Cositor

O experiență inedită – cum am scăpat de frică prin turnatul de cositor

In Bizar, Comunitate, Paranormal by Cecilia B.4 comentarii

Molibdomanţie: aşa se numeşte, mai „ştiinţific”, ghicirea în metal topit, o veche practică divinatorie întâlnită în diverse ţări ale Europei, inclusiv în România, deşi tot mai puţin practicată. În Germania, de exemplu, e o activitate tradiţională în noaptea de Anul Nou, iar în România, e folosită de ghicitoare pentru a afla viitorul „clientului”.

Metalele utilizate sunt în general, plumbul şi cositorul, metale cu punct de topire scăzut. Acestea sunt topite şi apoi turnate în apă rece, unde se solidifică în forme aparent neregulate, dar care, pentru cel care ghiceşte, au nişte semnificaţii anume: în ele se pot vedea – după imaginaţia fiecăruia – chipuri, drumuri, animale şi alte imagini care sunt interpretate după fantezia şi experienţa ghicitoarei (de obicei, în aşa fel încât clientul să fie mulţumit 🙂 ).

Încă din Evul Mediu, alchimiştii au observat cu mirare că o bară de cositor, îndoită, scoate un sunet ciudat. Acest „strigăt al cositorului„, cum a fost numit, i-a convins că au de-a face cu un metal straniu, iar pe atunci, tot ceea ce era straniu era diabolic. De aceea, cositorul apare în unele scrieri alchimice drept un „metal al diavolului„, pe care practicanţii alchimiei îl mânuiau cu teamă şi precauţie.

Sunetul cu pricina e mai curând un scrâşnet, dar, în fine, e „glasul” unui metal, fenomen destul de ciudat pentru a aprinde închipuirea. Imaginaţi-vă uimirea superstiţioasă şi, în acelaşi timp, fascinaţia alchimiştilor medievali la auzul acestei voci a unui corp neînsufleţit!

Dar să lăsăm alchimiștii despre care s-au scris mii de pagini pro sau contra. În cele ce urmează am să vă povestesc experiența mea cu cositorul, metalul straniu, pe care am trăit-o în copilărie. Eh… copilăria este o perioadă frumoasă, cu trăiri din cele mai diverse, cu exacerbări de sentimente și „măsuri” în consecință. Cine nu a „tras sperieturi groaznice” în copilărie? Cine nu s-a temut de ființe imaginare care inițial au suscitat interesul pentru ca, mai apoi, să îngrozească?

Pentru toate acestea, exista leacul tradițional și general valabil al bunicii: turnatul de cositor. Experiența mea de acum 25 de ani mi-a ramas clară în minte și mi-a dat sentimentul unei „purificări sufletești” care mi-a alungat temerile.

O sperietură destul de puternică, într-o noapte în care mă aflam singură în casă, mi-a dat mult de furcă, mie și familiei mele. Nu aveam somn nopțile, eram epuizată fizic și psihic. Părinții îmi spuneau că e un lucru neînsemnat și că ar trebui sa trec peste, dar trăirile mele negative se intensificau noapte de noapte, săptămână după săptămână. Ajunsesem să urăsc faptul că se lasă noaptea și că trebuie să dorm. Dormeam, pe rând, cu părinții mei care erau destul de îngrijorați de starea mea, dar, cu toate acestea, cum simțeam că au adormit, mă asaltau viziuni îngrozitoare, panica se instala în sufletul meu și toate simțurile mi se ascuțeau pentru a cerceta camera în care dormeam, pentru a analiza toate zgomotele pe care le auzeam. Eram îngrozită de frică!

Era evident ca trebuia sa găsim o soluție, iar părinții mei au cerut sfatul bunicii care, la vremea aceea, era „înțeleptul” familiei. Bunica m-a oprit la ea pentru cateva zile și, împreună, am mers la o bătrână, vestita în zonă că se ocupă cu „turnatul de cositor„.

Tot ascultând discuțiile purtate în jurul acestei chestiuni îmi imaginam că bătrâna aceea trebuie sa fie un fel de vraci care să trăiască într-un loc dedicat acestor lucruri nemaiîntâlnite cu care se ocupa, să fie altfel decât oamenii obișnuiți, o persoană în care eu îmi puneam toate speranțele să mă ajute să scap de coșmarurile care îmi tulburau existența. Mare mi-a fost mirarea și dezamăgirea, recunosc, când bunica m-a dus într-o curte sărăcăcioasă, plină de păsăret și unde, sub un șopron cu unelte, cum se gasesc în toate curțile oamenilor, bătrâna – a cărei fizionomie nu mi-o pot aminti pentru că am uitat-o deîndată ce am plecat – mi-a „turnat cositorul„. Nu imi amintesc, de asemenea, nimic din ceea ce a facut, știu doar că „operațiunile” s-au petrecut deasupra creștetului meu. În schimb, la final, le-am auzit pe cele două spunând așa:

„Uite ce a ieșit, numai coarne, mamă!”

Curioasă, am privit la formele pe care le căpătase cositorul turnat pentru mine și am primit explicațiile aferente: cositorul trebuia să ia forma lucrului/ființei/fenomenului care mă speriase și într-adevăr arăta ca niște capete cu coarne. Nu am primit alte explicații, desi le-am cerut!

Bătrâna mi-a spus, înfricoșată:

„Să te duci, mamă, să le arunci la o răspântie! Nu toate într-un loc, ci în patru zări! Și ai să vezi că o să treacă frica! Așa să faci, mamă!”

Marturisesc că, pe loc, mi s-a părut o mare prostie și chiar mi-am reproșat, tacit, că am acceptat sa trec prin tot ritualul acela, de neînțeles pentru mine. Am păstrat bucățile de cositor și nu m-am grăbit deloc să le arunc, așa cum îmi spusese bătrâna. Într-un târziu mi-am amintit de ele și am ieșit într-o seară, m-am postat în cea mai apropiată intersecție sperând să nu fiu vazută de nimeni și am aruncat, nu cu mari speranțe, bucățile de cositor.

Așa cum probabil va imaginați, coșmarurile mele nu s-au oprit. Mai ales că eram sigură că ceea ce făcusem fusese absolut în zadar. Dar, asta a mai durat cam două săptămâni după ce am aruncat bucățile de cositor. Aproape fără să-mi dau seama, în zilele următoare, un somn odihnitor a luat locul coșmarurilor și groazei pe care o simțeam în trecut și nu numai atât – devenisem și foarte curajoasă, astfel încât, pusă în situația de a fi singură, noaptea, chiar în locuri necunoscute, eram de neclintit.

Așadar, CE sau CINE m-a speriat? A funcționat „turnatul de cositor” sau a lucrat subconștientul?

Acestea sunt, iată, întrebări fără răspuns, de atunci… Dacă ați încercat asemenea trăiri sau dacă ați avut experiențe mai mult sau mai puțin complexe decât a mea, nu ezitați să le împărtășiți. Poate, împreună, găsim o explicație a acestor fenomene. Sunt curioasă dacă a mai avut cineva astfel de experiențe legate de cositor.

 

Lasă un comentariu

 

Comentarii

  1. Buna Cecilia,

    Citind ce ai scris mai sus pare ca au fost scrise de mine, atat de mult se aseamana povestile noastre.
    Cateva difernte ar fi faptul ca eu aveam aprox 5 ani atunci si ca in afara de cosmaruri si frica de a merge la culcare mai si mergeam in somn (intr o noapte m am trezit singur invartin du ma in jurul unui pom) nestiind cum am ajuns acolo.
    Cosmarurile inca mi le mai amintesc si acum dupa 27 de ani si ma trec fiorii.
    In cautarea „leacului” am fost purtat de mama pe la diferite biserici dar fara nici un efect, pana cand din disperare a apelat la o doamna care „mi a turnat cositor” si fix din ziua aceea cosmarurile au incetat.
    Sa fi fost doar subconstientul unui copil de 5 ani? Nu prea cred fiindca nu am inteles pe moment ce mi se intampla si ca ceea ce facea doamna aceea cu un polonic intr un ibric ma poate ajuta. Daca a fost doar subconstientul de ce nu m am „vindecat” dupa vizitele la biserici/preoti, dupa rugaciunile lor? Mintea unui copil de 5 ani nu poate face diferenta intre religie si „magie”. Mai ales ca in vremurile acelea copii nu erau la fel de inteligenti ca cei din ziua de azi.
    Mama a tinut legatura si o vizita pe femeia aceea pana acum aprox 2 ani cand a decedat.
    Am intalnit o si eu acum 5 ani si nu parea a fi o „vrajitoare”😜

    Totul in ziua de azi ma indeamna sa nu cred ca tipul asta de lucruri exista dar ma reintorc mereu cu gandul la perioada aceea la sfarsitul careia am cunoscut o pe dna. Caty

    Faptul ca am ajuns sa citesc ce ai scris mai sus e dovada clara ca am ramas oarecum marcat si inca caut raspunsuri.

    Mi ar placea sa ti cunosc povestea si cum ti a fost influentata viata (constient sau inconstient) dupa aceea.

    Iulian

  2. Pai in asta sta vindecarea. Noua medicina germanica asta si spune, ne imbolnavim in urma unor conflicte. Exista tot felul de moduri de a scapa de conflicte. Unul este acela de a gasi cauza si, constientizand, realizezi ca aceea, cauza, nu mai are cum sa produca vreun efect. In cazurile cand orice altceva nu merge, mai ales la adulti cand cauza este undeva in copilarie, se poate apela si la aceste metode arhaice, dar cu efect. Important e ca cel asupra caruia i se aplica, sa creada intr-o oarecare masura, sufletul lui sa fie deschis la orice metoda. La copii se poate aplica acum vorbitul in somn, cu anumite reguli, dar se poate vorbi si direct, iar mama isi cere iertare micutului pentru neplaceri provocate – pot fi foarte diverse – nastere prin cezariana, intarcat brutal, plecat de acasa in ciuda dorintei copilului etc. Pe atunci nu se cunostea aceasta metoda, cel putin din cate stiu eu.

    1. Mulțam fain celor doi povestitori cu în tâmplă-rile lor din viața reală pe care nu le uiți niciodată, chiar dacă au fost în copilărie, dar și prietenei mele Zaraza Catarig pentru explicația știițifică cu noua medicină germană și conflictele care se produc involuntar în fiecare familie

  3. Wow! Foarte tare faza. Și mie îmi place secțiunea asta a voastră cu mărturisiri. Chiar nu.s aberații, se simte în text ca oamenii spun adevărul. Sincer mi s.a făcut pielea de găină.