Catedralele din Franța sunt puse sub patronajul Fecioarei Maria. Poporul francez numește aceste bazilici „Notre-Dame„. În Sicilia, ele poartă un nume și mai expresiv, cel de „Matrice„. Așadar, este vorba de temple dedicate Mamei (lat. „mater„, „matris„), Matroanei în sensul primitiv, cuvânt care prin corupere a devenit Madona: în italiană „ma donna„, în franceză „ma Dame” – Doamna mea, și, prin extensie „Notre-Dame” – adică Doamna noastră.

Catedralele își au coridoarele lor tainice care se întind șerpește pe sub pardoseală, constituind criptele (din grecescul „kryptos„, adică, „ceea ce este ascuns„).

În aceste tainițe umede și reci, vizitatorul încearcă un simțământ tulbure. El simte împreunarea forței cu tenebrele. Lespezi de piatră, mausolee de marmură, morminte, rămășițe istorice, resturi ale trecutului, tăcerea posacă și îndesată ce umple spațiile boltite… Hărmălaia de afară, ecourile deșarte ale lumii nu răzbat până aici. Acest infern dantesc se pare că le-a părut primitor și protector primilor mucenici.

Odinioară, hrubele templelor slujeau drept locuință statuilor lui Isis. După introducerea creștinismului în Galia, aceste statui au luat denumirea de Fecioare negre, fiind venerate chiar și în zilele noastre.




Simbolistica lor a rămas aceeași, fie că erau numite Isis sau Fecioare negre – și unele și celelalte poartă pe postament inscripția: „Virgini pariturae” („Fecioarei ce stă să nască„). Aceste icoane/statui nu au câtuși de puțin semnificația creștiă ce li se atribuie. Potrivit teogoniei astronomice, aceste statui de „Isis înaintea zămislirii„, reprezintă un atribut al zodiei Fecioarei. Aceste statui anterioare creștinismului desemnează această ipostază drept „Virgo paritura„, altfel zis „țărâna încă nefecundată” pe care razele Soarelui o vor însufleți curând. O Fecioară neagră mai are semnificația și de mamă a zeilor, așa cum o atestă o piatră găsită la Die (Franța): „Matri Deum Magnae ideae.” În fapt, acesta este sensul statuilor de Fecioare negre, în simbolistica hermetică reprezentând „țărâna primitivă„, pământul pe care artistul terbuie să-l aleagă pentru a-și plăsmui subiectul marii opere.

În cartea „Misterele catedralelor„, enigmaticul alchimist Fulcanelli atrage atenția asupra faptului că statuile Fecioarelor negre care se găsesc în criptele marilor catedrale gotice sunt reprezentări ale zeiței Isis. Acest simbol, ar forma cea mai importantă verigă de legătură dintre creștinism și Egiptul antic. Trebuie menționat că, asemenea cultului misterelor lui Isis, atât creștinismul primordial cât si alchimia erau dominate de femei. Cea mai importantă dintre primele femei-alchimist a fost Cleopatra, în ale cărei scrieri alchimice se regăsește cea mai veche reprezentare a uroborosului – șarpele jumate alb jumate negru care își mușcă coada și care simbolizează un ciclu cosmic de evoluție închis asupra sieși.

Astăzi au mai rămas puține Fecioare negre. Vom aminti în continuare, doar câteva dintre cele mai vestite.

Fecioare negre în Franța

Fulcanelli reda în cartea „Misterele catedralelor” o listă cu Feciare negre celebre în Franța, lista pe care o preluăm aici.

Fecioare negre la Chartres

Din acest punct de vedere, catedrala din Chartres e privilegiată, posedând chiar două. Despre acestea, puteți citi în articolul nostru dedicat Catedralei din Chartres.

Fecioara neagră din Notre-Dame-du-Puy

Fecioare negre

Fecioara neagra din Notre-Dame-du-Puy

Mădularele acesteia sunt ascunse în întregime – ea are forma unui triunghi, din cauza veșmântului încheiat până la gât și care se lărgește până jos fără să facă vreo cută. Stofa e ornată cu frunze de viță și spice de grâu – simbolizând pâinea și vinul de împărtășanie – iar prin dreptul buricului se ițește căpșorul Pruncului, tot atât de măreț încoronat ca și maica sa.

Fecioara neagră din Notre-Dame-de-Confession

Fecioare negre

Fecioara neagra din Notre-Dame-de-Confession

Această celebră Fecioară neagră din tainițele de la Saint-Victor din Marsilia, ne oferă un frumos specimen de statuie antică. Această figură plină de noblețe, ține un sceptru în mâna dreaptă, iar pe frunte poartă o coroană cu trei ornamente florale.

Fecioara neagră de la Notre-Dame din Rocamadour

Notre-Dame din Rocamadour este un faimos loc de pelerinaj frecventat încă din 1166. Fecioara neagră de aici este o madonă cu puteri miraculoase, iar tradiția îi atribuie originea evreului Zahei, șeful vameșilor din Ierihon.

Fecioare negre

Fecioara neagra din Notre-Dame din Rocamadour

E instalată deasupra altarului din capela Fecioarei, construită în 1497. Este vorba de o statuetă din lemn, înnegrită de vreme, roasă de cari și ale cărei bucăți sunt ținute împreună de veșmântul din lamele de argint în care e învelită.

Conform „La Grande Encyclopedie„:

„Rocamadour își trage faima de la un pustnic vestit, Sfântul Amator sau Amadour, care a cioplit în lemn o statuie a Fecioarei despre care se spune că făcea minuni. Se mai zice că acest sfânt era pseudonimul vameșului Zahei, convertit de Iisus Cristos; ajuns în Galia, el ar fi propovăduit cultul Fecioarei. La Rocamadour, acest cult este extrem de vechi; totuși, marea modă a pelerinajului nu datează decât din secolul al XII-lea.”

Fecioara neagă din Vichy

La Vichy, Fecioara neagră din biserica Saint-Blaise este venerată „dintotdeauna”, cum scria încă din secolul XVII Antoine Gravier, un preot comunalist.

Fecioare negre

Fecioara neagra din biserica Saint-Blaise, Vichy

Arheologii datează această sculptură ca aparținând secolului XIV, și cum zonele cele mai vechi ale bisericii Saint-Blaise, unde ea se găsește, s-au ridicat abia în secolul al XV-lea, abatele Allot, care semnalează această statuie, socotește că ea se găsea odinioară în capela Saint-Nicolas, fondată în 1372 de Guillaume de Hames.

Fecioara neagră din Quimper

La Quimper, biserica Gueodet, zisă și Maica-Domnului-din-Cetate, posedă și ea o Fecioară neagră.

Fecioara neagră din Observator

Camille Flammarion vorbește despre o statuie similară pe care a văzut-o în beciurile Observatorului, pe 24 septembrie 1871, la două secole de la prima observație termometrică ce s-a făcut în acel loc în 1671. Iată ce scrie Flammarion:

„Uriașul edificiu al lui Ludovic al XIV-lea a cărui terasă își înălța balustrada la 28 de metri deasupra solului, se cufunda în același timp în niște fundații care au aceeași adâncime: 28 de metri. În colțul uneia din galeriile subterane poate fi văzută o statuie a Fecioarei, așezată acolo tot în 1671 și pe care niște versuri înscrise la picioare o invocă sub numele de „Maica-Domnului-de-sub-pamant”. Această Fecioară pariziană, prea puțin cunoscută și care personifică, în capitală, misteriosul subiect al lui Hermes, pare să fie o replica a celei din Chartres, „slăvita Maică subterană”.

Un detaliu de amintit ar fi că pentru procesiunile Fecioarelor negre nu se aprindeau decât lumânări de culoare verde.

Fecioare negre din Europa

Fecioara Neagra de la Manastirea Montserrat – Spania

Fecioare negre

Fecioara neagra din Manastirea Montserrat, Spania

Mănăstirea Montserrat este considerată cel mai important lăcaș religios din Catalonia. În ghidurile turistice atmosfera din interiorul mănăstirii este descrisă ca fiind „electrică”. Construită pe un munte cu creste bizar rotunjite și golașe, mănăstirea benedictină găzduiește statuia Fecioarei din Montserrat („La Moreneta” – „Madonna Neagră„). Sculptura în lemn de secol XII, reprezentând Fecioara cu pruncul, este venerată de pelerini și este una dintre cele mai cunoscute Fecioare negre din lume. Statuia șade ferecată într-o carcasă de sticlă și poate fi atinsă numai într-un loc special lasat liber: pe mâna Fecioarei care ține o sferă.

Fecioara Neagra din Oropa – Italia

În Italia, ca şi în alte ţări ale continentului european, se întâlnesc des imagini ale Madonei Negre (icoane sau statui ale Sfintei Fecioare reprezentată cu chipul brun). Aceste Fecioare negre se numără printre imaginile cele mai sacre ale bisericii catolice. Este unanim acceptat că semnificaţiile acestor imagini sunt profunde şi complexe, precedente religiei creştine şi cultului marian. Fecioarele negre sunt corelate cu începutul creştinismului şi asimilării cultelor păgâne, în special cel al Marii Mame („Magna Mater„). În Europa există aproximativ 400 – 500 de Fecioare Negre. În misticismul creştin, întunericul sau negrul pot simboliza şi misterele ascunse mulţimii.

Oropa constituie cadrul unic și necontaminat în care este situat cel mai important Sanctuar Marian din Europa închinat Madonei Negre.

Fecioare negre

Fecioara neagra din Oropa, Italia

Tradiția stabilește originea Sanctuarului în secolul al IV-lea, când Sfântul Eusebiu ar fi adus în Italia, din Orient, trei statui de culoare neagră ale Sfintei Fecioare Maria. Se spune că statuia de la Oropa ar fi fost descoperită de episcop sub ruinele Ierusalimului și că ar fi fost scuptată de Sfântul Evanghelist Luca. Odată ajunsă în teritoriul ce-i este închinat, a fost ascunsă într-o firidă a stâncii eratice ce azi se găsește în spatele Bisericii Vechi. Lângă această stâncă fu ridicată ulterior o capelă.

Sculptată în lemn de zâmbru, statuia măsoară 1,32 metri și o înfățișează pe Maica Domnului în picioare, cu Pruncul pe brațul stâng. Statuia a fost datată ca fiind realizată în secolul al XIII-lea, înlocuind, deci, statuia originală adusă de Sfântul Eusebiu.

Madona Neagră de la Czestochowa – Polonia

De data aceasta avem de a face cu o Fecioaă neagră pictată, găzduită la mănăstirea Jasna Góra în Czestochowa, Polonia. Istoricul Michael P. Duricy afirmă despre Madona Neagră că „este atât de veche, încât nu i se cunoaște originea, de parcă ar fi picat din cer„. Madonna Neagră este creditată cu salvarea în mod miraculos a mănăstirii de la Jasna Gora în timpul invaziei din secolul XVII.

Fecioare negre

Fecioara neagra din Czestochowa, Polonia

Unul dintre cele mai vechi documente din Mănăstirea Jasna Góra spune că icoana a călătorit de la Ierusalim prin Constantinopol și Belz, pentru a ajunge în final la Czestochowa, în august 1382 prin Vladislav din Opole, Duce de Opole. Totuși, surse mai recente ucrainene susțin că fost luată de Vladislav din Opole de la Castelul Belz, când orașul a fost încorporat în regatul polonez, iar și mai devreme în istoria sa a fost adusă la Belz cu multe ceremonii și onoruri de către cneazul Lev I din Galicia. Auritele fleur-de-lis (crinii), pictate pe vălul albastru azur al Fecioarei, sunt identice cu cele din stema regilor Franței. Explicația cea mai probabilă este că icoana a fost prezentă în Ungaria în timpul domniei lui, fie Carol I al Ungariei, fie Ludovic cel Mare, regi unguri din dinastia de Anjou, care au avut, probabil, fleur-de-lis din blazonul lor familial pictate pe icoana. Acest lucru sugerează că icoana a fost, probabil, adusă la Jasna Gora de către călugării fondatori de la mănăstirea lor paulină din Ungaria.

O reproducere a acestei icoane se afla în România în Biserica Dichiu Tirchilesti din capitală.

Analogii mitologice

În mitologie, există o zeiță numită Cibele. Aceasta purta epitetul de „Maica Zeilor„. Charles Vincens confirmă aceasta prin descrierea unui basorelief reprezentand-o pe Cibele, care a putut fi admirat, vreme de secole, pe fațada bisericii parohiale din Pennes (Bouches-du-Rhone), sub inscripția: „Matri Deum„. Cibele era adorată la Pessinonte, în Frigia, sub forma unei pietre negre, ce se presupunea a fi căzut din cer. Fidias a reprezentat-o pe zeiță așezată pe un tron între doi lei, purtând pe cap coroana învingătorilor, din care atârna un văl. Ea era închipuită alteori ținând o cheie și părând că vrea să-și scoată vălul.

Cum spuneam, despre Cibele această zeiță a frigienilor din antichitate, se zicea că a coborât pe pământ sub forma unei pietre, un cub mare de culoare neagră cu vinișoare argintii, desprins dintr-un meteorit. Misterele acestei zeițe erau oficiate într-o serie de încăperi subterane, imense, cu arcuri cu consolă. În templul închinat lui Cibele de la Vienne, din Franța, se pot admira încă pereții criptei și pilaștrii. Aceste masive încăperi subterane aveau să fie baza de la care au pornit catedralele gotice precum Catedrala din Chartres, Notre-Dame din Paris și Amiens. Iar mitul zeiței Cibele și al pietrei Graalului adus de Templieri, constituia sursa de inspirație spirituală și de imaginar.

Cultul Zeiței-Mamă din care s-au născut toți zeii era comun în tradițiile antice din Europa și Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, cultul zeiței Cibele a apărut în interiorul a ceea ce ar putea fi prima școală a misterelor. De aici s-a răspandit din Anatolia pana la Roma, apoi în Provența. Principalele temple închinate „Pietrei Mamă” a tuturor zeilor erau localizate în Insula Samotrace, la Memphis, în Egipt, la Teba, în Grecia și la Nimes în Provența. Însă cel mai mare și mai important centru de cult a rămas cel de la Pessinus, de pe Muntele Dyndimus, unde s-a păstrat piatra cubică, sau mystereion (marele mister) care conținea esența zeiței.




Din imnul lui Iulian Apostatul aflăm că Cibele nu era numai mama tuturor zeilor, ci și mama întregii omeniri. Ea este originea zeilor cunoașterii și ai creativității, care la rândul lor îi îndrumă pe zeii vizibili, ea este mama și soția puternicului Zeus. A fost creată o dată cu marele Creator. Ea controlează toate formele de viață și originea tuturor lucrurilor. Ea aduce la perfecțiune toate câte au fost create. Ea dă viață fără durere. Ea este Fecioara nenăscută din mamă, care stă pe tron lângă Zeus.

Este posibil ca venerarea Mariei ca Maica Domnului ar putea fi prelungirea cultului zeiței Cibele, Marea Mamă a tuturor, fie ei zei sau oameni. Pe masură ce Biserica a străbătut cu greu timpul până în Evul Întunecat, străvechile statui închinate Marii Mame au început să fie închinate Fecioarei. Cele mai sacre și mai venerate dintre acestea o reprezintă pe Zeița-Mamă neagră, ca reminiscență sau ca ecou al pietrei negre cu vinișoare argintii prin care zeița a coborât pe pământ, așa cum scriam mai sus. Siturile și altarele sale sacre au rămas pe aceleași amplasamente străvechi: izvoare, puțuri, fântâni, peșteri în vârf de munte și grote. Fecioara neagră din Lyons este așezată în altarul aflat pe vârful colinei pe care a fost construită o biserică, chiar pe ruinele fostului templu închinat zeiței Cibele. Acesta este numai unul dintre exemplele de „transfer religios” direct, evident pentru orice turist modern. Criptele catedralelor Notre-Dame din Paris și din Chartres nu au abandonat statuile Fecioarelor negre și nici chiar altarele închinate divinității Matrona. Fecioara neagră de la Chartres, Maica-Precista-de-sub-Pământ, este încă prezentă în incinta catedralei. Aceste statui ale Fecioarei si sanctuare construite în cripte, sunt o reverberație ale peșterilor și catacombelor care împânzesc Muntele Dyndimus din Frigi.

Pentru cine are răbdarea și curiozitatea să studieze, poate vedea că încrengăturile istorice arată că absolut toți, de la Gerbert d’Aurillac, adică bizarul Papă Silvestru al II-lea și până la Sfântul Bernard (despre care am amintit în articolul nostru despre Catedrala din Chartres), oameni care au făcut importante reforme cultural-religioase pentru vremurile lor, au întreținut legături strânse, sau au fost direct inspirați de aceste Fecioare negre.

Bibliografie

  • FULCANELLI, Misterul catedralelor, Editura Nemira, 1997
  • JAY WEIDNER & VINCENT BRIDGES, Crucea din Hendaye – Sfarsitul lumii si taina alchimiei, Editura Elit, Ploiesti, 2006
  • http://www.crestinortodox.ro/religie/maica-domnului-neagra-122280.html
  • http://www.vacanta-departe.ro/fecioara-neagra-de-la-manastirea-montserrat/
  • http://www.catchy.ro/sanctuarul-marian-de-la-oropa/57803
  • https://ro.wikipedia.org/wiki/Madona_Neagr%C4%83_de_la_Cz%C4%99stochowa