Terifiantul experiment rusesc al privării de somn (The Russian Sleep Experiment) este povestea înfricoşătoare a cinci bărbaţi care au fost ţinuţi treji timp de 15 zile în cadrul unui experiment oribil. Rezultatele experimentului s-au dovedit a fi atât de groaznice încât oamenii de ştiinţă ruşi au refuzat să mai repete cercetările. Din această cauză, articolul de mai jos nu este destinat celor cu un psihic fragil.




Legenda îşi are originea în anii ‘40 atunci când cercetătorii ruşi se presupune că ar fi pus la care un experiment înfricoşător. Trebuie însă să menţionăm că nu există suficiente dovezi care să susţină teoria de mai jos, însă pasionaţii de conspiraţii au găsit mai multe similitudini între experimentul rusesc al privării de somn şi o serie de documente şi rapoarte oficiale făcute publice în acea perioadă.

De exemplu, în perioada respectivă, cercetătorii ruşi au efectuat un alt experiment straniu. Aceştia au arătat un film care prezenta mai multe capete secţionate de animale care au fost ţinute în viaţă timp de mai multe ore folosind un sistem artificial de circulaţie şi oxigenare a sângelui.

Groaznicul experiment rusesc al privării de somn

În anii ’40 cercetătorii ruşi au decis să efectueze un experiment pentru a observa efectele lipsei acute de somn asupra fizicului şi psihicului uman. În acest scop au fost selectaţi cinci prizonieri de război cărora li s-a promis libertatea în schimbul participării la experiment.

Terifiantul experiment rusesc al privarii de somn (3)

Terifiantul experiment rusesc al privării de somn

Cei cinci „voluntari” au fost închişi într-o cameră cu pereţi groşi din beton. Camera nu avea ferestre iar singura cale de acces în interior era prin intermediul unei uşi masive din metal. În pereţi existau câteva hublouri cu diametrul de 10 cm, prin care cercetătorii puteau observa comportamentul prizonierilor. Camera mai era dotată şi cu câteva microfoane şi difuzoare, acestea fiind singurul mod prin care cei din interior puteau comunica cu exteriorul. În cameră a fost introdus un gaz experimental special pentru a-i ajuta pe cei cinci prizonieri să rămână treji. Voluntarilor li s-a asigurat suficientă mâncare cât să le ajungă timp de 30 de zile, paturi, o sursă de apă potabilă, o toaletă şi mai multe cărţi.

Zilele 1 – 4

Primele patru zile au fost cât se poate de liniştite. Subiecţii şi-au petrecut majoritatea timpului discutând pe diverse teme sau lecturând cărţi. Cercetătorii au observat însă cum conversaţiile dintre prizonieri deveneau tot mai personale, subiecţii dezvăluindu-şi unii altora tot felul de detalii intime. Spre sfârşitul celei de-a patra zi subiecţii au început să manifeste semne de nelinişte – păreau mai agitaţi decât până atunci.

Ziua 5

Spre sfârşitul celei de-a cincea zi, subiecţii au început să se plângă de situaţia în care se aflau şi de faptul că erau forţaţi să participe la experiment.

Ziua 6

Situaţia a început să se înrăutăţească cu adevărat abia din ziua a şasea, după ce prizonierii au refuzat să mai discute unii cu alţii. S-au retras în colţuri separate ale încăperii şi au început să manifeste semne de paranoia. În microfoane au început să se audă şoapte stranii şi murmure indescifrabile. Unii subiecţi au încercat să intre în discuţie cu oamenii de ştiinţă, promiţându-le acestora informaţii valoroase despre colegii lor de cameră.

Ziua 9

După nouă zile fără somn, unul dintre bărbaţi a început să alerge prin încăpere ţipând şi plângând cât îl ţineau plămânii, şi nu s-a oprit timp de trei ore. A ţipat până ce şi-a rupt corzile vocale şi nu a mai fost capabil să scoată decât sunete piţigăiate. Foarte ciudată s-a dovedit a fi şi reacţia celorlalţi prizonieri, sau mai degrabă lipsa lor de reacţie. Timp de trei ore cât bărbatul a ţipat, ceilalţi patru nu au făcut altceva decât să stea în colţurilor lor, ghemuiţi, şoptind în microfoane.

Ziua 10

În ziua a zecea, doi dintre subiecţii experimentului rusesc al privării de somn s-au apucat să rupă bucăţi de hârtie din cărţi, bucăţi pe care apoi le-au lipit cu propriile fecale pe hublouri şi pe microfoane, cu o calmitate ieşită din comun. Pe chipul lor se citea un zâmbet rece. Fiecare mişcare era făcută cu maximă atenţie, plănuită cu grijă, dând impresia că prizonierii au un plan ascuns pe care nu doreau să-l facă cunoscut celor din exterior.

Zilele 11 – 14

Au urmat trei zile în care singurul contact dintre cei cinci bărbaţi şi oamenii de ştiinţă a fost prin intermediul microfoanelor, toate hublourile de observaţie fiind acoperite pe interior. Din cameră au continuat să se audă ţipete, urlete şi şoapte neinteligibile.

Ziua 15

În ultima zi de experiment ţipetele au încetat, la fel şi şoaptele în microfoane. Nedumeriţi, oamenii de ştiinţă au continuat să verifice microfoanele în fiecare oră pentru a se asigura că sunt funcţionale, din moment ce credeau că este imposibil să fie linişte absolută într-o cameră cu cinci persoane.

Rămaşi fără alternative, cercetătorii s-au hotărât să întrerupă experimentul şi i-au contactat pe cei cinci subiecţi folosind interfonul: „Vom deschide uşile pentru a verifica microfoanele, îndepărtaţi-vă de uşi şi puneţi-vă pe burtă cu mâinile la spate, sau veţi fi împuşcaţi. Faceţi ce zicem şi unul din voi îşi va câştiga libertatea.”
Spre surprinderea lor, au auzit o singură frază, din camera: „Nu mai vrem să fim liberi”.

Terifiantul experiment rusesc al privării de somn

Camera a fost golită de oxigenul amestecat cu gazul experimental şi aer proaspăt, curat, a fost introdus în loc. Imediat, din interior s-au auzit trei voci distincte implorând, cerşind şi plângând, să le bage înapoi oxigenul cu gaz. Câţiva soldaţi ruşi au fost trimişi înăuntru pentru a recupera subiecţii de test. Prizonierii au început să ţipe mai tare ca înainte, şi la fel şi soldaţii când au observat ororile din cameră.

Doar patru dintre subiecţi mai erau în viaţă. Raţiile de mâncare zăceau neatinse. Într-un colţ al camerei se afla trupul subiectului mort. Din acesta lipseau bucăţi întregi de carne care fuseseră smulse şi îndesate în canalizare. Trupurile celor patru supravieţuitori erau marcate de răni adânci. Toţi aveau bucăţi de carne, muşchi şi porţiuni întregi de piele lipsă. Degetele sfâşiate până la os păreau să indice faptul că şi-au produs singuri rănile îngrozitoare.

Unul dintre supravieţuitori avea organele de sub cutia toracică atârnând afară din corp. Inima şi plămânii încă mai erau la locul lor, pielea şi muşchii de pe coaste erau îndepărtate, astfel că se puteau vedea organele prin cutia toracică, printre coaste. Cu o privire goală, aţintită către soldaţii care îl priveau înmărmuriţi, omul mesteca o bucată de carne.

Examinarea subiecţilor

Soldaţii erau obişnuiţi cu ororile războiului, însă ceea ce se întâmplase în cameră îi îngrozea. Doar câţiva soldaţi au avut curajul să intre pentru a scoate subiecţii experimentului. Prizonierii de război au continuat să ţipe, şi în acelaşi timp implorau să le dea drumul înapoi la gaz.




Spre uimirea tuturor aceştia au depus foarte multă rezistenţă când s-a încercat scoaterea lor din cameră. Au tăbărât înebuniţi pe soldaţii ruşi, lovind în stânga şi în dreapta. Unul dintre soldaţi s-a prăbuşit într-o baltă de sânge după ce prizonierii i-au scos beregata. Un altul a fost rănit foarte grav după ce i-au fost scoase testiculele.

În timpul nebuniei create, unul dintre cei patru subiecţi rămaşi în viaţă şi-a rupt splina şi a sângerat până la moarte. Medicii au încercat să îl readucă la viaţă, dar fără succes. Pe ceilalţi au încercat să-i sedeze însă sedativele nu aveau nici un efect asupra lor, chiar şi după ce le-a fost administrată o doză de 10 ori mai mare decât doza normală pentru un om.

Ultimii trei prizonieri rămaşi în viaţă au fost legaţi şi mutaţi într-o altă clădire în scopul examinării atente. Cel care ţipase în ziua a noua până şi-a rupt corzile vocale a încercat să comunice cu medicii prin intermediul aceloraşi sunete piţigăiate, în timp ce ceilalţi doi subiecţi au continuat să implore să fie băgaţi înapoi în camera cu gaz.

Terifiantul-experiment-rusesc-al-privarii-de-somn-2

Examinarea subiectilor

Observând starea foarte gravă în care se afla unul dintre bărbaţi – vorbim despre cel căruia îi atârnau o parte dintre organe în afara corpului – medicii au decis să-l ducă pe acesta în sala de operaţii, de urgenţă. Individul s-a luptat însă furios şi a fost nevoie de mai mulţi soldaţi pentru a-l urca pe masa de operaţii. Cum sedativul administrat s-a dovedit a fi ineficient, medicii l-au imobilizat pe pacient folosind mai multe legături solide. Chiar şi aşa, bărbatul s-a zbătut, a urlat şi a încercat să-i muşte pe cei din jur. S-a luptat aşa timp de minute bune până când inima i s-a oprit brusc.

La autopsie, medicii aveau să descopere câteva amănunte terifiante. O bună parte din muşchii pacientului se rupseseră în timpul zbuciumului. Doctorii au mai descoperit şi nouă oase fracturate, cel mai probabil atunci când bărbatul s-a zbătut să scape din legături.

Al doilea supravieţuitor, bărbatul fără corzi vocale, a fost dus deasemenea în sala de operaţii. Neputând să obiecteze vocal, acesta doar dădea din cap în semn de nemulţumire atunci când doctorii încercau să-l pregătească pentru operaţie. Când personalul medical l-a întrebat dacă ar dori să continue procedura fără anestezic, în mod surprinzător, bărbatul a dat din cap în semn de aprobare. Şi aşa au şi făcut. Când operaţia s-a terminat, subiectul a început să-şi mişte buzele fără oprire. Medicul crezând că vrea să vorbească, i-a dat un pix şi o foaie. Acesta a scris doar: „Taie în continuare”.

Rezultatul experimentului

Deşi îngroziţi de monştrii pe care îi creaseră, oamenii de ştiinţă ruşi au decis să continue experimentul. Cei doi bărbaţi rămaşi în viaţă au fost legaţi şi conduşi către camera din beton. Însă nici unul nu a ajuns în viaţă în cameră. Unul dintre bărbaţi a adormit, a căzut într-o comă adâncă şi a murit la scurt timp după. Celălalt a reuşit să rupă legăturile care îl ţineau imobilizat, a apucat arma unuia dintre soldaţi şi a împuşcat doi dintre cercetători în cap.

Ceilalţi soldaţi au reuşit să-l imobilizeze înainte de a mai face şi alte victime. Atunci unul dintre oamenii de ştiinţă a luat o armă, a îndreptat-o către subiect şi l-a întrebat: “Cine eşti? CE eşti?” Bărbatul a rămas împietrit pentru câteva secunde după care a răspuns: „Ai uitat deja? Suntem voi. Suntem nebunia care se ascunde în voi toţi, implorând să fie eliberată, suntem nebunia care se ascunde adânc în mintea voastră animalică. Suntem aceia de care va ascundeţi în paturi în fiecare noapte. Suntem ceea ce sedaţi în tăcere şi paralizie atunci când vă scufundaţi în paradisul nocturn, acolo unde noi nu putem calca.” Cu mâinile tremurânde, omul de ştiinţă a apăsat pe trăgaci. Prăbuşit la podea şi plin de sânge, subiectul a murmurat: “Atât de…aproape… de … libertate”.

Bibliografie

  • http://creepypasta.wikia.com/wiki/The_Russian_Sleep_Experiment
  • http://moviepilot.com/posts/2015/02/20/the-russian-sleep-experiment-is-the-freakiest-story-ever-told-but-is-it-true-2705260?lt_source=external,manual