Hipnoza pune sub semnul întrebării tot ceea ce cunoaștem despre materia solidă și ne sugerează că există o parte din mintea noastră care deține capacități cu mult mai mari decât suntem conștienți. Ceea ce credem că vedem, ar putea fi doar produsul unei decizii colective de a vedea în acest fel. Chiar se poate vorbi de o formă de hipnoză în masă.

Sub hipnoză, putem merge, vorbi și interacționa cu lumea, putem călători în afara corpului și putem face observații corecte și chiar ne putem aminti ce am făcut după ieșirea din transă. Putem primi sugestii post-hipnotice pentru a gândi sau pentru a ne comporta într-un anumit fel după trezire. Aceste sugestii se pare că sunt destul de puternice încât să facă pentru cel hipnotizat ca o persoană să i se pară invizibilă.




Atunci când descoperim că oamenii obișnuiți pot fi hipnotizați în acest fel, catalogăm acest lucru ca fiind o activitate a minții subconștiente, dar tot nu înțelegem ce înseamnă acest subconștient și cum funcționeaza el. Subconștientul pare a asculta în mod automat de comenzile primite în stare de hipnoză, ca și cum ar fi proiectat să execute comenzi.

Hipnoza așa cum a experimentat-o doctorul Cleve Backster

Pe când urma cursurile pregătitoare ale Universității Rutgers, Cleve Backster era fascinat de o tehnică de hipnoză pe care un prieten de-al său o învățase de la un profesor. Backster a aplicat această tehnică pe colegul său de cameră. După ce l-a adus într-o stare de transă profundă, i-a spus: „Acum vreau să îți deschizi ochii, fără să te trezești. Vreau să cobori și să ceri permisiunea să ții lumina aprinsă până târziu.

La acea școală pregătitoare, studenții nu puteau ține lumina aprinsă după ora 22:00 fără aprobare specială. Aflat în stare de hipnoză, colegul lui Backster a deschis ochii, a coborât și a obținut permisiunea de la profesorul de serviciu. El a semnat în registru și a revenit în cameră. Când Backster l-a trezit din starea de hipnoză, colegul său nu avea nici cea mai mică idee despre ceea ce se petrecuse: „Vezi, nu funcționează! Chestia asta cu hipnoza e o aiureala!„. Atunci când au coborât la profesorul de serviciu, acesta a confirmat faptele, dar colegul său tot nu putea crede. Și a fost uluit să-și descopere semnătura în registrul respectiv.

Backster a început să studieze hipnoza citind toate cărțile pe care le-a putut găsi pe acest subiect, nu prea multe în anii 1930, și a efectuat cu succes și alte experimente. După atacul devastator de la Pearl Harbour din 1941, Backster s-a înscris în programul militar ROTC de la Texas A&M University – și acolo a început să facă demonstrații de hipnoză pentru un public mai larg. De obicei, cam o treime din acest public intra într-un anumit grad de transă, iar el alegea subiecții cei mai sensibili pentru continuarea experimentelor. Unui bărbat i-a spus că nu-l va putea vedea pe Backster în cameră timp de treizeci de minute după trezire. Într-adevăr, când subiectul a fost scos din transă, el nu-l putea vedea pe Backster. Ca să vadă pană unde poate merge acest experiment, Backster a aprins o țigară și a scos niște rotocoale de fum. Omul a putut vedea țigara și fumul plutind în aer, dar nu a văzut pe nimeni și s-a speriat. A vrut să iasă din sala, dar a fost convins să mai rămână. După 30 de minute el l-a putut vedea din nou pe Backster; el a urmat exact comenzile post-hipnotice, fără să-și amintească în mod conștient ce i se spusese să facă.

Hipnoza

Doctorul Cleve Backster in laboratorul sau din San Diego

După studiile universitare, Cleve Backster s-a înscris în Serviciul American de Contrainformații (U.S. Counter-Intelligence Corps – CIC) și a ținut conferințe despre potențialul pericol pe care-l prezintă utilizarea hipnozei de către puterile străine, în scopul de a obține informații clasificate de la personalul guvernului de peste ocean. Backster și-a asumat un risc enorm pentru a demonstra gravitatea acestui subiect, în fața unui ofițer de rang înalt. Cu permisiunea acestei doamne, Backster a hipnotizat-o pe secretara Comandantului Suprem al Serviciului American de Contrainformații. În timpul hipnozei, el i-a cerut să scoată un document ultrasecret, aflat sub cheie în arhiva generalului, iar ea s-a supus. Backster i-a ordonat să nu-și amintească ce a făcut la ieșirea din hipnoză, așa că atunci când ea s-a trezit, habar nu avea că dezvăluise informații foarte delicate. Iată ce spune Backster:

„În acea seară, am încuiat documentul în arhiva mea, iar a doua zi l-am prezentat Generalului. I-am explicat că risc să fiu adus în fața Curții Marțiale, dar că sper să atrag mai multă atenție asupra importanței cercetărilor mele. N-am fost chemat în fața Curții Marțiale; în schimb, pe 17 decembrie 1947, am primit din partea Generalului o scrisoare de recomandare foarte favorabilă, în care se afrima că cercetările mele prezentau „o mare importanță pentru serviciile secrete ale armatei„. Apoi lucrurile au început să meargă din ce în ce mai bine.”

După ce timp de zece zile a efectuat demonstrații cu hipnoza și cu „serul adevărului” (pentotal de sodiu) la Spitalul Walter Reed din Washington D.C., din data de 27 aprilie 1948 Backster a început să lucreze pentru CIA. La puțin timp după ce și-a început munca aici, Backster a studiat cu Leonarde Keeler, un pionier al poligrafului. După moartea lui Keeler, în 1951, Backster și-a deschis propria afacere în domeniul consultanței cu privire la poligraf, elaborându-și primul sistem standardizat pentru evaluarea numeircă a diagramelor de poligraf, sistem care este folosit și azi. Umitoarele sale descoperiri asupra vieții secrete a plantelor, despre care am scris mai demult, au început prin prisma studiilor lui în domeniul poligrafului. Așa că, dacă pe parcursul articolului, vi s-a părut cunoscut numele lui Backster și nu știați de unde să îl luați, acum știți.

Hipnoza și proiecția astrală

În cartea „Cum să ne activăm percepțiile extrasenzoriale” („How to make ESP work for you„) de Harold Sherman, acesta afirmă că atunci când hipnotizăm pe cineva, îi putem provoca o experiență extracorporală cu rezultate uimitoare:

„Cu cât mai profundă este starea de transă, cu atât mai mult se activează capacitățile extrasenzoriale ale subiectului. În aceste condiții, el poate fi instruit să-și părăsească corpul și să viziteze o anumită persoană sau un anumit loc și să relateze ceea ce vede și aude.”

Doctorul Thomas Garett, practician al terapiei prin hipnoză și un deschizător de drumuri în tratarea militarilor cu stres post-traumatic, foști combatanți în Primul Război Mondial, a povestit o experiență remarcabilă pe care o avusese cu unul dintre pacienții săi particulari.

Hipnoza

Cum să ne activăm percepțiile extrasenzoriale (How to make ESP work for you) de Harold Sherman

Acel tânăr, fiul unui celebru dramaturg de pe Broadway, a ajuns la doctorul Garett foarte agitat din cauza unei idile eșuate. Sub hipnoză, el i-a spus doctorului că el și fosta sa logodnică, studentă la Wellesley, se despărțiseră pentru un fleac, iar ea îi dăduse inelul înapoi.

Doctorul Garett, inspirat pe moment, i-a spus tânărului hipnotizat că poate să-și viziteze iubita și să vadă ce sentimente mai are pentru el acum. Doctorul i-a explicat că își poate părăsi corpul și să mearga la Wellesley, în casa de oaspeți unde se afla tânăra. Pentru un moment, s-a lăsat tăcerea. Apoi, subiectul aflat în transă a anunțat că se află pe coridor în fața ușii închise a tinerei. „Nu te opri acolo„, i-a spus doctorul. „Poți trece prin ușă. Intră și spune-mi ce face ea acum.” Dupa încă un moment, tânărul a spus: „Stă la birou, scrie o scrisoare.” „Bine, a spus doctorul, uită-te peste umărul ei și citește-mi ce scrie!” Aproape imediat, pe fața subiectului a apărut o expresie de surprindere și încântare: „Ah, îmi scrie mie!„. Doctorul l-a întrebat ce scrie, apoi tânărul i-a citit cuvânt cu cuvânt câteva paragrafe din care reieșea că iubitei sale îi părea rău de cearta lor, își cerea iertare și își exprima speranța că se vor putea împăca. Tânărul s-a entuziasmat atât de mult încât a încercat să o îmbrățișeze pe fată, iar reacția sa fizică l-a determinat pe doctorul Garett să-l readucă repede din aventura sa astrală, trezindu-l cu sugestia de a-și aminti tot ce făcuse.




Mai târziu, în aceeași zi, tânărul primi o scrisoare recomandată de la iubita sa și era chiar scrisoarea pe care o văzuse pe cale astrală. Doctorul Garett a putut verifica adnotările pe care și le făcuse în timpul ședinței cu scrisoarea reală și a observat că doar câteva cuvinte difereau între cele două variante.

O relatare chiar mai fantastică a unei experiențe de hipnoză se află în lucrarea lui Michael Talbot, „The Holographic Universe” („Universul holografic„).Talbot a fost martor cand un profesionist l-a hipnotizat pe Tom, tatăl prietenului său, pe la începutul anilor 1970. Hipnotizatorul i-a spus lui Tom că fiica sa, Laura, avea să fie invizibilă pentru el la ieșirea din transă.

Hipnoza

Michael Talbot autorul cartii Universul holografic

Apoi, el i-a cerut Laurei să stea în picioare în fața tatălui ei. Tom a putut vedea prin corpul ei când s-a trezit și s-a uitat prin cameră – și nici măcar nu a auzit-o cum chicotea. Apoi, hipnotizatorul și-a scos un ceas din buzunar și l-a strecurat repede în spatele Laurei la nivelul taliei, ascunzându-l în mână, încât nimeni n-ar fi putut vedea ce are acolo. Apoi l-a înterbat pe Tom dacă vede ce are în mână.

Tom a părut că privește chiar prin abdomenul fiicei sale și a spus că este vorba despre un ceas. Hipnotizatorul a încuviințat și l-a întrebat dacă poate citi inscripția de pe ceas. Tom a reușit și această performanță. Ulterior, după ce a ieșit din transă, el a afirmat că fiica lui fusese total invizibilă pentru el și că nu îl văzuse decât pe hipnotizator ținând în mână un ceas. Dacă hipnotizatorul nu i-ar fi spus ce s-a petrecut, el n-ar fi știut niciodată ca nu percepuse realitatea normală pentru toată lumea.

Bibliografie

  • DAVID WILCOCK, Investigatii revelatoare asupra campului constiintei, Traducatori: Aretina Timoce, Andreea Scrumeda, Editura Deceneu, Bucuresti, 2012