator vandut, iar „Anul fără vară” din 1816 l-a bagat și mai mult la apă. Vremea din acel an a fost un dezastru pentru culturile lui Jefferson, iar pagubele s-au întins pe mai mulți ani, contribuind din plin la datoria deja considerabilă a Tatălui fondator. Jefferson nu și-a revenit niciodată financiar și a trăit toată viața suportând datorii uriașe care astăzi ar echivala cu câteva milioane de dolari.

12. Anul fără vară a facilitat explorările arctice

Natura are o cale prin care încearca să echilibreze clima. Când o parte a lumii se confruntă cu o vreme extremă, undeva în apropiere se întâlnește adesea vremea opusă pentru a se echilibra atmosfera. Când o mare parte a lumii a cunoscut o răcire în urma erupției de la Muntele Tambora, Oceanul Arctic s-a încălzit. El s-a încălzit suficient încât sa curețe gheața de pe mare și a permis exploratorilor britanici să deseneze hărțile zonei și să cerceteze Pasajul de Nord-Vest.

13. Anul fără vară a fost un boom al culturii de opium

Una dintre cauzele majore ale comerțului cu droguri din întreaga lume este sărăcia. Atunci când nu există altă cale de a face bani, vânzarea de droguri este o miză profitabilă pentru mulți oameni. După ce culturile au fost distruse în „Anul fără vară” din 1816, fermierii din țări precum China au fost obligați să înceapă să crească opiumul pentru a face bani. Această producție de opiu a condus la un boom în comerțul cu opium care există și astăzi.

14. Atmosfera s-a refăcut relativ repede

Din fericire, o astfel de schimbare dramatică a climatului global nu a durat foarte mult. Efectul răcirii globale a rămas timp de numai câțiva ani după erupție. O dată ce particulele din atmosferă au început să se amestece și să iasă la suprafață, cantitatea de radiație solară care a ajuns la suprafață a început să revină la normal, permițând ca vremea să devina normala în toată lumea.

15. S-ar putea să se întâmple din nou (dar probabil nu va fi în timpul vieții noastre)

Proliferarea emisiunilor și filmelor care descriu scene apocaliptice ale erupțiilor unor super vulcani a condus la îngrijorarea că suntem în pericol de o altă erupție de talia lui Tambora (sau chiar mai mare). Oamenii de știință afirmă că riscul unei astfel de erupții este extrem de mic. Dacă am avea o erupție ca Tambora în vremurile moderne, rezultatele ar fi catastrofale. Populația globală a crescut dramatic cu miliarde de oameni în ultimii 200 de ani, iar consecințele unei astfel de erupții apărute în epoca modernă ar duce la un număr de morți și dezastre inimaginabile.




Pe lângă erupția în sine, activitățile simple cum ar fi călătoriile cu avionul vor deveni imposibile deoarece cenușa vulcanică poate să se prindă în motoarele cu reacție și să provoace avarii. Schimbările climatice globale ar avea ca rezultat izbucniri de foamete și de boală, la o scară practic de neînchipuit pentru vremurile moderne.

Sursa:

  • http://mentalfloss.com/article/73585/15-facts-about-year-without-summer