Încă din zorii timpurilor, oamenii au fost surprinși de ciudățeniile aparute in vise și de coincidențele pe care le-au observat între subiectul viselor și evenimentele imediat următoare. Din acest motiv, oamenii au făcut legături profetice între vise și realitatea ulterioară, și au acordat astfel valoare premonitorie viselor, formându-se treptat o știință specială pentru a le interpreta.




Putem spune că această știință a tălmăcirii viselor, veche de când lumea, numită oniromanție (în limba greacă „oneiros” – vis și „manteia” – profeție) provine din credința omului că divinitatea îi comunică pe calea somnului avertismente și sfaturi.

Ce este somnul?

Cred că primul lucru cu care trebuie să începem este „somnul”. Pe sistemul „orice lucru bine făcut începe cu o pauza bine aleasă” (de obicei la începutul lucrului).

Din punct de vedere științific, somnul este o stare fiziologică reversibilă, el având o funcție de refacere a organismului. În medie, omul are nevoie de aproximativ 7-8 ore de somn zilnic. Studiile arată că un om doarme cu aproximație o treime din viață. Oamenii de știință nu au gasit răspunsuri clare la întrebări precum: „de ce dormim?” sau „care sunt funcțiile somnului?„.

Prin trecerea în stare de somn, starea de conștiență este înlocuită cu o stare de inconștiență. Procesul este reversibil. Astfel, prin stimulare senzorială revenim la starea de veghe și de conștiență. Somnul este de două tipuri: NREM (non rapid eye movement), cu patru stadii de profunzime și REM (rapid eye movement), în această perioadă de somn producându-se visele.

Când adormim intrăm în stare de somn NREM, în diferite stadii, apoi trecem în stare de somn REM. Studiile spun că cele două tipuri de somn alternează, derulandu-se sub formă de cicluri, însă nu se respectă trecerea prin toate cele patru faze ale somnului NREM. În ultima parte de somn, cel de dimineață, se mărește durata somnului REM. Nu se cunoaște cu exactitate de ce alternează aceste faze ale somnului. Ceea ce se cunoaște este proporția mai mare de somn NREM (circa 80%) în comparație cu somnul de tip REM (circa 20-25 %) din timpul total de somn. Deci, desi avem senzația că visăm în toate acele ore dormite, se pare că visam doar un sfert din acest timp. Se mai spune, că orice somn este insoțit de vise, chiar dacă noi, la trezire, nu ne amintim să fi visat.

Din punct de vedere spiritual, lucrurile sunt văzute ușor mai poetic. În somnul profund mintea intră pe frecvența undelor theta care sunt cele mai lente unde. După ce dormim un astfel de somn profund ne simțim ca și noi. Somnul profund face ca zumzetul permanent al minții să înceteze, mintea fiind mereu preocupată de câte ceva: gânduri, dorințe, amintiri, etc. Misticii spun că în timpul somnului profund această preocupare ardentă dispare, momente în care ni se poate revela propriul sine. Când mintea dispare, conștiința devine pură. Dacă cineva este conștient în timpul somnului profund, menținându-și conștiința trează, înseamnă că a ajuns în profunzimea ființei sale, aflând cu adevarat cine este, fiind conștientă de tot ce se petrece în univers. În sanscrită, această stare este denumită „samadhi„, ceea ce pentru orientali constituie cea mai înaltă stare de fericire, eliberare și extaz.

Ce sunt visele?

Din punct de vedere științific, visele au funcții fiziologice. Una dintre cele mai importante funcţii ale somnului, consolidarea amintirilor, se realizează prin visare. Se știe că somnul îmbunătăţeşte memoria. În plus, creierul foloseşte perioada de somn pentru a reprelucra informațiile noi, ordonându-le într-un context mental nou, transformându-le în amintiri permanente, extrăgând și un înţeles mai profund al acestora.

În afară de consolidarea amintirilor, somnul REM mai joacă un rol esenţial şi în dezvoltarea creativităţii. Cercetătorii spun că somnul adânc şi visele constituie un pas esenţial spre înţelegere, permițându-ne să reprezentăm mental idei vechi sub forme noi. De asemenea, somnul REM, adică somnul cu care se asociază procesul de visare, pregăteşte reţelele asociative din creier care ne permit să înglobăm informaţii noi, perfecţionând astfel abilitatea de a rezolva probleme.

Mai amintim și de faptul că faza de visare a somnului, prin compoziția sa neurochimică, duce la oprirea mecanismelor din creier responsabile de stres. Mai exact, în timpul fazei REM a somnului, nivelul de norepinefrină, o substanţă chimică din creier asociată stresului, scade în mod simptomatic. Prelucrarea experienţelor emoţionale din trecut în acest mediu sigur, lipsit de stres, face ca atunci când ne trezim să trăim aceste experienţe emoţionale la o intensitate mai scăzută, ceea ce ne dă un refresh și puterea de a reanaliza cu alți ochi situația în care ne aflăm.

Să vedem un pic ce înseamnă visarea din punct de vedere psihanalitic. Părintele psihanalizei, Sigmund Freud (1856- 1939) spune, în legătură cu interpretarea viselor, că este “cea mai frumoasă descoperire”, după el, visul fiind „baza comună a vieții sufletești„. El crede că visul este ca un paznic al somnului și nu un efect perturbator.

Oniromantia

Sigmund Freud (1856- 1939)

Freud distinge trei categorii de vise: a) visele simple care sunt inspirate de nevoi fiziologice; b) visele rezonabile, care au o anumită coerență logică; c) visele obscure, incoerente și absurde, care fac interesul psihanaliștilor.
În interpretarea lui, există două tipuri de conținut ale visului, „conținutul manifest” și „conținutul latent”. Conținutul manifest ține de ceea ce subiectul își aduce aminte la trezire. Sub acest conținut, există însă, un altul latent care cauzeaza producerea visului. Pe scurt, Freud credea că, alături de suma actelor ratate pe care le comite un om pe parcursul unei zile, și visele sunt tot încercări de a-ți ascunde adevaratele sentimente si dorințe.

Contrar lui Freud, Carl Gustav Jung (1875-1960) credea că visele sunt un mod de comunicare cu inconștientul și de cunoaștere a lui, ele servind în ghidarea persoanei treze către împlinire, oferind o soluție problemelor din viața reală. Visele contribuie la creșterea personală, la atingerea adevăratului nostru potențial.




Jung credea că acel conținut explicit al viselor este la fel de important și revelator ca cel ambiguu, ascuns. Doar discutând ce se petrece în viața ta poți să interpretezi și să descifrezi imaginile criptate ale viselor tale. Metoda lui Jung de interpretare a viselor se baza pe cel care visează. El considera că toți oamenii au instrumentele necesare pentru a-și putea interpreta visele. Potrivit lui, nu există un șablon de interpretare al unui vis. Ințelesul viselor depinde de judecata și de percepția personale. Orice interpretare ți se pare corectă este, cu siguranță, mai bună decât una recomandată de altcineva.

Oniromantia

Carl Gustav Jung (1875-1960)

Ce a observat, însă, Jung, de-a lungul ședințelor sale cu pacienții, este că unele simboluri din vise au aceleași înțelesuri pentru toată lumea, indiferent de sex, religie, naționalitate sau alte diferențe. El credea că există un “inconștient colectiv”, un fel de bază de date a omenirii în care sunt stocate informații codate în simboluri universal valabile. El spune că aceste simboluri apar în fiecare cultură de-a lungul istoriei. Jung numește astfel de simboluri „arhetipuri”. Visele arhetipice, sau “visele mitice”, “marile vise”, apar în momente sau perioade de tranziție ale vieții individului. De multe ori, ele lasă un sentiment de evlavie sau senzația că au un mesaj revelator. Este foarte posibil ca astfel de vise să se adeverească. Adesea, ele sunt pline de veselie, persistând în minte perioade lungi de timp.

Alfred Adler (1870 – 1937) credea ca fiecare vis este cel puțin într-o oarecare măsură unic, astfel încât cunoașterea directă a visătorului este esențială pentru acuratețea interpretării:

„Simbolurile unui individ nu sunt niciodată identice cu ale altuia.”

Karen Horney (1885 – 1952 ) considera că visele sunt un indiciu al adevăratelor noastre sentimente. De exemplu, vise despre rătăcirea propriului pașaport sau despre o ramă în care este montată o pânză goală reflectă pierderea sau îndepărtarea de sinele autentic al visătorului. Un vis de cădere ar putea releva o insecuritate inconștientă sau a visa cultivarea unei plante ar putea însemna preocupare față de sine și compasiune.

Erich Fromm (1900- 1980) considera că interpretarea simbolurilor din vis poate fi oferită de către visător, întrucat fiecare vis este o creație a visătorului:

„Oricare ar fi rolul pe care îl jucam în vis, noi suntem autorii, visul este al nostru, noi am inventat intriga.”

Pot fi considerați psihiatrii și psihanaliștii zilelor noastre și un fel de oniromanți? Cu siguranță, da. Chiar dacă ei nu merg neaparat pe a descoperi vise cu caracter premonitoriu, felul în care ei tălmăcesc visele, ajută pacientul/clientul să se înțeleagă mai bine, să își depășească problemele, să își consolideze viața, sau să o ia de la capăt.

Din punct de vedere spiritual, se spune că prin vise, corpul eteric al omului, părăsind învelișul fizic, poate călători. Corpul fizic rămâne în pat, însă corpul eteric îl poate părăsi şi călători în spaţiu, distanțele nefiind un impediment pentru el. Ocultiștii cred că dedublarea eului se realizează mai des în timpul somnului și foarte rar în starea de veghe, iar sufletul este eliberat de învelișul său material și poate comunica mai ușor cu lumea astrală.

Anticii nu negau faptul că visele sunt influențate și de cauze fiziologice, iar asta o demonstrează faptul că, în tălmăcirea viselor, țineau cont de poziția omului în somn. De exemplu, omul ar fi trebuit să doarmă astfel încât să evite comprimarea ficatului. Sau, mai credeau că toamna și iarna visele nu permiteau decât o interpretare mediocră. Ei distingeau două tipuri de vise: a) visele intuitive care erau independente de starea fiziologică și erau singurele relevante pentru știința profetică și b) visele afective sau organice, în legătură cu stările fiziologice și provocate de ele.

De asemenea, anticii mai credeau că se puteau regla visele, în sensul ca omul să aiba vise plăcute, fără coșmaruri, cu ajutorul rugăciunilor, plantelor și amuletelor.

Oniromantia

Plasa de vise amerindiana.

Un exemplu de astfel de amuletă este binecunoscuta “plasă de vise” ce aparține culturii amerindiene. Ea era menită să protejeze omul de visele rele sau de ceea ce putea fi dăunator în aer. Era creată din crenguțe flexibile de salcie, sub forma unui cerc care avea în interior țesută un fel de plasă (asemănătoare celei de păianjen). Țesătura era suficient de deasă pentru a încurca în ea coşmarul. Amerindienii credeau că “plasa de vise” avea puterea să schimbe visele unei persoane. Oamenii obișnuiau să o atârne deasupra leagănelor în care dormeau copiii, pentru a-i proteja de cosmaruri. Se credea ca viselor bune le era îngăduit să treacă prin plasă, în vreme ce visele rele erau prinse de aceasta și dispăreau o dată cu sosirea zorilor.

Ce este oniromanția?

Practic, oniromanția ține de premoniție, sau de precogniție, chestiuni care intră în vastul domeniu al clarviziunii. Premoniția sau precogniția reprezintă capacitatea extrasenzorială a unor oameni de a percepe evenimente viitoare.

În antichitate, premoniția juca un rol important în viața socială. În acele vremuri, omul era mai aproape de natură decât astăzi, avea intuiția mai permeabilă, servindu-se de anumite locații, ierburi, lucruri care să ii declanșeze ghicitorului o stare de transă propice descifrării viitorului. Nu ar fi greșit să spunem că practicile ghicitului (precum oniromanția, hidromanția-ghicitul în apă, piromanția- ghicitul în foc, aeromanția- ghicitul în aer, sephromanția-ghicitul în cenușă, chiromanția- ghicitul în palmă etc.) erau un fel de metode de „a trage de limbă Divinitatea”. Totuși, ca o persoană să poată ghici viitorul, trebuie să fie înzestrată cu anumite abilități, trebuie sa aiba un har întru aceasta. Toate aceste încercări de a prevesti viitorul stau sub denumirea de „divinație” sau „arte divinatorii„, din latinescul „divinatio” care înseamna „a ghici„, „a prevesti„.

Nu toate visele sunt premonitorii. Însă o bună parte din ele cuprind și elemente de premoniție. Din câte se cunosc până în momentul de față, rareori mesajele venite prin vise prevestesc în mod clar evenimentele ce urmează să se producă. Viziunile din timpul somnului nu sunt întotdeauna atât de clare, ele fiind mascate, codificate de numeroase simboluri, ceea ce dă viselor un caracter obscur, greu de interpretat.

(continuarea în partea a II-a)

Bibliografie

  • CORIN BIANU, Clarviziunea- capacitate paranormala, Editura Teora, 1999
  • SIGMUND FREUD , Viata mea si psihanaliza, Editura Excelsior, 2001
  • SIGMUND FREUD, La rêve et son interpretation, Editura Gallemard, Paris, 1925
  • CARL GUSTAV JUNG, In lumea arhetipurilor, Traducere din limba germana, prefata, comentarii si note: Vasile Dem. Zamfirescu, Editura Jurnalul Literar, Bucuresti, 1994
  • http://www.occult.ro/oniromantie.htm
  • http://www.epsihologia.ro/tulburari-de-somn/118-fiziologie-tipuri-de-somn.html
  • http://www.descopera.ro/stiinta/9551600-de-ce-viseaza-oamenii-care-sunt-raspunsurile-stiintei
  • http://www.la-psiholog.ro/info/despre-interpretarea-viselor
  • http://www.ziartricolorul.ro/fenomene-stranii-vise-premonitorii-i/