Grupa sanguină face parte din descoperirile științifice recente. Descoperirea biologică a celor patru grupe sanguine umane îi aparține lui Landsteiner. El și-a efectuat lucrările pe această temă în cursul primei jumătăți a secolului XX.

Cu toate acestea, încă din epoca Chinei antice, a existat dubla intuiție, pe de o parte a existenței particularităților sanguine proprii fiecărui individ, iar pe de altă parte a unei corelații între caracteristicile biologice și temperament.




Din acest motiv, în acele vremuri se obișnuia să se amestece sângele viitorilor soți pentru a se observa reacția. Dacă amestecul obținut precipita (adică dacă se forma rapid un soi de cheag), se trăgea concluzia că exista o incompatibilitate între „umori”, nu numai în sens propriu, de lichide sau semilichide ale organismului uman, ci și în sens figurat, ca dispoziție, sau comportament. În aceste condiții, mariajul era anulat.

Iată pe scurt, observațiile lui Landsteiner, esențiale pentru dezvoltarea ulterioară a medicinei, biologiei și chirurgiei:

umanitatea se împarte în 4 grupe sanguine, independente de culoarea pielii, sex și vârstă: A, 0, B și AB;

transfuziile sanguine s-au putut face de atunci fără mari pericole, cu condiția respectării stricte a schemei lui Landsteiner, din care decurg noțiunile fundamentale de compatibilități și incompatibilități sanguine. Astfel:

a) doi indivizi din aceeasi grupă sanguină pot dona și primi sânge unul de la altul: A si A, B si B, O si O, AB si AB

b) grupa sanguină 0, denumită „donator universal” este singura care poate dona sânge tuturor celorlalte grupe sanguine, dar, atenție, nu poate primi decât sânge 0

c) grupa sanguină AB, numită și „primitor universal”, poate primi sânge de la cele patru grupe, dar nu le poate dona

d) grupele A și B sunt total incompatibile

Aceste grupe sanguine respectă legile mendeliene ale eredității prin intermediul genelor.

Pe lângă cunoașterea grupelor sanguine, trebuie ținut cont, în transfuziile sanguine de trei subgrupe: factorii M și N și factorul Rhesus pozitiv sau negativ (Rh+ sau Rh-). De exemplu, factorii Rh+ și Rh- sunt incompatibili.

Grupa sanguină si caracterul

Curios, remarcabila concepție chineză s-a pierdut de-a lungul timpului. Cel puțin în Franța, abia la început de secol XX, doctorul Paul Carton s-a interesat din nou de această chestiune. El a căutat să stabilească o corespondență între grupa sanguină și faimoasa clasificare hipocratică pe care el însuși o aprofundase și o dezvoltase în conformitate cu cele patru temperamente: nervos, biliar, sanguin, limfatic.

Mai târziu și alți cercetători și-au bătut capul să găsească relații stabile între grupa sanguină și comportament. Leone Bourdel (1907 – 1966) este cel care a reușit cu adevarăt să stabilească o corelație serioasă, analizând sute de cazuri și bazându-se pe sute de teste de personalitate. Demersul său a avut o bază științifică riguroasă și a permis să se pună în evidență patru temperamente-tip corespunzând fiecare uneia dintre cele patru grupe sanguine.

El a fost cel care a utilizat termenul de „temperament” și nu pe cel de „caracter”. Noțiunea de „temperament” este mai largă decât cea de „caracter”, ea făcând referire la totalitatea psihosomatică a persoanei în relație cu lumea exterioară. Se știe faptul că temperamentul este înnăscut, în timp ce caracterul se dobândește. Totuși, în practică este foarte dificil să se realizeze o distincție clară între aceste două noțiuni.

Inițial, prin observarea reacțiilor subiecților experimentărilor care au utilizat teste muzicale, Leone Bourdel a clasificat deținătorii fiecărei grupe sanguine astfel:

– subiecții cu grupa sanguină A sunt numiți „Armonici„;
– subiecții cu grupa sanguină 0 sunt numiți „Melodici„;
– subiecții cu grupa sanguină B sunt numiți „Ritmici„;
– subiecții cu grupa sanguină AB sunt numiți „Complecși„.

În mod general, Leone Bourdel a constatat că în comportamentul lor cotidian:

subiecții din grupa sanguină A manifestă o căutare permanentă a armoniei cu anturajul lor și nu se dezvoltă decât în această condiție. Dintre persoanele aparținând celor patru grupe sanguine, ei sunt ființele cele mai sensibile la mediul exterior, cele mai influențabile;

subiecții din grupa sangină 0 sunt în mod natural „în fază” cu mediul exterior, ei adaptându-se foarte ușor;

subiecții din grupa sanguină B, din contra, sunt puțin sensibili la mediu. Ei trăiesc și se exprimă urmând ritmul lor propriu, destul de indiferenți la variațiile mediului înconjurător;

subiecții din grupa sanguină AB reunesc trăsăturile contradictorii ale celorlalte trei temperamente, ei având dificultăți în aflarea unui echilibru satisfăcător.

Desigur că cele trei funcții temperamentale de baza (Armonică, Melodică și Ritmică) coexistă în fiecare persoană în proporții diferite; în mod similar, cele patru grupe sanguine sunt mai mult complementare decât opuse.




Într-un articol viitor vom descrie mai amănunțit cele patru grupe psihobiologice. Ele corespund unor tipuri „pure” care se observă rar în realitate, deoarece, așa cum spuneam mai sus ele există simultan în proporții diferite, una dintre ele predominând în funcție de situațiile de viață. Aceste descrieri „pure” permit, totuși, să se atragă atenția asupra unor constante de bază în comportamentul fiecăreia dintre aceste grupe. Ele ajută deci la decriptarea câtorva tendințe de fond în general mascate sau care abia se zăresc sub reflexele comportamentelor.

Bibliografie

  • JEAN-PAUL JUES, Caracterologia, Editura Teora, 2005