Se știe că rugăciunea „Tatăl Nostru” a fost concepută de Iisus Hristos. Ea se adresează lui Dumnezeu Tatăl pentru a întări și dezvolta toate vehiculele corpului omenesc.

Astfel, corpului fizic, ea se adresează prin cuvintele: „Dă-ne nouă astăzi pâinea noastră cea de toate zilele„. Pentru dezvoltarea corpului vital, rugăciunea se adresează prin cuvintele: „Iartă-ne nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri„. Se știe că în corpul vital se află sediul memoriei și tot în el se află imaginile subconștiente ale tuturor evenimentelor trecute prin viața noastră, bune sau rele.




Prin rugăciunea „Tatăl Nostru” ștergem imaginile prin care am făcut rău altor oameni, de pe corpul vital, pe care îl purificăm, și prin aceasta ne vom feri de suferințele spiritului nostru post-mortem. Victoria corpului vital asupra corpului dorinței este calea fraternității universale.

Rugăciunea pentru corpul dorinței (corpul astral) este în următoarele cuvinte: „Și nu ne duce pre noi în ispită„, căci dorința este cauza suferinței, ea este marea ispititoare a omenirii. Iubirea, Bogăția, Puterea și Celebritatea, acestea sunt cele patru dorințe ale omului pe care trebuie să le învingă prin nobile aspirații.

Iubirea egoistă caută posedarea unui alt corp și toate dorințele care ne împing spre dobândirea bogăției, puterii și celebrității pentru motive meschine și personale, iubirea trebuie să vină din suflet și să înglobeze toate ființele.

Rugăciunea pentru intelect este cuprinsă în cuvintele: „Și ne izbăvește de cel rău„. Intelectul servește ca verigă de legătură între natura superioară și natura inferioară. Dacă pentru animale nu există nici bine nici rău, ele sunt libere să-și satisfacă dorințele, căci le lipsește intelectul. Rugăciunea „Tatăl Nostru” ne poate scuti de experiențele care rezultă din alianța intelectului cu corpul dorinței inferioare. Prin meditație, contemplație și adorație, realizăm unirea naturii inferioare cu natura superioară și ne ridicăm spiritul până la un înalt nivel.

Prin rugăciunea „Tatăl Nostru” spiritul uman se ridică până la Sfântul Spirit, atunci când spunem: „Sfințească-se numele Tău„. Spiritul vital se înclină în fața dublurii sale, Fiul, când spune „Vie Împărăția Ta„, Spiritul Divin se înclină în fața dublurii Sale „Tatăl”. Când ne rugăm „Facă-se voia Ta”, spiritul divin își prezintă cererea celui mai înalt aspect al Divinității Tatăl.

Pentru corpul fizic ne rugăm când spunem: „Dă-ne nouă astăzi pâinea noastră cea de toate zilele„. Spiritul vital își adreseaza cererea Fiului pentru corpul vital, care este reflectarea sa, în natura inferioară. „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri„. Spiritul uman se adresează corpului dorinței când ne rugăm: „Nu ne duce pre noi în ispită„. Toate cele trei aspecte ale Spiritului uman se unesc în final, în folosul intelectului în cuvintele: „Ne izbăvește de cel rău.” Introducerea „Tatăl nostru care ești în ceruri” este de fapt ca o adresă pe care o punem pe o scrisoare.

Surse

  • Articol de Dr. Aurel Popescu BALCESTI, Ziarul National, Joi 18 ianuarie 2001