În anul 2006 autorităţile londoneze au aprobat demolarea unei case ce a aparţinut Lordului Thomas Theodore Merrylin. Însă muncitorii care lucrau la demolarea clădirii au făcut o descoperire incredibilă. Bine ascunse în pereţi şi în subsolul clădirii, aceştia au găsit nu mai puţin de 5.000 de cutii sigilate din lemn. Iar conţinutul cutiilor avea să şocheze întreaga lume şi să stârnească dezbateri aprinse în media şi pe internet.

Thomas Merrylin, un personaj enigmatic

Thomas Merrylin

Thomas Merrylin

Născut în 1782 într-o familie de aristocraţi, Thomas Merrylin a avut parte de o copilărie dificilă. Mama sa a murit în urma unor complicaţii la naştere. Tatăl, general în armata britanică, a fost un părinte mai mult absent, aşa că tânărul Thomas a ajuns să fie crescut de părintele Edward.

La vârsta de 16 ani, Thomas a primit o şansă extraordinară. Tatăl său s-a retras din armată pentru a-şi urma pasiunea de o viaţă: crypto-antropologia. Dorind să repare relaţia cu fiul său, fostul general i-a propus lui Thomas să-l însoţească în călătoriile pe care le plănuise. Cei doi au străbătut lumea timp de mai bine de 20 de ani în căutarea de specii rare, creaturi din mituri şi legende, obiecte nemaivăzute şi artefacte de mult uitate.

După moartea neaşteptată a tatălui sau, tânărul Thomas s-a retras din viaţa cotidiană şi s-a refugiat în studiu. A folosit uriaşa bibliotecă a familiei Merrylin pentru a studia tot ceea ce era de studiat în domeniul antropologiei, biologiei, teoriei evoluţiei, xeno-arheologiei, şi a zoologiei neconvenţionale. Apoi a studiat la University College London (UCL) unde a obţinut titlul de profesor în antropologie.




O calitate stranie a profesolului Thomas Merrylin era cea a aparentei sale tinereţi fără de sfârşit. Chiar şi după vârstă de 80 de ani, acesta încă arăta că un bărbat de cel mult 40 ani. Iar acest lucru nu a făcut decât să-i aducă probleme. De exemplu, profesorul a fost acuzat de vrăjitorie şi de folosirea artelor întunecate pentru a-şi prelungi, în mod nenatural (artificial), viaţa. De partea sa a avut mai mulţi studienti de la UCL care i-au susţinut permanent nevinovăţia. Mai mult decât atât, aceştia l-au convins să pornească într-un tur de promovare al ciudatei sale colecţii în America. Însă şi această încercare a eşuat. Atitudinea conservatoare din acele vremuri i-a făcut pe mulţi să afirme că straniile creaturi din colecţia lui Merrylin erau blasfemiatoare, imorale, nenaturale. Merrylin a fost nevoit să-şi încheie turul în 1899, înainte de a ajunge în California.

Dezamăgit de reacţia negativă a oamenilor, Thomas Merrylin s-a retras complet din viaţa cotidiană, nemaiştiindu-se nimic de soarta sa până când, în 1942, acesta reapare în mod misterios.

Misterul casei lui Thomas Merrylin

În primăvara anului 1942, un bărbat care s-a prezentat a drept Thomas Merrylin, a trimis o scrisoare orfelinatului Tunbridge din Londra. Acesta dorea să doneze instituţiei una dintre casele sale, un conac impresionant, pe care orfelinatul avea să-l folosească după terminarea războiului. Bărbatul a avut două condiţii: subsolul trebuia să rămână sigilat iar casa nu putea fi scoasă la vânzare. Directorul orfelinatului a fost de acord cu dorinţele misteriosului individ iar contractul dintre cei doi a rămas valabil până în 1960 când instituţia şi-a închis porţile.

Imagine Thomas Merrylin

Fragment dintr-un ziar local. Thomas Merrylin după semnarea contractului de cedare a proprietăţii către orfelinat.

Clădirea a trecut apoi în administrarea autorităţilor londoneze care timp de mai mulţi ani au încercat să-i găsească o întrebuinţare. În cele din urmă, casa lui Thomas Merrylin a fost cumpărată de un dezvoltator imobiliar care în 2006 a demarat operaţiunile de demolare.

Subsolul a fost descoperit întâmplător în timpul demolării (acesta nu făcea parte din planul iniţial al clădirii). În spatele a două uşi zidite, muncitorii au găsit nu mai puţin de 5.000 de cutii din lemn, de diferite mărimi, sigilate şi catalogate cu mare atenţie.

Conţinutul cutiilor avea să oripileze şi să fascineze în acelaşi timp. Perfect conservate, în cutii s-au găsit creaturi care până la acea dată nu existaseră decât în legende şi poveştile pentru copii: Symbiotic Hominids, Homo Vampyrus, Draco Alatus, Homo Gluttiens, Homo Lupus, fragmente din Manuscrisele din Pnakotus (care ulterior s-a determinat că preced civilizaţia umană), însemnări incredibile despre Sfântul Ordin, cărţi întregi despre o specie de fiinţe denumite “The Old Ones” (Cei Vechi), câteva referiri la Alabastru, o hartă către oraşul Thenis şi multe astfel de comori arheologice de o valoare inestimabilă.

Toate aceste lucruri speciale au fost gazduite intr-un muzeu cu numele de Merrylin Cryptid Museum.

Merrylin Cryptid Museum

Colecţia expusă la Merrylin Cryptid Museum conţine câteva mii de astfel de artefacte incredibile, iar conform custodelui muzeului, echipa lucrează şi astăzi la analizarea şi catalogarea obiectelor descoperite. Doar jumătate dintre cele 5.000 de cutii de lemn au fost deschise până astăzi. Multe dintre obiecte sunt atât de vechi şi degradate încât munca echipei este aproape imposibilă.

Unul dintre cuburile descoperite de Kassat

Unul dintre cuburile descoperite de Kassat

Aşa cum era de aşteptat, Merrylin Cryptid Museum nu a fost ocolit de controverse. Se pare că mai mulţi angajaţi ai muzeului au fost abordaţi de persoane necunoscute care le-au cerut să renunţe la catalogarea şi publicarea de informaţii despre de obiectele găsite.

Mai mult decât atât, se pare că muzeul a fost la un pas de a fi închis după ce mai multe organizaţii au încercat să obţină dreptul asupra unora dintre exponate.

În jurul colecţiei planează şi suspiciuni în ceea ce priveşte autenticitatea exponatelor. Se ştie că doar câţiva angajaţi au acces direct la exponate, acestea fiind păstrate fie în cutiile în care au fost găsite, fie în spatele unor vitrine de sticlă.

Câteva laboratoare de specialitate din Europa şi Statele Unite s-au arătat dispuse să ajute analizarea obiectelor însă până la această oră nici unul dintre exponate nu a părăsit Merrylin Cryptid Museum.

Encyclopedia Obscura

Encyclopedia Obscura poate fi văzută la Merrylin Cryptid Museum şi conţine o colecţie de specii de animale şi artefacte adunate, identificate şi catalogate de unii dintre colaboratorii lui Merrylin.

Edward Harrell

Edward Harrell

Edward Harrell

Edward Harrell, biolog şi arheolog american, a fost unul dintre primii arheologi care a călătorit în Orientul Mijlociu pentru a studia vechea civilizaţie din Mesopotamia. Scopul declarat al expediţiei sale a fost acela de a descoperi dovezi că “rădăcinile agriculturii” se aflau undeva în acea zonă. Însă Edward Harrell a descoperit ceva cu mult mai interesant.

Săpând ruinele unei vechi aşezări Mesopotamiene, echipa sa a dezgropat urme ale unei cetăţi mult mai vechi, îngropată câţiva metri sub aşezarea iniţială. Descoperirea i-a şocat pe arheologi. Mesopotamia a fost şi încă este considerată “leagănul civilizaţiei”, una dintre primele civilizaţii din istorie. Însă ruinele unei cetăţi îngropate adânc sub cele ale “primei civilizaţii” nu putea însemna decât un singur lucru: o civilizaţie necunoscută s-a născut, a prosperat iar apoi a dispărut cu mii de ani înaintea Mesopotamienilor.

Specie necatalogată

Specie necatalogată

Intrigat de perspectiva care îi se înfăţişa, Harrell a abandonat cercetarea iniţială şi şi-a concentrat eforturile asupra ruinelor descoperite. Însă în loc să ajute la dezlegarea misterului, fiecare lopată de pământ dezgropat nu făcea decât să ridice şi mai multe întrebări. Echipa de arheologi a găsit fragmente din texte scrise într-o limba necunoscută. Au mai găsit şi câteva desene în piatră care, în mod straniu, nu înfăţişau oameni ci o serie de creaturi ciudate pe care arheologul american le-a denumit Homo Lupus.

Pasiunea lui Harrell s-a transformat rapid în obsesie. Acesta a urmărit legenda straniilor creaturi şi a descoperit mai multe însemnări vechi făcând referire la acestea. Punând cap la cap toate informaţiile adunate, Harrell a reuşit să identifice urme recente şi dovezi concrete care arătau că Homo Lupus nu dispăruse în totalitate.

A urmărit creaturile până în Scandinavia unde, în pădurile din nord, acesta ar fi descoperit un trib izolat de Homo Lupus. Notiţele rezultate din studiul creaturilor fac acum parte din Encyclopedia Obscura. Iată câteva fragmente:

“[…] par să păstreze trăsături de lup însă speciile nu au nimic în comun. Trupurile sunt acoperite în bună parte cu blană. Au urechi lungi şi gheare puternice, probabil o trăsătură dezvoltată în timp ca mijloc de adaptare la viaţa în sălbăticie. Cei mai mulţi nu poartă veşminte, sau dacă poartă acestea sunt foarte sumare. Pare să existe o oarecare ierarhie a tribului iar activităţile lor fac dovada inteligenţei.”

Harrell a capturat şi disecat mai multe specimene (unele dintre fiind şi astăzi expuse în Merrylin Cryptid Museum). Însă cercetările sale au fost întrerupte brusc în 1820 când Harrell a fost atacat şi muşcat de una dintre creaturi. Din documentele descoperite, cercetătorul şi-a dedicat următorii ani încercării de a “descoperi un leac” pentru “boala care îl măcina”. Ultima notă care face referire la soarta lui Edward Harrell datează din 1830 când arheologul l-a cunoscut pe Merrylin.

Ernesto Sabatella

Ernesto Sabatella

Ernesto Sabatella

În 1890, Ernesto Sabatella – un preot catolic cu o pasiune deosebită pentru alchimie, a creat o substanţă numită Esheridadae. Ulterior a folosit substanţa în mai multe experimente cu grefe de piele şi a descoperit că rănile tratate cu Esheidadae se vindecau mult mai rapid iar şansele ca organismul să respingă grefele de piele erau aproape nule.

Această descoperire a atras atenţia comunităţii ştiinţifice, însă Biserica Catolică nu s-a arătat la fel de interesată de cercetările preotului, iar Sabatella a fost excomunicat sub pretextul că ar fi făcut “lucrarea diavolului.”

Embrioni neidentificaţi

Embrioni neidentificaţi

Sabatella şi-a continuat experiementele, ba chiar a încercat unele şi mai radicale. Folosind proprietăţile unice ale compusului său chimic, el a încercat să combine, la propriu, specii diferite de animale, în încercarea de a descoperi o aşa-numită “specie superioară” sau “cea mai pură creaţie a lui Dumnezeu”.
Encyclopedia Obscura nu conţine foarte multe informaţii despre Sabatella. Mai apar câteva însemnări conform cărora acesta, la un moment dat, l-ar fi întâlnit pe Grigori Rasputin. Se spune că Rasputin era în căutarea unei soluţii care să-l ajute să învingă moartea iar Sabatella i-ar fi oferit o asemenea soluţie; cel mai probabil o formă modificată de Esheridadae. Însă dovezile care să susţină acest lucru sunt destul de neclare.

Francis Gerber

Francis Gerber

Francis Gerber

Francis Gerber a fost un fizician de origine elveţiană care a ajuns cunoscut datorită lucrărilor sale în care vorbea despre similitudinile anatomice dintre om şi anumite specii de maimuţe. Gerber a fost şi un puternic susţinător al ideii de evoluţie prin selecţie naturală: milioane de ani de evoluţie determinată de supravieţuirea speciei mai puternice.

Pe lângă anatomia umană, Gerber a mai fost pasionat şi de studiul unei specii de oameni numită Homo Nocturnus. Encyclopedia Obscura include şi o parte din cercetările fizicianului elveţian.

Conform acestuia, Homo Nocturnus dispunea de câteva caracteristici extrem de interesante dintre care se remarcă inabilitatea de a supravieţui la suprafaţă (acesta preferând locurile ferite de lumină), o forţă fizică ieşită din comun, dar şi o agresivitate excesivă faţă de Homo Sapiens.

Homo Nocturnus

Homo Nocturnus

O parte din cercetările sale au fost continuate de călugărul Abramo care în 1836 a fost chemat să săvârşească un exorcism în Selia, la aproximativ 80 de km de Roma. Ajuns în locuinţa cu pricina, Abramo a înţeles imediat că nu avea de-a face cu un caz clasic de posedare. Cel presupus a fi posedat nu prezenta nici unul dintre “simptomele clasice”, dar prezenta în schimb urme de muşcături în zona gâtului şi a abdomenului. Familiarizat cu munca lui Gerber, călugărul a înţeles că avea de-a face cu un Homo Nocturnus.

Fascinat de ideea că o astfel de fiinţă străveche ar putea exista în realitate, Abramo a abandonat viaţa ecleziastică şi s-a dedicat în totalitate studiului acestor creaturi.

Encyclopedia Obscura vorbeşte despre Abramo şi călătoria sa în Mongolia unde acesta ar fi descoperit dovezi clare ale existenţei unui oraş extrem de vechi, Thenis, oraş ridicat din temelii de Homo Nocturnus acum mai bine de 40.000 de ani.

Ahmad Kassat

Ahmad Kassat

Ahmad Kassat

Spre deosebire de cercetătorii menţionaţi anterior, Ahmad Kassat şi-a dedicat întreaga viaţă matematicii şi fizicii. Convins de existenţa unei structuri antice ascunse sub deşertul Sahara, Kassat şi-a dedicat mulţi ani din viaţă încercând să-i calculeze locaţia exactă.

După o serie lungă de eşecuri, norocul lui Kassat avea să se schimbe brusc în 1950 când acesta a primit o scrisoare anonimă conţinând câteva informaţii şi o serie de coordonate către o locaţie din Cairo, în Egipt.

Acolo, Kassat a făcut o descoperire incredibilă: mai multe cuburi negre dintr-un material necunoscut, asemănător granitului, care emiteau unde electromagnetice ce păreau să afecteze materia vie.

Datarea cu carbon a determinat că ciudatele obiecte cubice aveau o vechime de aproximativ 500 de milioane de ani. Kassat şi-a publicat descoperirile însă toate lucrările sale au dispărut în mod misterios.

Encyclopedia Obscura conţine câteva pagini scrise de mână de însuşi Kassat. Se pare că acesta ar fi încercat să deschidă unul dintre cuburi însă nici o informaţie nu mai este disponibilă din acel moment.

Bibliografie

http://www.merrylinmuseum.com/