Am citit o carte despre regresie în vieți anterioare, care mi s-a părut interesantă și dacă nu ați citit-o vreau să vă întind o capcană ca să o citiți. Nu o sa vă spun „tot filmul” și cum se termină, doar voi puncta ceea ce mie mi-a atras atenția la fiecare capitol.

Această carte a fost scrisă în anul 1992. De atunci încoace, lumea a tot auzit de o mulțime de fenomene ale vieții spirituale precum experiențele în preajma morții, regresie în vieți anterioare, viziuni, călătorii în alte lumi. Oamenii sunt tot mai deschiși spre a accepta și împărtăși informații despre experiențele lor extrasenzoriale, iar în viitorul apropiat capacitatea vizionară a omului va fi acceptată în mod unanim ca ceva foarte normal. Este posibil ca la nivel colectiv să se producă stări modificate de conștiință, stări care au mai apărut în timpuri străvechi, dar care, din anumite cauze din decursul dezvoltării civilizației noastre, au fost suprimate.




Cartea se numește: „Prin timp, spre vindecare” și este scrisă de Dr. Brian Weiss. Voi lua fiecare capitol în parte și vă voi spune ce mi s-a părut mie interesat la el. Când veți citi cartea, cu siguranță veți avea (și) alte lucruri în care vă veți regăsi, cu care rezonați sau care v-au atras atenția, nu neapărat cele amintite de mine. E o carte interesantă care oferă o alta perspecitvă asupra vieții și o recomand.

Daca vă va fi fost fost pe plac, mai există traduse la noi și alte cărți de același autor: „Același suflet, multe trupuri„; „Multe vieți, mulți maeștri„; „Dacă dragoste nu e, nimic nu e„; „Se întâmplă miracole„.

Capitolul 1: Începutul

Dr. Brian Weiss vorbește în cartea sa despre regresie în viețile anterioare. Absolvent de magna cum laude, Phi Beta Kappa, al Universitatii Columbia, cu diplomă de doctor la facultatea de Medicină a Universității Yale unde a fost și rezident șef în psihiatrie, a publicat peste 40 de articole științifice în domenii precum psihofarmacologie, chimia creierului, tulburări de somn, depresie, stări de anxietate etc. și o carte numită „Biologia funcției colinergice„. Pe scurt, un CV care îl atestă ca tip aservit emisferei stângi, complet sceptic față de domenii precum parapsihologia.

Concepția lui despre viață a fost dată total peste cap de una dintre pacientele sale, pe nume Catherine. Aceasta făcuse mai bine de un an de psihoterapie convențională, însă fără rezultate. Suferea de fobii, atacuri de panică paralizante, depresie și coșmaruri recurente. Întrucât ea suferea de o teamă cronică de a nu seînneca sau sufoca, a refuzat medicația prescrisă. Așa că Dr. Brian Weiss a apelat într-un final și la metoda hipnozei. Sub starea de hipnoză, aceasta și-a amintit lucruri refulate din copilărie, însă aceste rememorări nu i-au ameliorat stările. Doctorul s-a gândit că probabil mai există traume mult mai bine mascate în copilăria ei, așa că a mai încercat o ședință de hipnoză, în care, i-a iesit un porumbel din gură, cum s-ar spune. I-a făcut pacientei o sugestie care s-a dovedit a fi cheia: „Mergi înapoi la momentul când au apărut simptomele.” Doctorul care se aștepta ca pacienta să revină la prima parte a copilăriei sale, a avut surpriza ca aceasta să sară cu o mie de ani în urmă, într-o viață trăită în Orientul apropiat. Și-a amintit detalii topografice, hainele acelei epoci și mergând pe firul acestei vieți, a ajuns și la lucrul care i-a cauzat moartea la momentul respectiv: într-o inundație, sau în valurile unui ocean. Aceasta și-a mai amintit alte două vieți din epoci și locații diferite.

Weiss a crezut că amintirile ei sunt de fapt fantezii sau vise. Cert este că simptomele lui Catherine au început să se îmbunatatească drastic pe măsură ce în ședințele de hipnoză își amintea și își parcurgea viețile anterioare. Scepticismul doctorului se cam clătina și nu știa ce să mai creadă. Ceea ce a pus capac scepticismului a fost faza în care, sub hipnoză, pacienta i-a furnizat doctorului detalii despre viața lui personală, despre care în mod normal aceasta nu avea cum să știe. Doctorul, siderat, a întrebat-o cum de știe acele lucruri, cine i le spune. Iar ea îi spune că Maeștrii îi spun acele lucruri.

Povestea detaliată a acestui caz al Catherinei a fost descrisă de Dr. Brian Weiss în cartea devenită bestseller: „Multe vieți, mulți maeștri„.

Regresia in vieti anterioare

Doctorul și-a schimbat total perspectiva asupra psihoterapiei. A realizat că terapia prin regresie in viețile anterioare oferă o metodă rapidă și directă de vindecare. El spune că a aplicat această metodă pe sute de pacienți și mereu a avut rezultate excelente. Cartea „Prin timp, spre vindecare„, vorbește despre potențialul vindecător al regresiei în vieți trecute.

Capitolul 2: Hipnoză și regresie

Weiss descrie hipnoza ca pe o stare în care individul se concentrează atât de intens că nu îl mai distrag zgomotele sau alți stimuli. El spune că de fapt hipnoza este auto-hipnoză, fiindcă pacientul controlează tot procesul, terapeutul fiind doar ghid. Toți suntem într-o ușoară hipnoză ori de câte ori suntem absorbiți de o activitate. Clasicul exemplu al condusului mașinii, când nici nu știi când ai ajuns la destinație, este un exemplu de hipnoză. Atunci când suntem noi înșine puși pe pilot automat și lăsăm subconștientul să preia frâiele suntem într-o mică hipnoză. Autorul subliniază că hipnoza nu este chiar ceea ce vedem în filmele care-l prezintă pe hipnotizat ca fiind adormit și după trezire nu mai știe nimic. Dimpotrivă, ești conștient de tot ce se petrece și tot ce spui, amintindu-ți tot ce ai experimentat la ieșirea din hipnoză.

Aici se vorbește despre așa numita stare hipnagogică, acea stare dintre veghe și somn prin care trecem cu toții și care poate fi asemănată cu hipnoza, autorul spunând că ar fi chiar mai profundă decât multe niveluri de hipnoză. Nu există pericolul de a rămâne blocat în hipnoză așa cum se tem mulți. În hipnoză, mintea este permanent conștientă și atentă. Hipnoza îl pune pe pacient într-o stare cu un mare potențial de vindecare, prin faptul că îi oferă pacientului acces la subconștient.

Terapia prin regresie este actul mental de întoarcere la o perioadă din trecut pentru a accesa amintiri care influențează negativ viața actuală a unui pacient și care pot fi sursa simptomelor anumitor patologii pe care le dezvoltă. Trauma inițiala care stă la baza tulburărilor se poate extinde mult mai departe în trecut, în vieți anterioare.

Ca doctor care practică hipnoza, Weiss se simte ca o persoană care facilitează, care ajuta, însa este conștient că pacientul este cel care, în cele din urmă, controlează vindecarea. În aceste ședințe de regresie în vieți anterioare au loc fenomene spirituale și extrasenzoriale, are loc o dilatare a conștiinței, lucruri care sunt terapeutice și profund vindecătoare. Potențialul de vindecare al subconștientului sub îndrumarea unui sfetnic bun sau sub propria îndrumare pare nelimitat.

Capitolul 3: Prin experiență spre înțelegere

Din acest capitol aflăm că mulți oameni ar fi interesați de terapia prin regresie, însă le vine greu să creadă în ideea de reîncarnare. Astfel, autorul începe cercetări pe cont propriu și aflăm niște chestiuni interesante cu privire la reîncarnare.

Acesta a găsit o documentație a unui alt doctor, pe numele său Ian Stevenson, profesor și președinte emerit al Departamentului de psihiatrie al Universității Virginia, despre cazuri în care copiii păreau să își amintească detalii din vieți anterioare. Acesta a adunat și documentat peste două mii de cazuri de copii care au avut o experiență de reîncarnare. Mulți dintre aceia au manifestat xenoglosie, capacitatea de a vorbi o limbă străină, adesea arhaică, pe care nu o cunoșteau anterior. Acești copii știau lucruri detaliate despre orașe și familii aflate la mii de km distanță și despre evenimente petrecute în vechime. Jumătate din acești copii provin din Occident, nu din India, Tibet sau Asia, unde credința în reîncarnare este prezentă.




Consultând scrierile religioase, dr. Weiss a aflat ca în iudaism, credința fundamentală în reîncarnare, sau „gilgul„, există de mii de ani. Această credință a stat la baza iudaismului până prin anii 1800-1850, când, din dorința de a se moderniza și de a fi acceptați de instituția religioasă occidentală mai științifică, au renunțat cumva la acest concept. Rabinul Moshe Chaim Luzzatto, unul dintre cei mai renumiți erudiți din ultimele secole, a rezumat „gilgul” în cartea sa „Calea lui Dumnezeu” :

„Un singur suflet se poate reîncarna de mai multe ori în trupuri diferite și în acest mod, el poate repara răul făcut în trupuri anterioare. În mod similar, poate atinge perfecțiunea la care nu a ajuns în întrupările lui anterioare.”

În istoria creștinismului, referirile timpurii referitoare la reîncarnare din Noul Testament au fost eliminate în secolul al IV-lea de către împăratul Constantin atunci când creștinismul a devenit religia oficială a Imperiului Roman. Împăratul considerase că ideea de reîncarnare era amenințătoare pentru stabilitatea imperiului. În secolul al V-lea, al doilea Conciliu de la Constantinopole a susținut actul lui Constantin, declarând oficial reîncarnarea ca erezie. În aceeași epocă a creștinismului timpuriu care a dus la Conciliul de la Constantinopole, părinții Bisericii, precum Origene, Clement din Alexandria și Sf. Ieronim acceptau și credeau în reîncarnare.

Capitolul 4: Vindecarea corpului prin vindecarea minții

Acest capitol prezintă cazuri de regresie care evidențiază „legătura minte-corp„. Se detaliază faptul că există o interacțiune minte-corp și sistemul imunitar. Mintea poate influența corpul provocând simptome, boală și chiar moarte. Conexiunea minte-corp se poate stabili prin rememorarea vieților anterioare, ceea ce declanșează ameliorarea problemelor fizice, vindecând cicatricile emoționale. Una dintre explicațiile acestui fenomen ar putea fi aceea că dacă pacientul experimentează personal faptul că nu moare după ce corpul moare, își dă seama că posedă o natură divină care transcende nașterea și moartea, ceea ce îl face mai relaxat, iar mare parte din energia lui se va canaliza spre vindecare, deci nu se va mai pierde alimentând teama și suferința.

Capitolul 5: Vindecarea relațiilor cu probleme

Din cazurile pe care le-a avut, doctorul Weiss concluzionează că prin relații oamenii învață să exprime și să primească iubire, să se ajute și să se slujească unul pe altul. Și cel mai important, că înainte de naștere, noi ne alegem, efectiv, familiile. Alegem să trăim tiparele care să ne permită cea mai mare evoluție împreună cu sufletele care vor manifesta cel mai eficient aceste situații în viețile noastre. Se pare că pe aceste suflete le-am mai întâlnit și am interacționat în multe moduri în viețile anterioare. Recunoașterea subconștientă a unei persoane cu care am avut legatură în viețile trecute se manifestă uneori printr-o atracție sau respingere imediată și prin repetarea programării vechiului comportament din viața anterioară, comportament ce ar putea părea ieșit din context sau disproporționat în condițiile vieții actuale.

Aici se pune în discuție și ideea de „suflet pereche„. Un suflet pereche este de obicei cineva cu care ne întâlnim și stabilim o legătură instantanee, ca și cum am cunoaște acea persoană de mult timp. Ceea ce, poate că, așa și este. Nu trebuie sa avem o relație romantică cu o persoană pentru a trăi satisfacția și împliniriea unei conexiuni cu sufletul pereche. De asemenea, se pare că este o prejudecată ideea că avem un singur suflet pereche. Prejudecata pleacă de la Platon potrivit căruia fiecare din noi are o singură jumătate perfectă, care poate completa sufletul nostru incomplet. Partenerul nostru romantic ne poate completa sufletul într-un fel, dar într-un alt fel ne putem simți completați de un prieten bun, un părinte, un copil, o rudă. Putem chiar să avem mai mult de un suflet pereche în aceeași perioadă de timp.

Capitolul 6: Vindecarea Copilului interior și a Copilului abuzat

Fiecare individ poartă în el rămășițe fixate în anii tinereții sale, fiecare individ poartă cu sine un „copil interior„. Acest capitol vorbește despre vindecarea copilului interior. Mulți oameni păstrează ascuns în cele mai tainice unghere ale sufletului un copil rănit, derutat și vulnerabil, adică pe ei înșiși la vârsta copilăriei. În timpul terapiei apare adesea un catharsis emoțional intens al amintirilor traumatice ale copilăriei. Acest proces de rememorare și eliberare emoțională, numit abreacție, duce la îmbunătățiri clinice, o dată ce amintirile sunt accesate, procesul de vindecare începe. Terapia prin regresie în vieți anterioare asigură un grad de conștientizare mai mare a problemelor de ansamblu și a situațiilor mai complexe. Această terapie ne poate ajuta sa înțelegem motivele, tiparele și cauzele, experimentând un soi de grație divină. Înțelegerea aceasta ne permite să trecem de ideea de karmă, ca să nu fim nevoiți să punem în scenă aceleași vechi drame la nesfârșit. Ne absolvim de necesitatea de a le repeta, de nevoia de a experimenta durere și într-un flux superior, unde nota fundamentală a vieții noastre poate fi una de armonie și bucurie.

Capitolul 7: Vindecarea nevoii de protecție: Dezvăluirea sursei obezității și a abuzului de substanțe

Aici sunt prezentate niște cazuri interesante de obezitate pricinuite de traume din vieți anterioare. Unul din fondurile pe care apare obezitatea este din nevoia de a proteja corpul fizic de o experiență anterioară dureroasă precum înfometarea, abuzul sexual sau violență. Unii oameni cred că pot folosi obezitatea ca pe un gen de protecție magică împotriva unori boli grave. De exemplu, cei care se tem de cancer se îngrașă adesea, deoarece cred că asta înseamnă că sunt sănătoși. Alții cred că greutatea în plus le asigură un strat izolator între sine și corp, atenunând conștientizarea oricărui pericol perceput (real sau imaginar) și părând să protejeze persoana de loviturile grele ale lumii.

Capitolul 8: Vindecarea celor ce trec prin perioade de suferință profundă

O suferință profundă poate deveni cu ușurință depresie clinică, durerea psihologică devenind acută și omniprezentă. În majoritatea cazurilor, oamenii care știu că vor muri curând trec prin procesul de a-și jeli propria moarte. Acest proces poate începe imediat ce le este dat diagnosticul de boală în fază terminală. Este posibil ca persoana care e pe moarte să aibă sentimente de negare, mânie, disperare. Iar familia și prietenii pot să îl jelească cu mult înainte ca moartea să aibă loc. Însă suferința pacienților și a familiei poate fi vindecată înainte de moarte. Pe masură ce afla de experiențele trăite de alții în legătură cu viețile trecute, ei pot să înceapă să aibă mai multă speranță.

Capitolul 9: Cum să ne deschidem mintea în fața puterii experiențelor mistice

Mintea este un jucător central în procesul de vindecare. Indiferent câtă pregătire are un om, el poate descoperi că a-ți deschide mintea și a-ți transforma limitările și temerile în putere și bucurie sunt lecțiile principale. Multora dintre noi, regresia ne aduce ințelegerea faptului că ceva ce ni s-a spus când eram mici, și probabil un lucru cu care ne luptăm, pur și simplu nu e adevărat. Indiferent în legătură cu ce este acel lucru care ni s-a zis, el devine în timp o credință care intervine în modul de a percepe adevărul. Această credință eronată poate bruia dezvoltarea puterii personale și capacitatea de a simți bucurie.

Capitolul 10: Cum să ne îmbogățim viața

Terapia prin regresie în vieți anterioare poate declanșa surse de puteri nebănuite. Regresia în vieți anterioare este începutul unei căi spirituale care nu aduce numai înțelegere și talente nebănuite în planul conștient, dar și pace, bucurie interioară și înțelepciune. În urma ședințelor de regresie în viețile anterioare, pacienții doctorului Weiss au început să se orienteze către spiritualitate și metafizică, fără a se retrage din relațiile preexistente sau carierele productive. Mulți dintre ei înregistrează mai multe experiențe de vârf sau transcendente, cunoștințe mai intuitive care-i fac să-și îmbunătățească atât viața interioară cât și cea exterioară și mai multă pace, calm și echilibru în viețile lor, indiferent de circumstanțe.

Capitolul 11: Tehnici de regresie

Pentru cei care nu au șansa să consulte un terapeut care aplică tehnici de regresie în viețile anterioare, există tehnici prin care își pot accesa propria înțelepciune interioară, sau poate perioada dintre vieți și pe care le pot aplica singuri.

Regresia in vieti anterioare

Dr. Brian Weiss autor al cartilor: „Prin timp, spre vindecare”; „Același suflet, multe trupuri”; „Multe vieți, mulți maeștri”; „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”; „Se întâmplă miracole”.

Dr. Weiss include propriile sale tehnici de hipnoză profesională, de vis-amintire, de meditație și de păstrare a unui jurnal pentru rememorarea vieților interioare. Curiosul nu are decât să încerce tehnicile propuse de Weiss și să aleagă pentru practica regulată pe cea despre care simte că i se potrivește cel mai bine. Amintesc aceste tehnici fără a le detalia, pentru a vă stârni curiozitatea: folosirea viselor pentru amintirea vieților anterioare, folosirea meditației și a vizualizării pentru amintirea vieților anterioare, observarea de sine ca și cheie pentru descătușarea amintirilor din vieți trecute.

Bibliografie

  • Prin timp spre vindecare, Brian Weiss, M.D, Editura For You, 2014
  • http://www.brianweiss.com/