Pentru formula „un moment de reculegere” nu există o semiotică. Dacă ar fi existat, așa aș fi început acest articol. Dar cred că ne putem suspenda pentru o clipă vâltoarea de gânduri pentru a ne reuni cu acel sentiment din noi care ne apropie de semeni și de sufletele lor. În acest fel putem aduce și noi o rază de lumină care să o călăuzească pe ultimul ei drum pe Regina Ana a României care s-a stins din viață, astăzi, 1 august, la vârsta de 92 de ani. Dumnezeu sa o ierte.




Parafrazându-l pe Teilhard de Chardin care spunea că noi nu suntem oameni care au experiențe spirituale, ci suntem spirite care trăiesc o experiență umană, deci în acest moment în care spiritul reginei și-a încheiat experiența pământească, aș vrea să amintim câteva istorioare bizare pe care le-a trăit Regina Ana.

Un război, un exil, o viață

Volumul „Un război, un exil, o viață” prezintă viața ultimei regine a României, transcrisă de principele Radu de Hohenzollern-Veringen, soțul fiicei sale, Margareta de România, și prefațată de soțul său, regele Mihai I al României.

Volumul prezintă viața complexă si dramatică a unei tinere fete născute în cel mai select arondisment parizian, le XVI-eme, în familia princiară de Bourbon-Parma, ca fiică a principesei Margareta a Danemarcei, care a primit o educație, asemeni tuturor fetelor de familie regală în spiritul credinței, muncii, devotamentului și datoriei, devenită, chiar din momentul căsătoriei, și rămasă, pentru o jumătate de secol, Regina în exil a unei țări nefericite. O viață spectaculoasă prin statornicie, modestie, firesc și simplitate.

Se spune ca oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce în ce mai buni, fie se transformă în oţet. Din cele citite și din interviurile vizionate, în ciuda episoadelor de viață dificile prin care a trecut, această femeie atât de sensibilă și delicată, a reușit să-și păstreze intactă receptivitatea afectivă cu care a fost înzestrată. Iar unele episoade dificile ale vieții probabil i-au ascuțit percepțiile senzoriale.

O viziune

Așa se face, prin urmare, că, atunci când soacra sa, Regina Mamă Elena a României se afla pe patul de moarte, Regina Ana s-a gândit să o sune pe Margareta, fiica ei cea mare, care la acel moment era studentă la universitate în Edinburgh. Astfel, Regina Ana a mers într-o cameră alăturată de unde a sunat-o pe fiica sa care își adora bunica. La telefon i-a spus: „Margareta, bunica ta e pe cale să plece.” În acest moment, regina Ana a vut o viziune. L-a văzut prin fereastră pe regele Paul al Greciei, fratele mai tânăr al reginei Elena, venind să-și caute sora… Venind să o ia… A avut această viziune a regelui Paul, pe care nu l-a vazut ca pe o fantomă, ci ca pe o apariție, pur și simplu. Nu a văzut-o pe soacra sa plecând, ci l-a văzut pe fratele ei decedat venind să o ia. În acel moment, a știut că ea își dăduse suflarea.

Regina Ana povestește câteva întâlniri bizare

În Anglia, la Bramshill, Regina Ana a domiciliat împreună cu niscai fantome. A fost un episod drăguț și amuzant, atunci când Regina Ana, împreună cu mama sa au văzut fantoma lui Sir John Coope, șezând în salon, pe un scaun. Au vrut să aprindă lumina, deoarece se pregăteau să se uite la televizor, iar, Sir John Coope ședea acolo pur și simplu.

Iată ce îi povestește Regina Ana într-un interviu realizatoarei de emisiuni, Eugenia Voda:

„Într-o altă zi, când am ieșit… aveam întotdeauna câinii cu noi…. Vânam iepuri pentru că era încă dificil să procuri carne. Am ieșit cu doi câini ai mei să vânez un iepure. Am mers la o oarecare depărtare, am văzut un iepure, mă pregăteam să îl ochesc și în spatele meu îmi auzeam câinii gâfâind jucăuș. Le-am spus să tacă pentru că nimerisem iepurele, dar când am întors capul nici un câine nu era acolo. Câinii erau în casă și nici nu ieșiseră după mine. Deci ceea ce auzisem eu fuseseră fantome.”

În același interviu, Regina Ana continuă povestea altor întâlniri inedite:

„Iar prin camerele copiilor bântuia fantoma unei doamne în alb. Iubea copii, am auzit că ar fi avut o poveste tristă. Se pare că și-ar fi pierdut copiii. Asta se întâmpla în urmă cam cu 100 de ani, pe când locuise în acel conac. Când ne-am mutat acolo cu copiii, a fost probabil fericită. Prefera camera în care dormea micuța Elena. Am mutat-o pe Elena de acolo, am sfințit camera și am lăsat-o liberă pentru doamna în alb.

Într-o altă zi am văzut urcând scara o femeie de serviciu și nu știam să avem o nouă femeie în casă. Am întrebat-o pe mama și pe soțul meu, regele, dacă avem cumva o nouă menajeră. Mi-au spus că nu, dar eu o vazusem urcand scările!

(…) Da, pot s-o spun, există fantome. Iată de ce trebuie făcute rugăciuni pentru ele și trebuie să sfințești: ca să le ajuți să poată părăsi Pământul. Pentru că au avut în urma lor multă nefericire și povești triste. Deci trebuie întotdeauna să-ți sfințești casa, ca ele să poată pleca acolo sus.”

Și Palatul Elisabeta a fost sfințit încă de când regele și regina s-au mutat în el. Iată ce mărturisește Regina Ana:

„Și aici este o fantomă, iata de ce am sfințit și aici! Este vorba de o femeie foarte drăguță. Nu știu cine este, pot spune doar atât, că este o femeie.”

Pe larg despre fantoma lui Sir John Coope

Fiica Reginei Ana și a regelui Mihai, Margareta, a fost prima care a simțit prezența spiritelor în locuința din Bramshill. Ulterior, chiar regina însăși a simțit că în dormitor se afla o „prezență masculină foarte rea” și chiar a văzut fantoma lui Sir John Coope, care, potrivit reginei Ana, „poseda” casa de mult timp.

Margareta se temea să traverseze un fel de sas al dormitorului, fiind mereu îngrozită. Ea i-a spus mamei ei într-un final că simte prezența mai multor ființe care roiesc în preajma ei. Regina Ana și Regele Mihai se întrebau de ce numai copilul simte asta, iar ei nu. Cu vremea, au realizat că acea prezenţă se făcea simţită numai la înălţimea unui copil, fiindcă acel tavan (şi numai el) fusese deplasat cu ani în urmă mai sus, pentru a lărgi încăperea de dedesubt. Astfel, duşumeaua de la etaj era mai sus cu aproape un metru, micşorând etajul superior. Fantomele se mişcau probabil la nivelul vechii duşumele, ceea ce făcea ca umerii şi capetele lor să ajungă la înălţimea unui copil.

Iată ce povestește Regina Ana în cartea sa:

„Regele şi cu mine începusem la un moment dat să prelucrăm lemnul. (…)Erau nişte butoaie vechi, aşa că am organizat un atelier de tâmplărie. Din capacele de butoaie am construit mese cu mâna noastră. Micul atelier de tâmplărie se găsea jos, la parterul casei. Într-o seară, am decis să merg la culcare mai devreme, lăsându-l pe Rege în atelier, să lucreze. Am încercat să intru în dormitor, dar n-am putut. A trebuit să-l aştept. Nu ştiu cum să explic această barieră. Pur şi simplu ceva mă oprea să intru, şi înţelegeam că sunt oprită fiindcă sunt femeie, şi că aş putea trece pragul acelei camere dacă bărbatul meu ar fi cu mine acolo. Simţeam că se află în dormitorul nostru o prezenţă masculină, foarte rea. Am aflat pe urmă, din povestirile diverselor persoane care cunoşteau casa şi istoricul ei, că era vorba de fantoma lui Sir John Coope, un domn ce locuise casa înaintea bătrânului lord Brockett (…).”

Mama Reginei Ana nu credea deloc în fantome. Însă, într-o seară, a simţit până si ea prezenţa lui Sir John Coope în camera de zi. Când a mers la culcare, aceasta a rugat-o pe fiica ei, Regina Ana, să nu închida uşa dinspre dormitorul ei peste noapte.

„Pentru mama mea, să ceară un astfel de lucru era ceva cu totul excepţional! Câteva zile după eveniment, mi-a mărturisit că sofaua avea pernele înfundate, ca şi cum corpul greu al unei persoane ar fi lăsat urme, aşezându-se pe canapea. La început, mama a crezut că fusese paznicul de noapte care se uitase la televizor, dar i-am spus că el nu venea niciodată la ora aceea la noi acasă. Am avut proba definitivă şi certă atunci când, seri la rând, am găsit aceleaşi urme ale lui Sir John Coope pe perne şi pe canapea, identice de fiecare dată, deşi noi aranjam cu grijă sofaua, în mod special, în fiecare seară. Uneori schimbam pernele, alteori schimbam poziţia lor, dar urmele apăreau întotdeauna însoţite de acelaşi sentiment dezagreabil care ne împiedica să intrăm în salon.”

Regina Ana își amintește că prima întâlnire cu Sir John Coope a avut-o lângă căminul din camera fiicei sale, Elena. Ea a simțit cum acesta a privit-o cu o răceală care a făcut-o să iasă imediat afară din cameră. Regina Ana subliniază faptul ca l-a văzut cu ochii mintii. L-a simtit, mai mult, ca să zicem așa. Într-un fel inexplicabil a putut percepe detalii precum faptul că acesta purta o cămaşă cu mâneci albe şi o vestă neagră.

Tot legat de fantoma acestui bărbat este și o altă istorisire amuzantă. Într-o zi au fost vizitați de Anne Bowes-Lyon, soţia vărului Reginei Ana, George Al Danemarcei. Când a intrat în camera în camera de zi, deşi nu era nimeni înăuntru, ea exclamat: „There is a cocktail party going in your place!” („E o petrecere la voi acasă!„). Cu alte cuvinte, ea simţit, fără să știe de pățaniile familiei, că în casă existau și alte entități.




În cele din urmă, regina și regele au decis că locuința trebuie sfințită. Cum proprietarul ei şi toată familia erau protestanţi, au chemat un preot protestant ca să oficieze ritualul de sfinţire. Totul se încheie foarte hazliu, după cum povestește Regina Ana:

„Preotul a venit, a binecuvântat casa, a sfinţit-o, iar apoi… surpriză! Noi nu am mai fost deranjaţi! Dar cele două femei şi un bărbat, care erau personalul permanent al lordului Brockett pentru îngrijirea casei, au început să se plângă că aud în fiecare noapte bătăi în pereţi, paşi grei pe duşumele, ciocănituri în ferestrele lor de la etajul trei etc. Probabil că fantomele s-au supărat şi au mers la etajul superior!”

Bibliografie

  • Un razboi, un exil, o viata – Regina Ana a Romaniei, Editura Humanitas, 2008
  • http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/regina-ana