Ştiaţi că din primele 100 de economii mondiale clasate pe baza Produsului Intern Brut (PIB), 51 sunt corporaţii şi 47 din cele 51 sunt din SUA. Walmart, General Motors, Exxon sau Apple sunt mai puternice economic decât România, Arabia Saudită, Polonia, Norvegia, Africa de Sud, Finlanda, Indonezia şi multe alte ţări ale lumii. Iar în timp ce barierele de comerţ protective sunt înlăturate, aceste corporaţii devin tot mai puternice şi imperiul se extinde. Lumea este o afacere preluată de către o mâna de puteri ale afacerilor care domină resursele naturale de care avem nevoie pentru a trăi, în timp ce controlează banii de care avem nevoie pentru a obţine aceste resurse.




Până în anul 1980 Afganistanul producea 0% din cantitatea de opiu existentă pe plan mondial? După ce Mujahidinii sprijiniţi de SUA şi CIA au câştigat războiul dintre URSS şi Afganistan, până în 1986 au ajuns să producă 40% din heroina din lume. Până în 1999, Afganistanul a ajuns să producă 80% din heroina de pe piaţă. Apoi s-a întâmplat ceva neaşteptat. Talibanii au ajuns la putere şi în mai puţin de un an de zile au distrus majoritatea culturilor de opiu. Producţia a scăzut de la peste 3.000 de tone la doar 185 de tone, o reducere de 94%. Pe 7 octombrie 2001, SUA invadează Afganistanul la ordinul preşedintelui George W. Bush. Astăzi, în anul 2015, Afganistanul produce 90% din cantitatea de heroină existentă pe plan mondial.

Globalizarea economică

Procesul prin care corporatocraţia manipulează societatea prin îndatorare, mituire şi înlăturare politică este numit de Perkins, „Globalizare economică”.

La fel cum Rezerva Federală menţine poporul american într-o poziţie de servitudine îndatorată, cu datorii continue, inflaţie şi dobânda, Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional fac acelaşi lucru, însă la scară mondială. Ideea de la care se porneşte este cât se poate de simplă: îndatorează o ţară fie prin propria imprudenţă, fie prin coruperea conducătorului ţării. Apoi impune condiţii sau politici de ajustare structurală care deseori constau în:

1. Devalorizare monetară

Când moneda se devalorizează, se devalorizează toate lucrurile. Asta face ca resursele indigene să fie disponibile ţărilor prădătoare la o fracţiune din valoarea lor reală.

2. Austeritate socială

Tăierile masive de fonduri pentru programele sociale adesea includ educaţia şi sistemul sanitar, compromiţând bunăstarea şi integritatea societăţii. Astfel, populaţia devine vulnerabilă în faţa exploatării.

3. Privatizarea

Privatizarea întreprinderilor de stat, ceea ce înseamnă că sisteme importante social pot fi cumpărate şi reglementate de companii străine pentru profit. Un foarte bun exemplu aici este ceea ce s-a întâmplat în 1999 când Banca Mondială a insistat ca guvernul din Bolivia să vândă sistemul de apă al celui de-al treilea oraş ca mărime din ţară unei filiale a corporaţiei Bechtel din SUA. Imediat ce corporaţia a preluat controlul total asupra sistemului de apă, facturile populaţiei deja grav afectate de sărăcie au crescut enorm. Abia după o revoltă din partea locuitorilor contractul a fost anulat.




4. Liberalizarea comerţului

Deschiderea economiei este caracterizată de scoaterea restricţiilor pentru comerţul extern. Asta practic permite un număr de manifestări economice abuzive, cum ar fi aducerea de către corporaţiile internaţionale a produselor mai ieftine, subminând producţia indigenă şi distrugând economii locale. Unul dintre cele mai relevante exemple aici este Jamaica, care după ce a acceptat împrumuturi şi condiţii din partea Băncii Mondiale a pierdut pieţele pentru recoltele cele mai importante din cauza competiţiei cu importurile din vest. Astăzi, nenumăraţi fermieri trăiesc sub pragul sărăciei pentru că nu pot concura cu marile corporaţii.

5. Exploatarea populaţiei indigene

Un alt pas este reprezentat de crearea a numeroase, aparent neobservate, nereglementate, inumane fabrici de îmbrăcăminte, electronice, piese de schimb, încălţăminte, etc. Acestea profită de pe urma problemelor economice. În plus, din cauza lipsei de reglementări ale producţiei, distrugerea mediului este continuă. Resursele ţării respective sunt deseori exploatate de către corporaţiile indiferente în timp ce produc intenţionat mari cantităţi de poluanţi.

Cel mai important proces din istorie este pornit de către 30.000 de oameni din Ecuador şi de pe Amazon împotriva Texaco, deţinut în prezent de Chevron. Se estimează că poluarea în aceste regiuni este de 18 ori mai puternică decât cea cauzată de Exxon Valdez pe ţărmul Alaskăi. În cazul Ecuadorului nu a fost un simplu accident. Companiile petroliere au făcut-o intenţionat pentru a economisi bani. Deversarea necontrolată a deşeurilor chimice este mult mai ieftină decât eliminarea corectă a reziduurilor.

Cine se ascunde în spatele Băncii Mondiale?

Banca Mondială se vrea a fi o instituţie care ajută ţările mai puţin dezvoltate să ajungă din urmă, din punct de vedere economic, aşa numitele ţări din „Lumea I”. Însă, în realitate lucrurile sunt complet diferite.

Să aruncăm o privire peste performanţele Băncii Mondiale.

În anul 1960, decalajul dintre venituri între cincimea de locuitori din ţările cele mai bogate şi cincimea de locuitori din ţările cele mai sărace era de 30 la 1. În anul 1998 decalajul ajunsese la 74 la 1.

În timp ce Produsul Naţional Brut a crescut pe plan global cu 40% între 1970 şi 1995, în ţările sărace a crescut doar cu 17%. Între 1985 şi 2000, numărul celor care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi a crescut cu 18%. Chiar şi Comitetul Economic al congresului SUA a admis că există o rată de succes de doar 40% pentru toate proiectele Băncii Mondiale.

Peter-Brabeck

Peter-Brabeck

La sfârşitul anilor ’60, Banca Mondială a intervenit în Ecuador cu împrumuturi mari. În următorii 30 de ani sărăcia a crescut de la 50% la 70%. Sub-angajarea şi şomajul au crescut de la 15% la 70%. Datoria Ecuadorului a crescut de la 240 de milioane de dolari la 16 miliarde de dolari, în timp ce cota de resurse alocată săracilor a scăzut de la 20% la 6%. Până în anul 2000 s-a ajuns ca 50% din bugetul naţional al Ecuadorului să trebuiască să fie alocat pentru plata datoriilor către Banca Mondială şi ceilalţi creditori internaţionali.

Este important să se înţeleagă că, Banca Mondială este, de fapt, o bancă a SUA care sprijină interesele SUA în lume. Statele Unite au drept de veto asupra tuturor deciziilor luate de Banca Mondială deoarece aduce cel mai mult capital în bancă. Şi de unde provin aceşti bani? Banii au fost creaţi din nimic prin intermediul sistemului bancar de rezerve fracţionale.

Iată de declara Jim Garrison, Preşedintele Forumului Internaţional:

„Luată cumulativ, integrarea lumii ca întreg, în mod particular în raporturi de economie globalizată şi în calităţile mitice de capitalism cu ‘piaţă liberă’, reprezintă un ‘imperiu’ veritabil în sine. Puţini au reuşit să scape de ‘îmbunătăţirile structurale’ şi ‘condiţiile’ Băncii Mondiale, a FMI sau de arbitrajul Organizaţiei Mondiale a Comerţului – aceste instituţii financiare internaţionale care, oricât de inadecvate, încă determină ceea ce înseamnă globalizare economică. Atât de mare este puterea globalizării încât, în cursul vieţii noastre este probabil să asistăm la integrarea, chiar dacă inegală, a tuturor economiilor naţionale din lume într-un singur sistem global de piaţă liberă.”

Peter Brabeck, Nestle CEO şi membru al Grupul Bilderberg declara recent: „Apa este un aliment care ar trebui privatizat, nu un drept fundamental al oamenilor. Având în vedere că populaţia la nivel global creşte, apa nu este un drept public, ci o resursă care ar trebui să fie manageriată de către oamenii de afaceri.” Nestle este o corporaţie cu o cifră de afaceri de 65 de miliarde de dolari!

Terorism

Termenul „terorist” este o distincţie goală care desemnează orice persoană sau grup care alege să se împotrivească stabilimentului. Termenul „terorism” nu trebuie să fie confundat cu ficţionalul „Al-Qaeda”, care a fost de fapt numele unei baze de date a Mudjahidinilor susţinuţi de SUA în anii ’80.

„Adevărul este că nu există o armată islamică sau un grup terorist numit Al-Qaeda şi orice ofiţer informat al serviciilor de informaţii ştie asta. Dar este o campanie de propagandă pentru a face publicul să creadă în existenţa unei entităţi identificate. Ţara din spatele acestei campanii de propagandă este SUA,” a declarat Pierre-Henry Bunel, ofiţer al serviciului de inteligenţă francez.

Globalizarea economică

Chevron a fost amendată cu 8 miliarde de dolari pentru poluarea cauzată în Amazon

În anul 2007, Departamentul de Apărare al SUA a primit 161,8 miliarde de dolari pentru aşa zisul război global împotriva terorismului. Potrivit Centrului Naţional Contra Terorismului, în anul 2004 aproximativ 2.000 de oameni au fost omorâţi în lume din cauza unor presupuse acte teroriste. Dintre aceţtia, 68 erau cetăţeni americani. Folosind acest număr ca medie generală, ceea ce este foarte generos, este interesant de observat că de două ori mai mulţi oameni mor anual din cauza alergiei la arahide, decât din cauza actelor teroriste.

Bolile coronariene sunt cauza cea mai importantă de deces în Statele Unite, omorând aproximativ 450.000 de oameni în fiecare an. În 2007, guvernul SUA a alocat aproximativ 3 miliarde de dolari cercetărilor în acest domeniu. Asta înseamnă că guvernul SUA, în 2007, a alocat de 54 de ori mai mulţi bani pentru prevenirea terorismului decât pentru prevenirea bolilor coronariene, care omoară de 6.600 de ori mai mulţi oameni, anual, decât terorismul.

În timp ce termenii de „terorist” şi „Al-Qaeda” sunt ataşaţi arbitrar pe fiecare ştire legându-i de orice acţiune împotriva intereselor SUA, mitul se dezvoltă. În vara anului 2008, Procurorul General al SUA a propus ca Congresul SUA să declare în mod oficial război împotriva Al-Qaeda şi a oricărei alte organizaţii „teroriste” din lume. Din 2008 şi până în prezent, mai bine de 1.5 milioane de oameni sunt pe lista de „posibili terorişti” a Statelor Unite.

Aceste aşa numite „măsuri contra terorismului” desigur că nu au nimic de-a face cu protecţia socială. Ele au de-a face cu menţinerea stabilimentului în condiţiile creşterii sentimentului anti-american, atât în ţară cât şi internaţional, sentiment care este legitim fondat pe expansiunea imperiului corporativ bazat pe lăcomie şi care exploatează lumea.

Adevăraţii terorişti ai lumii nu se întâlnesc în întunericul nopţii sau strigă „Allahu Akbar” înainte de o acţiune violentă. Adevăraţii terorişti poartă costume de 10.000 de dolari şi lucrează în cele mai înalte poziţii ale finanţelor, guvernului şi afacerilor.

Partea I

Bibliografie

  • https://en.wikipedia.org/wiki/George_W._Bush_and_the_Iraq_War
  • https://en.wikipedia.org/wiki/George_W._Bush
  • http://www.bnr.ro/Datoria-externă–BPM6-11333.aspx – date oficiale furnizate de BNR
  • http://www.wall-street.ro/top/Internaţional/116924/top-10-cele-mai-îndatorate-ţări-din-lume.html?full
  • http://www.911truth.org/new-evidence-of-foreknowledge-of-the-911-attacks/
  • John Perkins – „Confessions of an economic hitman”, Berrett-Koehler Publishers, 2004