Așa cum știți, ClubEnigma are o rubrică numită „Afirmă-te!”. Zilele trecute v-am prezentat un articol scris de una dintre cititoarele noastre fidele, Cici Mihaela Grigore. Uneori primim povestiri despre situații neobișnuite prin care au trecut cititorii noștri. Unele dintre situații sunt atât de stranii, iar cititorii vor să rămână anonimi. Echipa noastră încă nu este decisă dacă să publice toate poveștile primite. De ce? În principiu, cu scuzele de rigoare, pentru că nu putem verifica dacă istorisirile sunt adevărate sau fictive. Nu am găsit un alt criteriu pentru selecția lor, decât intuiția. Dacă dintre cititorii noștri are cineva o idee care să ne ajute să triem aceste texte, suntem deschiși sugestiilor!

Totuși, astăzi mergem pe încredere, dar și pe intuiție, și publicăm un interviu realizat tot de cititoarea noastră, Cici Mihaela Grigore. Domnul care i-a acordat interviul a dorit să-i păstrăm anonimatul.Domnul C.A, așa cum îl vom numi, este un mare împătimit de paranormal. În viața de zi cu zi este profesor de biologie. Activează de 20 de ani în domeniul paranormalului, mai intâi în cadrul grupurilor RUFOR și ASFAN, care se ocupau de studiul OZN-urilor, pentru ca, mai apoi să continue această activitate în cadrul societății de parapsihologie înființată de profesor universitar doctor Adrian Pătruț.

În cadrul institutului în care lucrează în prezent, a avut oportunitatea de a participa la slujbe de exorcizare, de a observa și studia diverse fenomene paranormale. În acest interviu face dezvăluiri senzaționale despre activitatea sa.




ClubEnigma: Ce anume v-a inspirat pasiunea pentru paranormal?

C. A.: Pasiunea pentru paranormal a început în clasa a V-a, când am citit prima oară despre triunghiul Bermudelor. Începând de atunci am citit orice în legătură cu paranormalul. Pe durata liceului am activat în cadrul grupului RUFOR și ASFAN, ambele ocupându-se de OZN-uri, apoi am trecut în cadrul societății de parapsihologie înființată de profesorul universitar doctor Adrian Pătruț, iar pe durata facultății am început lucrul în cadrul institutului în care sunt și acum.

ClubEnigma: Am ințeles că lucrați pentru un institut specializat în așa ceva. Cât de dificil este să te afirmi într-un asemenea domeniu? Există asemenea școli recunoscute pentru cei cu daruri paranormale?

C.A: De intrat nu știu cât e de greu, eu sunt în domeniul ăsta de când eram în liceu, deci pentru mine a fost ceva normal să fac parte din echipă. Școli pentru oameni cu puteri paranormale nu cred că există la noi în țară… nu am auzit. În străinătate, de exemplu în America, este o divizie a Pentagonului care se ocupă cu așa ceva. Chiar vorbeam cu cineva din America despre existența acestei divizii și da, chiar există. La noi dacă ar fi, cred că ar ține de fosta Securitate sau așa ceva, dar am îndoieli că există.

ClubEnigma: Când v-ați descoperit „vocația” de exorcist? Ați fost îndrumat de cineva? Mai cunoașteți și alte persoane cu asemenea abilități?

C.A: În primul rând nu sunt exorcist sunt biolog și lucrez într-un institut de cercetare, fac observații, analizez și trag niște concluzii pe baza a ceea ce observ. Nu am fost îndrumat de nimeni, le fac din pură placere, interes și mai ales curiozitate.

ClubEnigma: Când auzim de exorcizările din mănăstiri reiese faptul că un demon preia un om. Este întotdeauna vorba de un demon? Nu poate fi vorba de un spirit glumeț/răutăcios, aflat pe un nivel mai jos de înțelegere și care vrea să își bată joc de om, sau care se hrănește cu energia omului posedat?

C.A: Da, întotdeauna e vorba de un demon care preia un corp. În funcție de acest lucru, demonizările se împart în două categorii: demonizare parțială când este controlat numai corpul fizic al persoanei și demonizare totală când e controlat și sufletul.

Dacă e să ne referim la un spirit glumeț/răutăcios deja ajungem în domeniul poltergeistului, cazuri sunt nenumărate la noi în țară. Cred că este cel mai prezent fenomen paranormal de la noi, în care se presupune că un spirit ‘jucăuș’ se ține de șotii provocând aruncări de pietre, mișcări de obiecte, sunete, cu toate că eu atribui poltergeistul pe seama unor energii latente care se pot manifesta la unii oameni. Bine, aici e mult de discutat, poltergeistul e un domeniu vast dar care, ca și alte fenomene PSI sau PK e doar la nivel de observații.

ClubEnigma: Este exorcizarea ceva șocant care ține de diabolic întotdeauna, sau are și o latură mai „blândă”? De exemplu dacă un om scapă de o fobie, de o depresie, de un deochi, nu se poate spune că a fost exorcizat, că a scăpat de acel duh care îi ocupa mintea și îi mânca resursele de energie?

C.A: Exorcizarea și diabolicul nu au nimic în comun, dar e ceva șocant având în vedere că sfidează cea ce cunoaștem noi ca fiind normal. Adică noi considerăm că influența diavolului poate veni sub forma unor acțiuni sau gânduri, nu sub forma unui control exterior conștiinței noastre.

Să le luam pe rând: fobia, depresia, țin de boli psihice, boli care se caracterizează prin lipsa sau absorbția deficitară a unor mediatori din creier, în vreme ce posedatul e caracterizat prin modificări fizice ale corpului în prezența obiectelor sau persoanelor religioase. De asemenea, cea mai mare problemă la posedați este că demonul din interor are cunoștință de prezentul și trecutul persoanelor din apropiere fără să le cunoască și, de asemenea, poate avea veleități de cunoaștere a unei limbi străine, în special latina și aramaica, ceea ce un bolnav psihic nu este capabil.

Sunt multe deosebiri între bolile psihice și posedare. În al doilea rând, deochiul reprezintă un furt energetic realizat de anumite persoane capabile de așa ceva fie din plăcere sau din răutate, (nu înțeleg încă legătura cu vindecarea prin spunerea rugăciunii „Tatăl-Nostru„, dar bănuiesc că e un fel de încărcare energetică, și nu are nicio legătură cu posedarea).

ClubEnigma: Este posibil ca oameni diagnosticați cu probleme psihice de dedublare, epilepsie etc să fie ocazional în posesia unor spirite?

C.A: Am răspuns mai sus în legătură cu deosebirea dintre bolile psihice și posedare. De altfel, o persoană posedată nu poate fi posedată doar ocazional. În momentul în care cineva e posedat acea posedare se menține, demonul încearcă să facă ceea ce știe el mai bine – să distrugă ființa umană și tot ce este sfânt în creația lui Dumnezeu, așa că niciodată un demon nu va pleca de unul singur ci doar alungat, de aceea se fac exorcizări – adică cuvântul Domnului împotriva diavolului.

ClubEnigma: De multe ori cei cu viață duhovnicească spun că sunt încercați de diavol, sau chiar vizitați de el mai ales atunci când se roagă asiduu. Este posibil ca rugăciunea cu cât e mai sfântă sau mai puternică, să cheme un rău pe măsură?

C.A: Nu numai cei cu viață duhovnicească sunt încercați, toată lumea e încercată, vă sfătuiesc să citiți scrierile părintelui Cleopa – „Cum ispitește diavolul pe om„. În viața noastră, așa cum e prezent Dumnezeu, e prezent și diavolul, numai că, cel din urmă cu voia primului. Dacă Dumnezeu nu ar permite, diavolul nu ar avea nicio putere! Într-adevăr, pentru omul obișnuit e greu de sesizat, pentru că face atât bine cât și rău iar prezența răului nu e chiar așa de deosebită încât să iasă în evidență. Nu același lucru se întâmplă călugarilor, preoților și altor fețe bisericești care merg numai după orânduirea lui Dumnezeu și a bisericii. Aici, un mic semn din partea diavolului, chiar si un gând, iese imediat în evidență, și dă cele mai multe și mai grele încercări, căci demonul încearcă să acapareze astfel de oameni. Un om normal, oricum, face mereu păcate dar câștigarea unui om sfânt e chiar o reușită pentru ei!

ClubEnigma: De ce sunt unii oameni predispuși la a fi posedați? În ce constă această sensibilitate a lor? Dacă s-ar antrena, la fel cum te antrenezi, de exemplu, să îți stăpânești gândurile sau emoțiile, ar putea comunica într-un fel cu entitatea care îi posedă?

C.A: Nu există o predispoziție la posedare, oricine poate fi posedat – de la copii mici la oameni bătrâni, de la slab intelectuali la doctori docenți, de la om păcătos la călugări și preoți. Sensibilitatea constă, să spunem, în faptul că unii, prin ceea ce fac (vrăji, descântece, magia albă/neagră) doresc și chiar sunt în prezența demonilor mereu, așa că sunt posedați cu ușurință – eu cunosc cazuri de preoți care au fost posedați – așa că oricine poate fi, dar unii chiar asta își doresc prin ceea ce fac. De exemplu vrăjitoarele sau ghicitoarele, să nu credeți că dacă stau cu biblia în față sau au aghiasmă, că primesc răspunsurile pe cale divină! Nu! Ele vin chiar de la diavoli, dar nu pentru că ele sunt posedate, ci pentru că au această predispoziție. O rugăciune nu poate fi puternică sau mai puțin puternică, ține de felul în care o spunem și cât de mult credem în ea. Dar orice rugăciune e sfântă, cel posedat nu are cum să comunice cu cel care-l posedă, nu exista cale de comunicare și nici comunicare duală adică în același timp cu amândoi, doar preotul exorcist comunică sau persoana care face exorcizarea.

ClubEnigma: Ca exorcist, preiei ceva din energia acelei entități când faci „curățarea” omului?

C.A: Ca exorcist sau ca și persoană care participă la exocizare (așa cum fac eu) nu preiei energii, aici nu e vorba de energii, însă ai cea mai mare șansă să fii posedat tu la rândul tau pentru că demonul alungat încearcă să acapareze un alt trup. Scopul lui e să distrugă lucrarea lui Dumnezeu, adică omul; și, cum în preot are șanse mai mici, poate pătrunde în cei din jur. Prin cei din jur mă refer la cei care ajută la exorcizare, de aceea niciodată un preot nu va face acest lucru singur pentru că posedații se manifestă în special fizic prin țipete, urlete, scuipă, vomită și trebuie ținuți chiar și legați; așa, la prima vedere, e ceva interesant, dar o ședinta de exorcizare dacă nu e condusă cum trebuie, poate avea urmări grave și chiar moartea posedatului si nu numai a lui.

ClubEnigma: Care a fost cel mai șocant caz cu care v-ați confruntat până acum?

C.A: Toate cazurile sunt șocante; bine, cele care într-adevăr au această natură, mă refer la poltergeist, la o posedare, la o bântuire sau impregnare psihică, dar trebuie ca și tu să ai o înclinație spre așa ceva ca să ai placerea de caz șocant. Pentru omul obișnuit, neinteresat nu cred că este palpitant.

ClubEnigma: Ce însemna în Biblie când Iisus a scos diavolii din cei doi îndrăciți și i-a trimis ca să intre în porci? De ce în porci? De ce s-au aruncat porcii în apa? De ce nu au putut diavolii pur și simplu să se volatilizeze, de ce au vrut să fie trimiși în animale?

C.A: Mulţi oameni se întreabă de ce a îngăduit Mântuitorul Iisus Hristos ca demonii să iasă din om şi să intre în turma de porci. De ce a vindecat omul, dar a lăsat să piară multe animale?

Primul răspuns la această întrebare e următorul: pentru Mântuitorul Iisus Hristos valoarea omului, a sufletului omenesc nu se poate compara cu nici o făptură din lumea aceasta. De unde ştim aceasta? Chiar de la Mântuitorului Însuşi, când spune:

„Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36-37).

Dacă Mântuitorul Iisus Hristos ne-a învăţat că fiinţa umană, creată după Chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu şi chemată la viaţă veşnică, valorează mai mult decât întreaga lume, putem înţelege şi de ce a preţuit pe omul chinuit de demoni mai mult decât turma de porci a gherghesenilor.

În al doilea rând, se pare că locuitorii ţinutului Gherghesenilor erau cu totul absorbiţi de comerţul cu porci, peste măsură de legaţi de cele materiale, exagerat de preocupaţi de câştigul bănesc şi prea puţin interesaţi de viaţa duhovnicească şi de iubirea de aproapele. Iar, în astfel de situaţii, ca să-i trezească pe oameni din nepăsare şi să îndrepte atenţia lor către câştigul sufletesc al vieţii spirituale, Dumnezeu îngăduie unele pagube materiale, ca înecarea animalelor.




Adesea ne întrebăm de ce mor animalele, de ce furtunile dărâmă case, de ce într-o clipă ni se răpeşte agoniseala de o viaţă. Considerăm că această pedagogie a lui Dumnezeu, sub formă de ceartă sau mustrare, percepută de oameni ca pedeapsă sau bătaie, este, de fapt, o manifestare a milostivei Sale purtări de grijă pentru mântuirea sufletului omului. Dumnezeu nu are nici o plăcere în a ne pedepsi, dar, prin mijloacele – uneori dureroase – izvorâte din înţelepciunea Sa necuprinsă de mintea omenească, ne cheamă spre El şi spre viaţa veşnică. Aşa cum vindecarea bolilor trupeşti necesită, uneori, tratamente neplăcute şi operaţii dureroase, tot astfel şi pentru trezirea şi tămăduirea sufletului sunt necesare uneori leacuri sau remedii care ne întristează.

ClubEnigma: La ce lucrați în prezent? Care este următorul proiect?

C.A: În prezent nu mai lucrez la nimic din cadrul paranormalului, încerc să mă bucur de vacanță….glumesc! Acum fac o specializare care nu are legătură cu parapsihologia, ci e legată de microexpresii și interpretarea microexpresiilor.

ClubEnigma: Vă mulțumim pentru interviul acordat!

C.A: Vă mulțumesc mult pentru interesul arătat! Dacă doriți să mai aflați și alte lucruri, vă răspund cu mare plăcere! Numai bine tuturor!

interviu realizat de Cici Mihaela Grigore pentru ClubEnigma