Toți credincioșii știu că an de an, în timpul slujbei Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim lumânările se aprind singure, în mod uluitor.




Oamenii de știință caută în zadar să afle logica miraculosului fenomen. S-au lansat tot felul de ipoteze care mai de care mai grozavă, însă cei care au văzut Lumina Sfântă și cred în ea, nu pot fi dați înapoi din credința lor. Totuși, nu numai ateii, dar și teologi cu renume cred ca Lumina Sfântă este doar un truc.

Descărcări electrice și flashuri

Doctorul rus în ştiinţe fizico-matematice, coordonatorul laboratorului sistemelor ionice din Rusia al Institutului de Energie Atomică ce poartă numele lui Kurchatov, a inițiat în anii 2008 un experiment științific cu privire la originea Luminii Sfinte, în timpul slujbei pascale a Bisericii Ortodoxe.

Lumina Sfanta de la Ierusalim

Andrei Volkov

Volkov a presupus că flacăra Luminii Sfinte este o descărcare de plasmă. În acest sens, savantul a venit cu ideea unui experiment simplu, dar curajos: să măsoare radiaţia electromagnetică în biserica Sfântului Mormânt chiar în momentul ce se pogora Lumina Sfântă.

Savantul a reglat dispozitivele. A presupus că dacă în timp ce se pogoară Lumina Sfântă se va înregistra un salt al câmpurilor electromagnetice, atunci calculatorul îl va fixa. Dacă flacăra este doar o scamatorie „jucată” pentru credincioşii ortodocși, atunci nici un fel de salt nu se va produce.

După șase ore jumate de așteptare, după cum declara agenția Interfax, „Aparatele noastre, care emiteau un spectru de radiaţie electromagnetică, au detectat un impuls ciudat de frecvenţă joasă care inunda Biserica Sfântului Mormânt. Acest impuls inexplicabil nu a mai fost detectat până acum. El părea iniţial o formă stranie de descărcare electrică. Nu am reuşit să detectăm locul exact în care Lumina se coboară şi aprinde lumânările ţinute de Patriarh. În acel moment, toate aparatele noastre de măsurare şi înregistrare au avut din senin probleme tehnice.”, a povestit Andrei Volkov. Potrivit acestuia, bizara descărcare electrică a fost confirmată de Evgheny Morozov, expert în inginerie mecanică. La capătul câtorva luni petrecute în studierea şi interpretarea rezultatelor măsurătorilor, Volkov a concluzionat că datele înregistrate în noaptea de Înviere în biserică diferă fundamental de cele din ziua precedentă, dar că o singură cercetare e insuficientă pentru o opinie ştiinţifică solidă. „Dacă mă întrebaţi, ca om de ştiinţă, dacă acolo s-a petrecut sau nu un miracol, v-aş spune că nu ştiu.„, a declarat fizicianul rus.

Experimentul realizat de omul de știință Andrei Volkov asupra fenomenului, nu a fost o premieră decât prin măsurătorile înregistrate. Anterior, alţi oameni de ştiinţă au observat, la rândul lor, o formă bizară de energie care apărea în apropierea altarului Bisericii Sfântului Mormânt, fix înainte de pogorârea Luminii. Aparatele foto și video au surprins acest flash albăstrui de energie coborând de sus, un flash ce durează mult mai mult decât cel produs de tehnica umană. Potrivit lui Volkov, acest flux energetic nu are legătură directă cu Lumina Sfântă, dar o precede întotdeauna. Adjunctul şefului Comisiei Pentru Miracole din cadrul Patriarhiei moscovite, Alexander Moskovsky, a lăudat rezultatele muncii lui Volkov, considerându-le serioase, veridice şi responsabile.

Minunea milenară

Fenomenul este considerat de către adepţii creştinismului ca fiind cel mai vechi miracol atestat anual. Deşi a fost descris în mai multe scrieri începând cu secolul 4 i.Hr., minunea a început să fie documentată sistematic începând cu 1106, când a fost menţionată în scrierile călugărului rus Daniel. Având în vedere că acest fenomen are loc numai în Biserica Ortodoxă, credincioșii ei se simt favorizați de Lumina Sfântă care își face apariția în cadrul slujbei oficiate după ritul lor. Ei socotesc că acesta este un semn care le confirmă că a lor este credința cea adevărată.

În ziua cu pricina, pe la orele prânzului, patriarhul grec, purtând veșmintele sacerdotale, împreună cu patriarhul armean şi cu episcopul copţilor, întovărășiți de înalţi prelaţi, se deplasează într-o procesiune solemnă intonând imnuri religioase şi dând de trei ori roată Sfântului Mormânt. Când acest ritual ia sfârșit, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului sau alt arhiepiscop ortodox spune o rugăciune anume, apoi autoritățile israeliene verifică să nu poarte asupra sa mijloace pirotehnice. Finalizată şi această cutumă, prelatul intră singur în mormânt, rostind acolo rugăciunile speciale, păstrate de secole.

Prelaţii armeni şi copţi rămân în anticameră intonând „Doamne miluieşte” până când Lumina Sfântă scoboară pe neasteptate peste lumânările patriarhului, care iese apoi şi împarte Lumina celor prezenţi. Uneori, pot trece cateva minute bune pana ce Lumina se iveste. In acest sens, s-a observat că, odată cu trecerea anilor, Lumina Sfântă se pogoară din ce în ce mai târziu. Ea apare chiar deasupra Sfântului Mormânt, sub forma unei luminiţe albastre care-şi schimbă culoarea, comportându-se diferit, de la an la an. Uneori poate apărea ca un fulger, alteori ca o spirală, sau ca un nor acoperind lespedea pe care s-a aflat trupul lui Iisus, fie luminează toată încăperea, iar cei de afară pot vedea totul. Patriarhul Diodor susține că Lumina Sfântă nu are consistenţa flăcării unei lămpi şi nu arde la contactul cu pielea în primele minute, ceea ce atestă originea sa divină. Alteori, Sfânta Lumină nu apare numai deasupra Sfântului Mormânt, ci e semnalată chiar în biserică, în mai multe locuri simultan, unde lumânările credincioşilor se aprind brusc.

Lumina Sfântă doar o farsă?

Neîncrederea cu privre la acest fenomen nu este de ieri de azi, ea datează încă din vremurile când Ierusalimul se afla sub conducerea musulmanilor, însă acesta era tolerat pentru că pelerinii care călătoreau anume pentru a fi martori la acest eveniment, aduceau venituri babane. Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţimea ortodoxă şi au descoperit că miracolul a încetat să se mai producă. Absenţa pelerinilor şi a taxelor plătite de aceştia l-au convins pe regele Baudouin să le permită preoţilor ortodocşi să revină în Biserica Sfântului Mormânt, însă întâmplarea a amplificat scepticismul. Fenomenul este descris de celebrul istoric Edward Gibbon în opera sa de căpătâi, „Istoria declinului şi prăbuşirii Imperiului Roman„, în volumul IV, publicat în 1788:

„Musulmanii zâmbeau cu condescendenţă la menţiunea flăcării miraculoase ce se aprindea în ajunul Paştelui. Această fraudă pioasă, concepută în secolul al IX-lea, era apreciată de cruciaţii latini şi este repetată anual de către preoţimea sectelor greceşti, armene şi copte, impunând-o asupra spectatorilor creduli pentru beneficiul propriu şi pentru cel al tiranilor ce îi conduc. Cu timpul, toleranţa asupra acestui fenomen a fost sporită şi de interes, veniturile prinţului şi ale emirului crescând în fiecare an datorită miilor de străini ce veneau să observe fenomenul”.

În general se crede că Lumina Sfântă este o banală flacără luată de patriarhul ortodox de la o sursă ascunsă în incinta Sfantului Mormânt. Igor Dobrokhotov, dar şi cercetătorul Nikolai Uspenski, dr. Aleksandr Musin de la Sorbona şi unii ortodocşi de rit vechi cred că este vorba de înșelăciune și citează ca argument, extrase din jurnalele arhimandritului rus Porfirie (1804-1885), trimis în secolul al XVII-lea la Ierusalim de către Biserica Ortodoxă Rusă pentru a fonda misiunea rusească, si care pretinde că tagma preoțească din Ierusalim ştia că Lumina Sfântă e o fraudă. Iată ce scria Porfirie:

„Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, Focul Sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi.” (Kniga bytija moego, vol. 1 (anii 1841-1844), p. 671).

Dobrokhotov mai susţine faptul că pelerinii care îşi “spală faţa” sau părul ori mâinile cu Focul Sfânt rezistă fără să se ardă tot atât cât ar fi rezistat şi la o flacără obişnuită. Iar aici trebuie menţionat că, potrivit portalului ortodox Credo, timpul cât Sfânta Lumină nu provoca arsuri era mai mare în trecut decât astăzi. În timp, s-ar fi ajuns de la 33 de minute la numai două minute.

Victoria Clark, corespondenta pentru România a publicaţiei britanice The Observer în anii ’90, a scris o carte dedicată miracolului de la Ierusalim, intitulată „Holy Fire: The Battle for Christ’s Tomb„. Jurnalista declară că în secolul XIX, clerul ortodox din Ierusalim a dorit să prezinte publicului larg miracolul ca fiind mai degrabă simbolic. Însă pierderile financiare şi spirituale au fost considerate prea mari, aşa că ideea a fost abandonată. Nici incidentul grav din 1834, când sute de pelerini au murit călcaţi în picioare de mulţimea strânsă lângă micuţa biserică, nu a schimbat hotărârea clerului.

Pentru că Patriarhul nu poate pătrunde cu surse de foc în biserică, fiind controlat de autorităţile israeliene, scepticii au explicat că secretul Luminii Sfinte este ascuns în lumânările pe care acesta le ia cu el în Biserică. Dacă acestea sunt impregnate cu fosfor alb, nu este nevoie de o sursă de foc pentru a le aprinde, deoarece fosforul, în contact cu aerul umed, tinde să ia foc spontan. Un istoric grec, Michael Kalopoulos, a făcut o demonstraţie în direct la o televiziune din Grecia, arătând cum lumânările folosite de Patriarh se pot aprinde fără a avea nevoie de o sursă de foc. Dacă vârful lumânărilor este înmuiat în fosfor, lumânările se aprind apoi de la sine. Pentru a amâna aprinderea flăcărilor, lumânările pot fi apoi înmuiate într-un solvent organic, fosforul urmând să ia contact cu aerul abia după ce acesta se evaporă. Calităţile fosforului erau cunoscute încă din antichitate, spune Kalopoulos, fiind folosit de magicienii din Caldeea în secolul V î.H. De asemenea, Strabon descrie folosirea sa de către babilonieni în Geographica, lucrare publicată în anul 23 d.H.

Totuși, alte surse spun că fosforul a fost descoperit accidental de către un alchimist din Hamburg, Hennig Brad, în anul 1669, care căuta să extragă piatra filozofală distilând într-o retortă și calculând rezidul în absența aerului, cu nisip, el a obținut un produs alb care lumina la întuneric și pe care l-a numit „foc rece”. Acest procedeu secret a fost redescoperit de Kunckel în Germania și K.W. Scheele (1777) . Ei au recunoscut prezența nemetalului în oasele animalelor. Această metodă care a fost instituită de el a fost preluată de L.N. Vanquelin. Sfânta Lumină a apărut și continuă să apară la Ierusalim aproape de 2000 de ani iar fosforul a fost descoperit abia în anul 1669, ceea ce ar dovedi că nu are cum să fie vorba despre o înșelătorie.

Alimentând scepticismul

Vreau să amintesc în acest subpunct, încurajând cumva scepticismul, de marele inginer și inventator Heron din Alexandria. Poate ar trebui să îi dedicăm un articol special la un moment dat. Nu se știu foarte multe detalii ale vieții sale, până și data nașterii lui rămâne incertă. Se știe doar că a inventat niște mașinării sofisticate ce întreceau cu mult nivelul epocii sale. Vreau să amintesc aici, doar ca un mic a-propos vis-a-vis de Sfânta Lumină, căteva dintre invențiile lui. Nu vreau să induc faptul că, în cazul în care Sfânta Lumină este un truc, el ar fi fost inventat de Heron. Doar poate de altcineva…

Cel mai sigur loc unde puteai gasi invențiile lui Heron, dacă trăiai în vremurile lui, era chiar în temple. Deci templele l-au finanțat cu un scop pe acest om. Nu cred să fi fost vorba de un scop pios sau evlavios. Invențiile lui Heron erau comandate de temple pentru a amplifica emoția, frica și ideea de miracol resimțite de credincioși.

De exemplu să amintim de un automat pentru apa sfinţită. Heron din Alexandria a inventat primul automat din istorie, ce funcționa cu monede, pentru a distribui apă sfințită. Aceste automate puteau fi găsite în templele din întreaga țară, permiţând fiecărui pelerin să primească o cantitate egală de apă, fără a fi necesară prezența preotului. Automatele lui Heron operau pe baza unui sistem deschis de supape: atunci când o monedă era plasată în fanta automatului, greutatea monedei deschidea o supapă și dădea drumul la apă.

Uşile automate de la intrarea în temple, o altă invenție menită să emoționeze. Acest dispozitiv utiliza căldura și forţa pneumatică pentru a deschide ușile unui templu. Astfel, preotul aprindea un foc în altar, încălzea aerul din interior, forţându-l să se extindă. Aerul expansionat trecea printr-o conductă într-un vas cu apă, care comunica printr-un tub cu un alt vas cu apă; astfel, apa trecea din primul vas în cel de-al doilea. Acesta din urmă, umplându-se cu apă, devenea greu şi se cobora în jos. Dar, cel de-al doilea vas era conectat la o frânghie înfășurată în jurul unui ax, și, odată cu coborârea vasului în jos, axul se învârtea şi, astfel, uşile se deschideau. Pentru Heron era doar mecanică, dar pentru călugării și credincioșii acelor timpuri, era un adevărat miracol.

Dar cea mai interesantă invenție este o mașinărie despre care credincioșii credeau că îi ajută să vorbească direct cu zeii. Era o mașinărie de prezis viitorul. Contracost! Mulți care mergeau la temple, mergeau chiar în acest scop, de a afla ce le rezervă viitorul. După ce plăteau o anumită taxă, oamenii puteau consulta divinitatea cu privire la viitor, adresându-i o întrebare al cărei răspuns se rezuma la „da” sau „nu”. Mașinăria era ca un fel de templu în miniatură, cu o rotiță pe unul din pereții exteriori, iar pe acoperiș cu o pasăre artificială care se rotea. Adresai întrebarea, întorceai roata și pasărea dădea răspunsul: dacă ea cânta, era interpretat ca răspuns pozitiv, dacă nu cânta, ca negație. Se pare că un preot care mânuia din umbră mecanismul, decidea ce nuanță lua răspunsul. Trilul păsării, ținea, de asemenea tot de un mecanism inventat de Heron, dar nu mai detaliem.

Lumina Sfanta de la Ierusalim

Pasarile pneumatice ale lui Heron din Alexandria. De la stanga la dreapta a treia imagine reprezinta sectiunea prin masina de ghicit viitorul.

Sigur că devii sceptic la orice minune petrecută în biserici și temple, dacă ele umblau cu escrocherii încă din vechime. Lumea antică a Alexandriei era foarte cosmopolită în vremea lui Heron și nicăieri ca acolo nu erau mai multe religii concurente. Existau numeroase temple care se închinau la tot felul de zeități, care mai vechi, care mai proaspete și fiecare dintre acestea aveau nevoie de credincioși și de venituri prin care să se mențină. Faptul că exista o strânsă concurență între diferitele culte, făcea ca preoții să fie foarte inventivi în a aduce venituri templelor, trebuiau să aibă ceva interesant de oferit, pentru a atrage „clientela”. Sigur că, acum, punând cap la cap aceste lucruri, ne împinge păcatul să ne gândim că poate aici este explicația pentru care numai la slujba ortodoxă apare fenomenul de Lumină Sfântă. Poate că, la fel ca în vechime, pe piața bisericească a cultelor, ortodocșii dețin secretul fenomenului și îl folosesc în mod exclusivist. Dacă sunt călcați pe coadă, pur și simplu își iau jucăriile și pleacă acasă. Este o ipoteză, așa că nu dați cu parul. Sau dați! Dar parul să fie de fag, când ați da, să dați cu drag.




Totuși, Lumina Sfântă de la Ierusalim rămâne o enigmă. Pentru credincioși ea constituie o minune, o emoție care le întărește credința, poate o speranță, poate o confirmare, poate un semn. Probabil unii credincioși foarte elevați nu au nevoie de astfel de dovezi spectaculare, însă majoritatea resimt nevoia unui astfel de sprijin. Chiar și ateii au nevoie de câte o minune uneori, chiar dacă nu recunosc, pe sistemul „Și băieții plâng câteodată când nu-i vede nimenea„. Orice s-ar întâmpla acolo, cert este că știința nu a venit cu dovezi clare. Poate scepticii vor spune că știința nu a fost lăsată să vină cu dovezi clare. Firea omului este mereu nemulțumită; dacă există minuni, de ce nu se fac văzute, iar dacă se fac văzute, e imposibil să fie adevărate, ci sunt doar trucuri. Indiferent ce credeți, credeți, numai să credeți (în ceva). Echipa ClubEnigma vă urează un Paște fericit și toate cele bune! 😉

Surse

  • http://www.independent-al.ro/mistere/focul-sfant-de-la-ierusalim.html
  • http://www.descopera.ro/cultura/8183128-lumina-sfanta-de-la-ierusalim-minune-sau-inselatorie
  • https://hristofor.wordpress.com/2011/01/09/savant-lumina-sfinta-nu-este-facuta-de-oameni/
  • https://ro.wikipedia.org/wiki/Heron_din_Alexandria
  • http://scientia.ro/biografii/116-biografii-matematica/4774-heron.html
  • http://www.lovendal.ro/wp52/fascinantele-si-incredibilele-masini-inventate-acum-2-000-de-ani-de-catre-heron-din-alexandria-motoare-cu-aburi-automate-de-apa-usi-automate-de-temple-si-multe-altele/