Aș spune că nu sunt cineva foarte priceput în a formula întrebări „la obiect”. Atât sub rubirca „Mărturii„, cât și rubrica „Interviuri” (pe care uneori le-aș numi „dialoguri”, sau pur și simplu, „oracol” – așa cum aveam la școală) – le-am creat pentru a invita oamenii să vorbească despre trăirile lor spirituale și evenimentele bizare prin care au trecut.

Există multă informație în acest sens – cărți, show-uri, interviuri filmate, emisiuni. Dar acolo informațiile apar prezentate într-un mod extrem de cizelat și finisat, sau sunt structurate foarte comercial. Stilul meu e mai degrabă, unul destul de inocent. Și cred că va atrage după sine dialoguri oneste, proaspete, surprinzătoare, febrile, asa cum devin destăinuirile spontane la un pahar de ceva.




Astăzi vă invităm la un pahar de vorbă cu artista Roxana Cernea. Cred că multora dintre dumneavoastră vă este mai familiar numele de „Pictez Pereți„. Așa a început destinul colorat al Roxanei, prin realizarea picturilor murale dedicate copiilor dintr-o grădiniță modestă. De ceva timp, Roxana ține ateliere de creație dedicate copiilor și părinților, deopotrivă. Cei care au bafta să locuiască în Târgoviște, sau în apropiere, trebuie neapărat să treacă prin alchimicul ARTelier!

Pentru mulți dintre noi care ne întrebăm ce afacere să pornim, cum să ne bucurăm de munca noastră, cum să ne simțim împliniți cu jobul nostru, Roxana reprezintă un model de inspirație. Jobul ideal, așa cum vedem în parcursul Roxanei, a început prin a dărui o bucurie, pur și simplu, din toată inima, fără a aștepta ceva la schimb. Și, dăruind cu toată inima, a primit înzecit. Este evident că suntem extrem de curioși care este viața lăuntrică a unui astfel de om, așa că, nu mă mai lungesc, să trecem la interviu!

Interviu cu Roxana Cernea

A.B.B: În primul rând cine ești în această (re)încarnare și cu ce te ocupi? Fanii tăi știu că ai început cu o anumită meserie, apoi, printr-o fericită înșiruire de evenimente ai început să pictezi. Crezi că a fost vorba de o anumită „călăuzire”, că viața ta trebuia să ia această turnură?

Roxana Cernea: Eu sunt Roxana Cernea și pictez, iar de 9 ani am făcut o meserie din asta. Cred că totul s-a petrecut așa cum trebuia să se întâmple, iar drumul meu și-a urmat cursul firesc. Toate etapele au fost necesare în dezvoltarea și construirea mea. Iar pictura a fost întotdeauna relaxarea mea. Fiecare om trebuie să găsească acel ceva cu care simte că rezonează, că îl împlinește și să îl exploreze la maximum.

A.B.B: De care curente / idei / spirituale te simți mai apropiată?

Roxana Cernea: Eu le văd pe toate formând un TOT, așa cum este și firesc. Toate sunt căi ajutătoare în evoluția personală. Merg la biserică dar practic și terapii complementare și adopt cam orice curent simt că mi se potrivește.

A.B.B: Ai practicat vreo metodă de terapie interesantă? Dacă da, cum te-a ajutat? Ce ți-a adus în plus? Sau dacă ți s-a părut „fake”, de ce ți s-a părut așa?

Roxana Cernea: Cred că am aplicat multe terapii și toate mi s-au părut interesante. Merg la Yoga ori de câte ori am ocazia, sunt maestru Reiki și m-am inițiat în diverse sisteme pe care le practic, le aprofundez și le aplic în viața de zi cu zi.

A.B.B: Uau, adică ai făcut toate acele grade? Poti simți energia cu mâinile și poți măsura cu ansa tot felul de chestii? Sincer nu am studiat ce înseamnă Reiki. Am citit despre oameni care au făcut Reiki și care spun că pot aduna îngeri ca să îi folosească în anumite lupte sau vindecări. Nu am avut ocazia să întreb pe nimeni ce înseamnă asta. Deci ce înseamna aceste lucruri? Sunt metafore?

Roxana Cernea: Energia în mâini o pot simți mulți oameni, nu doar cei inițiați într-un anumit sistem.

Practic cel care ajunge să facă o inițiere este de fapt o reamintire a unor lucruri deja învățate de el…
Suntem energii, totul e energie, oricine poate canaliza o energie, conștient sau inconștient și ea pornește chiar de la un simplu gând bun către cineva…

Cred că fiecare trebuie să încerce ceea ce simte că îl atrage, restul ține de experiența proprie. Îngerii îți sunt ajutoare oricând dacă îi soliciți, nu trebuie să ai nu știu câte grade în nu știu câte sisteme.

A.B.B: Când pictezi ai senzația că îți sunt transmise anumite imagini și că trebuie neapărat să le materializezi pe pânză?

Roxana Cernea: Bineînțeles. Creativitatea nu îți aparține niciodata integral. Toate stările, imaginile sunt călăuzite de ghizi, îngeri, entități, pe care îi poți solicita sau te pot ghida dacă ai nevoie. Pictura întotdeauna este, de fapt, o confesiune a ta ca spirit, este o metodă extraordinară de curățare, de relaxare sau meditație, iar creativitatea este una dintre cele mai mari puteri ale omului.

Vernisajul „Circle of Love” pe care l-am realizat în vara acestui an, a fost un vernisaj dedicat Mamei Pământ. Tablourile au reprezentat ilustrarea ajutoarelor acesteia (zâne, spiriduși, unicorni, elementali). Fiecare imagine mi-a fost transmisă prin meditație, de către fiecare entitate în parte, iar pe lângă imagine am primit informații despre rolul acestora, zona în care sunt găsite, poveștile lor etc. Așadar, pe lângă tablouri, vizitatorii vernisajului găseau și informații despre tablou și despre entitatea pictată.

Poveștile de la vernisaj au fost, iarăși, extrem de interesante și unice. Unii vizitatori mi-au spus că au visat dinainte tablourile, alții s-au regăsit în ele, sau au trezit ceva în ei, fiecare dorind astfel să își ia acasă tabloul sufletului lor. Printre multe povești interesante din cadrul acestui vernisaj, aș vrea să vă zic una din ele în care o pictoriță care lucrează cu copii, a recunoscut zâne pictate de mine, după nume și înfățișare, în urma povestirilor unui copil autist cu care lucra. Acest copil vorbind și desenând mai mereu astfel de entități.

A.B.B: Din nou, uau… Foarte tare acest episod. Am văzut ce ai postat pe Facebook în legătură cu expoziția și mi s-a părut magic tot decorul pe care l-ați creat și cele câteva fotografii ale picturilor mi s-au părut absolut de basm. Cum ți-a venit ideea vernisajului? Adică de ce a fost dedicat tocmai Geei? De asemenea, ne poți descrie un pic procesul meditației… Adică dacă îl poți face un concept mai plastic și mai prietenos, pe înțelesul tuturor. Chiar reușești să îți liniștești gândurile atât de mult ca să poți face loc viziunilor și mesajelor? Ce nume de zâne există? Sunt nume mitologice? Nu am auzit de acest subiect și mi se pare interesant.

Roxana Cernea: Ideea vernisajului pot spune că am simțit-o din toata inima, apoi se concretiza pas cu pas.

Meditația este una personală, nimic complicat, totul ține de relaxare și respirație. Sunt multe cărți despre zâne, îngeri, oricine dorește să caute le poate găsi eu nu sunt în măsură să dau prea multe sfaturi. Sunt lucruri pe care trebuie să le simți singur ca să le crezi. Despre vernisaj puteți găsi mai multe pe siteul meu. Și poate toate informațiile le voi concretiza cândva într-o carte.

A.B.B: Ai smțit vreodată nevoia să folosești strict anumite culori, anumite nuanțe? În ce împrejurări? Crezi că pot culorile să îți amelioreze stările sufletești, să le amplifice sau să le înrăutățească?

Roxana Cernea: Întotdeauna pictez în funcție de ceea ce simt, iar atunci când doresc să pictez un tablou, niciodată nu îl pictez fiind tristă, obosită, nervoasă sau pe grabă. Am un ritual bine stabilit dinainte, care presupune curățarea mea, conectarea, detașarea de orice griji sau probleme, astfel încât să fiu un canal cât mai curat, iar tabloul meu să fie luminos.

A.B.B: Se folosesc noțiunile de „culori calde” și „culori reci”. Știi că sunt oameni care pe baza acestor senzații de „cald” – „rece” pot simți culorile la mână cu ochii închiși? Ai încercat asemenea experimente de a „citi” culorile cu mâinile, fără ajutorul privirii?

Roxana Cernea: Simt culorile și ele mă simt pe mine. Și totul constă în cât de dispus ești să îți accepți și celelate simțuri. Cu toții am văzut sau auzit despre orbi care pictau senzațional și foloseau culorile întocmai ca un văzător. De fapt, acest lucru nici nu ar trebui să ne surprindă. Nu vedem numai cu ochii fizici.

A.B.B: În biografiile pictorilor celebri, ai întalnit nume care să fi trăit experiențe bizare?

Roxana Cernea: Nimic bizar, care să ma surprindă. Orice pictor își dezvoltă propriile tehnici, ritualuri atunci când pictează. Pentru că orice pictor știe și simte că atunci când pictează este mai mult decât scoaterea creativității la suprafață. Este un adevărat proces transformațional ca spirit.

A.B.B: Liber-profesioniștii pe care i-am întâlnit mi-au spus că multe întâlniri cu clienții lor nu au fost deloc la întâmplare; simțeau pur și simplu că întâlnirea cu acei clienți nu a fost întâmplătoare și că există o legătură între ei. Ai avut parte de asemenea întâlniri?

Roxana Cernea: Orice întâlnire pe care o ai în viață este, de fapt, o reîntâlnire. Fie că vorbim de vânzătorul de la aprozar sau de doamna de la ghișeu, orice om cu care luăm contact este un om cu care ne-am mai întâlnit de-a lungul întrupărilor noastre. Dar da, am ajuns de-a lungul timpului să colaborez/lucrez sau să mă împrietenesc cu oameni împreuna cu care aveam și misiuni importante de îndeplinit, dar și cu oameni cu care am lucrat împreună și în alte vieți. Ăsta este unul dintre motivele pentru care mă și bucur atât de mult că am această meserie. Mereu întâlnind alți și alți oameni reușesc să rezolv toate neiertările avute până în această viață cu ei și să le transform în colaborări armonioase.

A.B.B: Când ești copil se spune că poți simți/vedea mult mai ușor lucruri mai „altfel”. Ai avut asemenea întâmplări în copilărie?

Roxana Cernea: Nu îmi aduc aminte. Însă mereu am avut sentimentul că nu sunt singură, ghizii, îngerii, îi simțeam alături de mine, fără să înțeleg de unde provine sentimentul acesta…

A.B.B: Ce lucruri „bizare” ai trăit? Din ce se poate spune public, desigur. Prin „bizar” mă refer de la coincidențe interesante, până la trăiri spirituale, sau evenimente paranormale, telepatie, precogniții, clarviziuni, vise premonitorii, deja-vu-uri etc.

Roxana Cernea: În fiecare zi, dacă ești atent ai să observi că trăiești lucruri interesante. Și că nu există întâlniri întâmplătoare, conincidențe. Realitatea noastră depinde doar de noi și doar noi o construim. De câte ori nu ni se întâmplă să ne sune exact persoana pe care am visat-o, sau să ne întâlnim cu ea pe stradă imediat după ce ne-am gândit la ea.

Uite, eu simt de fiecare dată când cineva vorbește despre mine, de multe ori reușesc să identific persoana. Dacă sunt prieteni îi și sun, să mă amuz. De asemenea, de fiecare dată când făceam portrete sau caricaturi, simțeam persoana pe care o desenam, parcă îmi vorbea, îi auzeam convorbirile, gândurile. Era mai amuzant când aveam de făcut cupluri. Bineînțeles, nu vă gândiți acum la cine știe ce discuții, mai mult stări, sau comportamente. Dar asta o va face orice artist, involuntar, pentru că se conectează automat cu persoana pe care o desenează.

A.B.B: Ai întâlnit oameni care pot vindeca prin energie, sau care pot lua legătura cu spiritele celor decedați, sau care au ceva ce am numi „super-putere”?

Roxana Cernea: În fiecare zi :). În cercul meu de prieteni și cunoștințe sunt majoritari terapeuții holistici sau inițiații. Însă de vindecat, toată lumea poate vindeca cu energie, trebuie doar să devină conștient de asta.

A.B.B: Ai ajuns în vreun loc din țara noastră sau din lume despre care ai simțit că are o energie aparte, sau ți-a trezit anumite idei/senzații curioase?

Roxana Cernea: Am ajuns în multe locuri care m-au făcut să tresar, care m-au încărcat, inclusiv păduri în care am întalnit zâne, elementali. În orice loc există tot felul de energii, în unele îți vine să stai acolo cât mai mult, în altele…nu. :)

A.B.B: Cum arată o zână sau un elemental? E ca o sferă de lumină, e ca un spiriduș, așa cum îi știm din desene și animatii, sunt siluete?

Roxana Cernea: Fiecare are înfățișare diferită, într-un fel este și despre cum îi percepem noi. Când am realizat tablourile, ei au fost ilustrați așa cum mi s-au arătat mie și cu detaliile pe care am putut să le percep la acel timp. Poate acum i-aș face mai amănunțit, sau folosind alte culori.

A.B.B: Ți s-a întâmplat să mergi prin galerii și să vezi picturi care aparent sunt frumoase, dar care emană altceva, în sens opus, gen agresivitate, furie, ură? Oare există o posibilitate prin care oamenii care încă nu percep dincolo de imagine, ar putea fi învățați cum să nu aleagă astfel de tablouri, pentru că i-ar putea afecta la nivel de subconștient?

Roxana Cernea: Cred că fiecare va alege tabloul cu care rezonează. Un canal curat nu poate alege un tablou care emană agresivitate sau furie. Cred că oamenii trebuie sa fie învățați mai întâi să se curețe zilnic, de griji, tristeți, agresivitate. Mai apoi vor atrage toate lucrurile benefice pentru ei.

A.B.B: Crezi că pictorii ar trebui să țină pentru ei acele picturi, desene, schițe pe care le-au făcut ca să se descarce, sau pe care le-au desenat la mânie, sau în situațiile în care au fost răniți?

Roxana Cernea: Cred că dacă le ard e o metodă foarte bună de eliberare. Însă nu trebuie să ne învărtim după coadă, suntem oameni și cu toții simțim și sentimente negative și poate acele tablouri vor rezona cu anumiți oameni, însă trebuie abordată altfel situația.

În primul rând ar trebui identificat sentimentul, îmbrățișat și acceptat, că suntem oameni și este firesc să le simțim, și apoi am putea să pictăm acest tablou prin prisma acestei stări de acceptare și îmbrățișre a ei. Asta dacă dorim să facem un tablou pentru vânzare, însă dacă vrem doar o eliberare a sentimentului atunci revenim la arsul desenului. Asta o poate face oricine, nu doar un pictor, asemeni scrisului și pictura este o formă de eliberare.

A.B.B: Ce (pre)simți în legătură cu viitorul nostru, al generației noastre? Atmosferă de pace, de război, descoperiri care vor da lumea peste cap, venirea extratereștrilor?

Roxana Cernea: Depinde de evoluția noastra ca oameni și a subconștienutului colectiv. Dacă va exista o revoluție de conștiință atunci ne vom îndrepta către ce dorim cu toții să ne îndreptăm, o lume mai bună. :)

A.B.B: Care e relația ta cu Șeful cel Mare – cu Dumnezeu?

Roxana Cernea: Lucrez la asta, să devină gradual din ce în ce mai bună. Totul depinde de mine, să devin un om mai bun și să aduc în mine tot mai mult sentimentul de unitate. Dar am o relație așa cum mi-o doresc, de iubire directă.

A.B.B: Ai o metodă anume prin care „te conectezi” la tine însăți? Și mai ales cum reușești să păstrezi această conexiune, cum reușești să nu te lași bruiată de anumite lucruri „negative” care se petrec în jur?

Roxana Cernea: Metoda mea este probabil unică, fiecare își alege pașii care îl reprezintă. Trebuie tot timpul o conștientizare a ceea ce sunt și lucrurile vin de la sine.

A.B.B: Ce înseamnă „o conștientizare a ceea ce sunt”? Adică ce simți că ești? Ce conștientizezi despre tine? Aș vrea sa detaliezi un pic, deoarece întrebarea „cine sunt?” este una din cele trei întrebări fundamentale ale omenirii: „cine sunt, de unde vin, încotro mă îndrept?” Adică realizez că e ceva unic, personal(izat), dar poate dacă descrii un pic ne ajută și pe noi, cei care încă bâjbâim și abia ne dibuim.

Roxana Cernea: Suntem energii, spirite, entități care ascensionăm către potențialul maxim la care putem ajunge. Suntem cosmos. Suntem infinit, individual și colectiv, suntem lumină, suntem tot.

Dacă în mintea ta este mereu sentimentul de unitate, că ești una cu natura, cu pământul, cu îngerii, cu prietenii, cu vecinii, atunci vei fi mânat doar de iubire. Iar iubirea e cheia…

A.B.B: Membrii familiei tale sunt deschiși către asemenea discuții despre spiritualitate/paranormal? Sunt oameni care spun „nu le zic nici la ai mei ce am pățit ca să nu mă creadă dus”. Dar sunt și persoane care au norocul să se nască în familii cu multe întâmplări stranii petrecute și care cultivă mai departe „aplecarea” spre aceste lucruri.

Roxana Cernea: Lucrurile acestea fac parte din viața mea de zi cu zi. Părinții au prins din mers, au simțit, au trăit experiențe de-a lungul vieții, individuale, personale. De asemenea, discut foarte deschis și cu prietenii, care și ei simt și percep aceleași lucruri, de fapt de la un timp, oamenii care ajung în cercul meu sunt oameni care au aceleași convingeri-bineînțeles, nu e întâmplător.

De asemenea, și soțul meu este deschis la astfel de lucruri având și el destule clarsimțiri, așadar vorbim foarte deschis și împărtășim orice experiență, de cele mai multe ori simțim aceleași lucruri.

A.B.B: Din postările pe Facebook am văzut că ai un băiețel ghiduș. Despre noi (despre generația noastră) se spune că am fi fost „copii indigo”, că scopul nostru este să dărâmăm vechile credințe, obiceiuri, sisteme. Despre fiul tău, ce crezi, e un „copil de cristal”, „un copil curcubeu”? Care a fost cea mai curioasă întrebare pe care ți-a adresat-o? Sau dacă a avut vreo remarcă să te pună pe gânduri. Te-ai gândit la ce îi vei spune despre religie, despre moarte, despre aspectele neobișnuite ale realității noastre?

Roxana Cernea: Vorbim deschis, cât se poate pentru această vârsta. Eu și soțul meu dorim să crească cât mai liber, să afle despre toate religiile în parte, să își aleaga singur ce i se potrivește, să fie mânat de iubire, moralitate, compasiune și corectitudine în viață. Nu trebuie să privească moartea mai mult decât o etapă firească a traseului nostru ca spirit.

A.B.B: Ce crezi în general despre cei mici, mai ales că acum, la atelierele de creație pe care le organizezi întâlnești mulți și diverși?

Roxana Cernea: Viitorul sună bine. :) O să vină vremea când cei mari se vor așeza pe un scaun să asculte de cei mici, pentru că au de la cine învăța.

A.B.B: Ai lecturi care te-au lăsat mască și pe care le-ai recomanda cititorilor ClubEnigma? Dar filme/seriale/interviuri? De asemenea, ne poți spune ce fel de muzică te relaxează, sau te încarcă cu energie bună?




Roxana Cernea: Nu mai am timp de filme, seriale, însă muzică de relaxare ascult non stop. Și cei care trec pragul centrului nostru de arte știu că aici este ca o buclă atemporală, în care te simți bine, îndată ce îi treci pragul. Muzica liniștitoare, mirosul usor de ulei parfumat sunt câteva note care fac atmosfera plăcută. În această vreme toată lumea este agitată, ingrijorată, gârboviă de gânduri, așa că am vrut să creez un spațiu în care omul se simte bine fie și pentru căteva momente. Ca o îmbrățișare când nu te aștepți și ai mai mare nevoie.

A.B.B: Te urmăresc pe pagina de Facebook și te-am perceput ca pe o persoană entuziastă, deschisă, jovială și optimistă. Cu toate astea, am avut ceva emoții când te-am întrebat dacă vrei să participi la acest interviu. Îți multumesc pentru dialog și pentru curajul de a dori să vorbești despre „lucruri ciudate”!