Casa Winchester este un conac neobişnuit din secolul al XIX-lea. Strania construcţie poate fi găsită în San Jose, California şi conţine numeroase ciudăţenii precum uşi care duc nicăieri, scări înalte de câţiva centimetri, camere despărţite doar de ferestre şi o ciudată obsesie pentru numărul 13.




Casa a aparţinut Sarei Winchester, văduva şi moştenitoarea uriaşei averi a familiei Winchester. Zvonuri legate de misterioasă construcţie circulă de mai bine de un secol şi includ episoade de nebunie, depresie, blesteme şi chiar presupuse manifestări paranormale; însă adevăratul motiv din spatele construcţiei conacului Winchester s-ar putea să nu fie desluşit niciodată.

Blestemul familiei Winchester

Povestea noastră începe în New Heaven, Connecticut, în luna septembrie a anului 1839, când Leonard şi Sarah Pardee aduc pe lume o fetiţă pe care au numit-o Sarah. În timp, Sarah a demonstrat impresionante calităţi artistice, o incredibilă abilitate de a învaţa limbi străine şi desăvârşite capacităţi oratorice.

Deşi era mică de statură, Sarah a fost descrisă de comunitatea din New Heaven că fiind extrem de frumoasă şi inteligentă. O obişnuită prezenţă în cercurile înalte ale societăţii, acolo l-a cunoscut pe William Wirt Winchester, fiul lui Oliver Winchester – un important om de afaceri din New Heaven care la acea dată deţinea o fabrică de haine.

În 1857, Oliver Winchester a cumpărat uzina de armament care producea o cunoscută serie de puşti denumite “Volcanic Repeaters.” Deşi armele respective erau văzute că o mare inovaţie, Oliver nu s-a mulţumit cu atât şi a început să lucreze la îmbunătăţirea lor. În 1860, compania sa a lansat prima armă semi-automată de pe piaţă: “Henry Rifle.” Faptul că această nouă armă era capabilă să tragă un glonţ la fiecare 3 secunde a determinat trupele Nordice să comande un număr impresionant de astfel de arme în timpul Războiului Civil din Statele Unite.

Sarah şi William s-au căsătorit doi ani mai târziu, în plin Război Civil. Ceremonia a fost una fastuoasă, pe măsura impresionantei averi pe care familia Winchester o obţinuse din urmă vânzărilor de armament.

Casa Winchester - Sarah Winchester, 1865

Sarah Winchester, 1865

Patru ani mai târziu, pe 15 iulie 1866, Sarah a dat naştere unei fetiţe pe nume Annie Pardee Winchester. Din păcate, imediat după naştere, Annie a fost diagnosticată cu “maramus,” o formă severă de sub-dezvoltare ce face ca nou-născutul să cântărească mult mai puţin decât un nou-născut normal. Copilul a murit la puţin timp de la naştere, în ziua de 25 iulie a anului 1866.

Au urmat câţiva ani foarte dificili pentru Sarah Winchester care s-a zbătut la limita nebuniei. Timp de aproape 10 ani, tânăra Sarah a fost de nerecunoscut. Însă blestemul familiei Winchester nu avea să se sfârşească aici. La scurt timp după ce Sarah şi-a revenit, William a fost diagnosticat cu tuberculoză. Moştenitorul imperiului Winchester a murit pe data de 7 martie, 1881.

Rămasă văduvă, Sarah a căzut într-o depresie profundă. Nu a trecut mult până să înceapă să dezvolte o pasiune bolnăvicioasă pentru spiritism. Se pare că văduva Winchester se simţea urmărită în permanenţă de spirite “chinuite” (aşa cum ea însăşi le-a descris), motiv pentru care a apelat la ajutorul unui cunoscut medium din Boston.

Încep lucrările la casa Winchester

Întâlnirile dintre Sarah şi medium au avut loc departe de ochii lumii, într-un mediu privat. Din această cauză, nu se ştie exact despre ce au discutat cei doi, însă la scurt timp de la prima lor întîlnire, Sarah a ordonat începerea lucrărilor la casa Winchester.

Văduva a angajat o adevărată “armată” de constructori şi muncitori însă a refuzat ajutorul arhitecţilor. Toate planurile de extindere şi modificare a conacului au fost întocmite de ea, unele logic, dar majoritatea în mod haotic şi grăbit, de parcă “ceva” o împingea de la spate să termine cât mai repede grandiosul proiect.

Conform speculaţiilor, mediumul este parţial responsabil pentru ceea ce casa Winchester reprezintă astăzi. În timpul şedinţelor de spiritism, acesta a convins-o pe văduvă că responsabile pentru nenorocirile din ultimii ani sunt chiar spiritele celor ucişi cu arme de foc produse de Winchester Repeating Arms Company. Tot mediumul a convins-o că singura modalitate de a le calma pe spirite este prin intermediul grandiosului proiect arhitectural. Practic, atâta timp cât casa Winchester este neterminată, spiritele vor rămâne calme.

Casa Winchester - Trepte către nicăieri

Casa Winchester – Trepte catre nicaieri

Împinsă de la spate de această idee, Sarah Winchester a decis ca lucrările la conac să nu fie oprite niciodată. Echipe întregi de muncitori lucrau zi şi noapte, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Cu fiecare oră care trecea, tot mai multe elemente erau adăugate la casă. Balcoanele erau rând pe rând transformate în camere, ferestrele în uşi, noi nivele erau înălţate, camerele erau transformate în întregi aripi, iar în cele din urmă casa Winchester a ajuns să se înalţe pe nu mai puţin de 7 etaje.




În 1908, conacul număra peste 150 de camere, 2 săli de bal, 47 de şeminee, 17 hoarne, 2 subsoluri, 3 lifturi şi peste 10.000 de ferestre. O adevărată cale ferată fusese construită pentru a căra materialele de construcţii în interiorul „palatului”.

Însă nu mărimea impresionantă este cea care atrage la casa Winchester. Palatul a devenit faimos datorită numeroaselor sale “imperfecţiuni.” Coloane construite cu susul în jos, uşi care se deschid către nicăieri, scări care se termină în tavan, trepte de doar câţiva centimetri, camere complet mobilate însă închise între patru pereţi fără uşi şi geamuri şi o evidenţă obsesie pentru numărul 13.

Teribilul cutremur din 1908 a distrus o mare parte din casă. Ultimele trei etaje s-au prăbuşit însă structura de rezistenţă a rămas întreagă. Faptul că întreaga casă fusese construită pe o fundaţie “flexibilă” a salvat probabil clădirea de la o distrugere totală.

Spirite chinuite

În timp ce pentru unii casa Winchester este simbolul nebuniei totale, pentru Sarah era un mod de a scăpa de “spiritele care o bântuiau.” Această idee pare să justifice unele ciudăţenii arhitecturale. De exemplu, există camere complet mobilate dar care au fost închise între patru pereţi, fără geamuri sau uşi de acces. Sarah credea că poate “închide” spiritele agresive în astfel de încăperi.

Labirintul interior se pare că a fost special proiectat pentru a deruta “spiritele casei.” Uşile care duc nicăieri, scările cu susul în jos, coridoare încâlcite care se termină brusc, ferestre interioare, toate par a fi proiectate cu un singur scop: acela de a creea confuzie.

În seara zilei de 4 septembrie 1922, după o şedinţa de spiritism, Sarah a urcat în dormitor. Trupul acesteea a fost găsit, fără viaţă, a doua zi de dimineaţă. Sarah avea 83 de ani. Se spune că, în timpul ultimei şedinţe cu mediumul, spiritele i-ar fi comunicat că “treaba ei s-a terminat.”

Sarah Winchester a lăsat mare parte din avere nepoatei sale, Frances Marriot. Puţini ştiau însă că văduva Winchester cheltuise aproape toţi banii familiei pe construcţia casei. Conturile erau aproape goale, însă au existat zvonuri conform cărora aceasta ascunsese într-un seif din casă o considerabilă sumă de bani, bijuterii şi tacâmurile din aur pe care le folosea atunci când “invitaţii fantomatici” veneau la cină.

După moartea Sarei, rudele au încercat să găsească misterioasa comoară. Au descoperit câteva seifuri însă aceastea nu conţineau decât pagini din ziare vechi în care erau relatate tragicile evenimente din viaţă Sarei, câteva şosete roase de vreme, câteva bucăţi de material textil şi o şuviţă de par de copil. Este foarte posibil ca misteriosul seif să fie şi astăzi ascuns undeva în labirintul pe care îl reprezintă casa Winchester.

Casa Winchester astăzi

Deşi în 1922 proprietatea Winchester se întindea pe nu mai puţin de 44 de hectare, astăzi domeniul a fost restrâns pentru a cuprinde doar casa Winchester şi anexele (aproximativ două hectare). Recent, casa a fost declarată “monument istoric” şi este unul dintre cele mai mari atracţii turistice din California.

Casa Winchester astazi

Casa Winchester – 2015

Să fie casa Winchester bântuită cu adevărat? La această întrebare nu avem răspuns însă evenimente stranii au tot fost raportate în ultimii ani. Fie că este vorba despre o inteligentă strategie de marketing, fie că domeniul Winchester este într-adevăr un punct fierbinte pe harta paranormalului, un lucru este cert: casa Winchester este o construcţie unică în lume; nu prin mărimea impresionantă ci prin stilul ei arhitectural haotic, inexplicabil şi straniu.

Bibliografie

  • www.prairieghosts.com/winchester.html
  • www.winchestermysteryhouse.com
  • Ignoffo, Mary Jo – “Captive of the Labyrinth: Sarah L. Winchester, Heiress to the Rifle Fortune.” Univ. of Missouri Press, 2010
  • Hawes, Jason; Wilson, Grant; Friedman, Michael – “The Winchester Mystery July 2005″. “Ghost Hunting: True Stories of Unexplained Phenomena from The Atlantic Paranormal Society,” Ianuarie 2007