Dacă Jeanne d’ Arc ar fi avut diabet, s-ar fi simțit miros de caramel în tot Rouenul. Acum că v-am captat atenția, vrem să vă spunem că unele apariții stranii de ființe miraculoase care apăreau și dispăreau în invizibil, au antrenant deseori grupuri mai mici sau mai mari de oameni, în diferite acțiuni de amploare. Aceste acțiuni au făcut istorie. Dar istoria oficială nu vorbește despre ele, pentru că ea se consideră a fi o știință exactă, iar științele exacte nu suportă inexactități.




La începutul secolului XV, o fată simplă de la țară avea să schimbe nu numai destinul uneia dintre cele mai importante țări ale lumii moderne. Avea să inluențeze însăși evoluția ulterioară a omenirii. Acele evenimente istorice au avut la bază întâmplări foarte stranii.

Anumiți oameni au realizat misterul de proporții din spatele acestei figuri emblematice franceze, iar Jeanne d’Arc a fost canonizată ca sfântă a Bisericii Catolice. De cealaltă parte stau cei care o consideră schizofrenică din cauza faptului că „auzea voci”.

Jeanne d’Arc este contactată de ființe misterioase

Totul a început într-o grădină din satul francez Domremi. Acolo, tinerei Jeanne d’Arc i s-au arătat ființe miraculoase, care aveau să o contacteze în mod repetat în diferite momente cheie, de-a lungul mai multor ani. Ele îi apăreau în imediata apropiere, ivindu-se parcă din aer, ca niște globuri de lumină, pentru ca apoi să capete forme umane, strălucind ireal. La finalul dialogului cu Jeanne d’Arc, ele se volatilizau, dispărând în aer. Scânteietoarele personaje care veneau dintr-o altă lume îi spuneau că doreau să ajute poporul francez să-și recâștige pământurile ocupate de armatele engleze în nord-vestul țării. Astfel de vorbe i-au făcut pe Jeanne d’Arc și pe părinții săi, iar apoi pe săteni să creadă că acele ființe ar fi fost arhanghelii Mihail și Gavril, însoțiți de sfintele Ecaterina și Margareta.

Prima apariție a avut loc în anul 1426. Au urmat apoi numeroase contacte, în cursul cărora Jeanne d’Arc vedea, sau doar auzea prezențele respective; nici o altă persoană nu le vedea și nici nu le auzea. După o vreme, misterioșii Ghizi, i-au comunicat că i se încredințase o misiune extraordinară: aceea de a conduce personal lupta armată de eliberare a orașului Orleans. Jeanne d’Arc primea indicații precise cu privire la tot ce avea să se întâmple.

Deși, la început, nobilii și ofițerii nici nu voiau să audă ca o tânără țărăncuță să le ceară comanda unor trupe, totuși, după un timp, au cedat într-un mod de neînțeles pentru cei din jur… Astfel, treptat, s-a ajuns ca Jean de Metz să o aducă – în ziua de 24 februarie 1429 – la Chinon, în fața Delfinului Carol al VII-lea, în prezența curții și a comandanților. Însă viitorul rege era și el sceptic cu privire la propunerea ce i se făcea, de a lăsa o parte din armată sub conducerea unei fetișcane de la țară. Iată însă, că la neobișnuita întrevedere, apărând la un moment dat și unul dintre Ghizii luminoși – de astă dată văzut de regent și de o parte din curteni, însă invizibil pentru ceilalți -, s-a întâmplat iarăși ceva interesant: Delfinul neîncrezător a cerut „un semn„, primind de la Ghid o coroană de oțel, însoțită de promisiunea că va fi încoronat cu ea ca rege victorios! La apariția subită a coroanei în mâinile Ghidului, Carol al VII-lea a fost atât de impresionat, încât a acceptat să încredințeze tinerei țărăncuțe comanda trupelor.

Cazul „Jeanne d’Arc” – un mister nedeslușit încă

Și într-adevăr, oastea condusă de Jeanne d’Arc a eliberat la 8 mai 1429 orașul Orleans, precum și o serie de ținuturi ocupate, devenind astfel o stranie eroină națională în istoria Franței. Jeanne d’Arc a fost denumită ulterior „fecioara din Orleans”. Vândută însă englezilor de către Jean de Louxembourg, ea a fost judecată ca „vrăjitoare”. După procese îndelungate, cu tot felul de înscenări, umiliri și torturi, Jeanne d’Arc a fost arsă pe rug la 30 mai 1431. Cât a fost întemnițată, Ghizii luminoși au continuat să i se arate; temnicerii nu au văzut însă niciodată pe nimeni, auzind doar că Jeanne vorbea cu cineva. Din documentele proceselor, care au consemnat depozițiile Jeannei, rezulta ca personajele strălucitoare o sfătuiau cum să răspundă la interogatoriile mult prelungite ale judecătorilor hotărâți să o condamne cu orice preț.

Apar întrebări precum: de ce tocmai pe Jeanne d’Arc au contactat-o acei Ghizi, de ce i s-a hărăzit ei această sarcină extraordinară? Un posibil răspuns ar putea veni de la celebrul medium american Eduard Cayce. În cadrul „lecturilor” sale din viețile anterioare ale diferitelor personaje, el a spus că sufletul lui Jeanne d’Arc ar fi fost încarnat în perioada antichității, într-un general egiptean, care a luptat în războiul civil al acelor vremuri. Deci sufletul lui Janne d’Arc și-ar fi format, cu mii de ani în urmă, aptitudini de conducător militar. Așadar, Ghizii luminoși nu au ales la întâmplare o oarecare fetișcană de la țară, ci o entitate bine formată pentru rolul pe care trebuia să-l îndeplinească.

Cine au fost oare acele ființe de lumină care au ales-o și instruit-o pe Jeanne d’Arc? Din ce fel de „substanță”/”materie” erau alcătuite corpurile lor care se arătau și se manifestau aidoma trupurilor omenești? Cum puteau ele să treacă prin zidurile groase ale închisorii în care era încarcerată Jeanne d’Arc? Cum făceau ca vizibilitatea lor să fie selectivă, ca în întrevederea cu regentul și câțiva dintre consilierii săi?

Surse

  • Florin Gheorghiță, Lumi invizibile, Editura POLIROM, Iașii 1996
  • https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioana_d’Arc