Foo Fighter” este un termen din ufologie. El a fost creat de către piloții aeronavelor aliate din Al Doilea Război Mondial pentru a descrie diferite apariții bizare aeriene apărute atât în Teatrul de operațiuni European cât și în Teatrul de operațiuni Pacific (PTO).

Inițial, termenul Foo Fighter desemna observațiile unor OZN-uri de către escadrila americană U.S. 415th Night Fighter. Dar apoi, notiunea a fost frecvent folosita pentru orice observație OZN din această perioadă.




Au fost sute de cazuri de raportări ale unor Foo Fighters deasupra Europei occidentale, fiind descrise ca nave de diverse forme, sau pur si simplu, globuri de lumină.

George Noory declară:”Erau sute de Foo Fighters, nici unul nu părea să fie dăunător avioanelor, dar erau peste tot„. Uneori, întâlnindu-le, avioanele aliate aveau probleme mecanice, iar unii piloți au raportat că au zburat direct prin ele de parcă OZN-urile nu aveau masă.

Existau teorii că aceste Foo Fighters erau Wunderwaffen, arma minune a germanilor. Se zicea că naziștii creaseră o tehnologie avansată, tehnologia antigravitațională pe bază de mercur. Ufologii consideră că germanii aveau tehnologie extraterestră de la un OZN despre care se presupune că s-ar fi prăbușit în Munții Pădurea Neagră lângă Freiburg, Germania, în 1936.

Deși mulți aviatori au raportat ca au întâlnit sau au fost urmăriți de astfel de obiecte zburătoare, aceste raportări au fost considerate secret militar. Abia la finalul războiului, când au fost declasificate documente, s-a aflat de straniile apariții. Așa s-au dumirit germanii și japonezii că nu erau nave ale americanilor sau ale britanicilor, cum crezuseră initial.

Foo Fighters – Relatarea unui martor ocular

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, piloții de avioane de vânătoare și de bombardament au raportat apariția pe cer a unor obiecte stranii, care adesea zburau paralel cu avioanele lor. Începând cu 1941, piloții ambelor tabere au raportat aceste avioane, folosind termeni ca: disoidal, circular, în formă de pană, metalic. Aceste „sperietori” străfulgerau și sclipeau adesea, lumina fiind proprie sau reflectată.

Acești „piloți nebuni” erau capabili să manevreze în moduri necunoscute avioanelor, călătorind la viteze incredibile. Obiectele puteau face viraje în unghi drept, puteau accelera sau decelera în timpi extrem de scurți și chiar puteau plana. Dar nu au atacat niciodată.

Altceva?” a întrebat căpitanul Lawson, ofițer de Informații al Escadrilei 873 Bombardament pe membrii echipajului „Rătăcitorii lui Homer”, la sfârșitul interogatoriului de după întoarcerea din misiunea de la Tokyo, pe 24 mai, 1945.

Primul a luat cuvântul locotenentul Homer B. Wall, comandantul avionului: „Sergent Whelan, vorbește-i căpitanului Lawson despre incidentul petrecut pe drumul de întoarcere, în largul coastelor japoneze.

Dave Whelan, mitralior dreapta, a spus: „Da, domnule! Tocmai părăsisem zona de țintă și eram la circa douăzeci de mile în larg, chiar la est de Tokyo, când am remarcat o disturbare în zona aripii dreaptă. Acolo apăreau lumini care pulsau și își schimbau culoarea în timp ce mă uitam la ele. Urmau în mare traiectoria noastră, dar cam dezordonat și mai și planau. L-am chemat pe locotenentul Wall prin intercom ca să-l avertizez cu privire la eveniment.

Alarmat de apelul lui Whelan, locotenentul John Arata a pus rapid antena radarului pe pozitia „sus”, ca să baleieze zona. A descoperit că antena nu se ridica destul de sus, fiind proiectată pentru poziția „sol”, unde identifica ținte pentru bombardament. Postul lui din avion era chiar în spatele lui Whelan și se putea deplasa cu ușurință în zona de vizionare. Arata a făcut aceasta, după ce l-a informat pe Wall de intenția de a arunca o privire. Wall a ordonat stingerea tuturor luminilor, iar echipajul s-a conformat ordinului. Arata a făcut cu dificultate tranziția în întuneric, dar în final a ajuns într-un loc din careputea vedea „luminile”. Whelan a descris cu precizie fenomenul. El i-a spus căpitanului Lawson că susține relatarea lui Whelan.

După un zbor de 200 mile spre sud, în timp ce întorceau la Saipan, Whelan a raportat că obiectul a dispărut.

Căpitanul Lawson a pus întrebari, dar nu a vrut să pară prea îngrijorat. S-au iscat unele discuții privind posibilitatea ca obiectul să fie o rachetă „baka”, echivalentul japonez al rachetei germane V2, deși se presupunea că baka este pilotată.

S-a discutat și despre focul Sf. Elmo. Sesiunea s-a încheiat fără ca ei să tragă vreo concluzie cu privire la ce au văzut.

Au trecut câțiva ani și Arata era la cinema. La știrile din avanpremieră, pe ecran apar „farfurii zburătoare”. În articolul de ziar care se ocupa de acel eveniment, se făcea referire la faptul că acele farfurii zburătoare Foo Fighters, fuseseră văzute prima oară de către echipajele de pe bombardierele B-29, care se întorceau de la ținta din Japonia.

Acesta este doar unul dintre multele rapoarte OZN înregistrate de armata americană înaintea incidentului de la Roswell din 1947. Aceste rapoarte stabilesc o serioasă preocupare pentru fenomenul OZN, care contrazice negările ulterioare ale guvernului.

Alte mărturii despre Foo Fighters

Pe 25 februaire 1942, după orele două noaptea, radarele americanilor au semnalat prezența unor obiecte zburătoare aflate la aproximativ 200 km în largul oceanului, în dreptul orașului Los Angeles. A pornit alarma când au apărut numeroase obiecte zburătoare de culoare roșie sau argintie care zburau nebunește de colo colo pe cerul orașului. Ele gravitau în jurul unui obiect mult mai mare, întunecat, care stătea fără să se miște. Convinși că erau atacați de japonezi, americanii au tras în aceste obiecte o oră întreagă. Mai bine de șase civili și-au pierdut viața din cauza fricii, iar mai multe clădiri au suferit bagube. Obiectele zburatoare și-au continuat zborul nestingherite, plutind la un nivel constant de 3000 metri altitudine, apărând și dispărând.




Generalul maior rus Boris Surikov a declarat, în anul 1944, pentru un post de televiziune că într-unul din zborurile sale spre România, împreună cu comandantul navei, maiorul Bajenov, au zărit venind spre ei, din față, un obiect zburător eliptic, luminos. Avionul a început să vibreze, presiunea uleiului a crescut alarmant, în zona geamului se simțea o energie electrostatică iar pe aripi erau scântei de la descărcările electrice. Maiorul Bajenov a realizat că aparatul și bombele pot lua foc, așa că a decis să arunce cele două tone de bombe deasupra unui câmp din Ukraina. La întoarcere, de teama curții marțiale, ei au raportat bombardarea cu succes a unei rafinării de țiței din România.

Surse

  • JONATHAN MABERRY & DAVID F. KRAMER, Criptopedia, Editura Paralela 45, 2011
  • https://ro.wikipedia.org/wiki/Foo_fighter
  • http://petrumihaisacu.blogspot.com/2013/07/foo-fighters-ozn-uri-naziste-video.html