Informația pe tema energiei așa cum e ea percepută în ezoterism, este destul de vastă și densă, cu toate că am încercat să comprimăm mult. Dorim să trecem în revistă o serie de cercetări științifice care atestă existența energiei subtile despre care se vorbește în ezoterism.




Deși știința oficială „se dă fată mare”, observațiile la care ajunge în cele din urmă dovedesc faptul că există între om și univers altfel de relații decât cele stabilite prin simțurile obișnuite. Totuși, savanții, filosofii și vulgarizatorii care condamnă aceste rezultate spectaculoase ale cercetărilor de la frontiera științelor, văd în ele o încurajare a șarlataniei. E greșită această concepție, deși e adevărat că epoca noastră sădește sâmburele suspiciunii favorizând o adevarată invazie a falselor științe. Însă, cum spune o vorbă: „neserios nu este cel ce se scufundă în mister, ci acela care nu mai vrea să iasa„…

Ce este energia?

Conform Wikipedia, cuvântul energie (din limba greacă veche, ενέργεια (energhia) – activitate, „εν” având semnificația „în” și „έργον” având semnificația „lucru”) în sensul folosit în fizică, sau, in general, în știință, tehnică și tehnologie, „energia”, „potențialul care determină schimbări”, este un concept folosit la înțelegerea și descrierea proceselor. Se pare că nimeni nu știe ce este exact energia.

În general, se găsesc calcule, transformări și tot tacâmul matematic prin care aflăm ce face energia, cum se transformă, cum nu poate fi creată sau distrusă, că se conservă, că sunt mai multe feluri de energie: electromagnetică, chimică, mecanică etc, însă nimic despre ce este ea efectiv. În principiu, se acceptă că energia este capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic când trece printr-o transformare. Energia este egală cu lucru mecanic efectuat de o forță pe o anumită distanță sau, în altă ordine de idei, energia dă abilitatea de a face ceva: mișcare, încălzire etc. Nu știm ce este energia pentru că își face cunoscută prezența doar prin efectele asupra materiei – forțele pe care i le imprimă, transformările pe care i le produce.




Aceste efecte le putem cuantifica și studia dar esența ei nu. Trebuie amintită și formula consacrată a lui Einstein, E=mc², care ne spune că există o legătură între energie și materie, dar nu faptul că ar fi echivalente. Să vedem însă, cum este percepută energia în ezoterism și ce înseamnă formulările de tipul: corp energetic, energie cosmică, energie eterică, energia gândului sau a cuvântului, energia kundalini, energie pozitivă sau negativă etc.

Corpul electromagnetic: experimente și ipoteze științifice

Există și alte forme de energie în afara celor (re)cunoscute și aprofundate de știință, numite energii subtile. Și acestea au potențialul de a determina schimbări, acționând întru modelarea universului. Li se spune „subtile” deoarece efectele lor asupra materiei nu sunt atat de evidente ca în cazul energiilor „consacrate”. Dar comunitatea științifică „ortodoxă” le acordă prea puţină atenție, fiind, de regulă, considerate ca nedemne pentru demersul ştiinţific. Totuși, în ultima vreme, ia amploare ideea că în afara corpului organic există pe puțin un corp electromagnetic, un corp de natură subtilă.

Acesta se pare că joacă un rol, uneori, chiar mai important decat cel al corpului fizico-chimic. Chiar există cercetări și ipoteze științifice competente care scot din zona speculativă problema corpurilor subtile. Investigațiile biomedicale, bunăoară, constată cu surprindere că ceea ce se considera aparținând practicilor ezoterice dintr-o anumită zonă a paranormalului, poate fi totuși abordat și cercetat cu mijloacele pe care știința zilelor noastre le pune la dispoziție. În general, această cercetare este una interdisciplinară, implicând anatomie, fiziologie, endocrinologie, psihologie și patologiile medicale. Pentru orientarea cititorului, amintim foarte sumar câteva dintre experimentele și ipotezele științifice mai importante:

1.

Luigi Galvani (1737-1798)

Luigi Galvani (1737-1798)

În primul rând amintim de experimentele desfășurate pe parcursul a două decenii ale anatomistului italian Luigi Galvani (1737-1798).

Experimentând pe preparate neuromusculare de broască, a arătat că pot avea loc contracţii musculare datorită electricităţii atmosferice sau a celei provenite de la generatoarele electrostatice. Dar şi atunci când între muşchi şi nervul corespunzător se închide un circuit exterior format dintr-un compas cu braţele confecţionate din metale diferite. Prin acestea, Galvani a emis ipoteza existenţei electricităţii animale, prezentă ca un fel de “forţă vitală” în fiecare organism animal.

2.

După cum știm încă din „biologia de liceu”, datorită structurii sale, membrana este permeabilă selectiv, controlând astfel “intrările” şi “ieşirile” de substanţe prin celulă. Astfel, o celulă vie poate fi comparată, într-un fel, cu o pilă (baterie) electrică, sediul transformării unei părţi a energiei chimice metabolice în energie electrică. Caracteristicile electrice ale ţesuturilor vii permit emiterea şi transmiterea semnalelor trebuincioase îndeplinirii unor funcţiuni informaţionale şi de autoreglare necesare organismului. Însumând manifestările bioelectrice ale tuturor părţilor componente, se poate vorbi despre o stare electrică globală a unui organism viu.

Imaginea reprezintă: proprietăţile membranei şi micromediului neuronilor, care menţin diferenţele de potenţial ale încărcăturii electrice,  sunt determinate de permeabilitatea selectivă a ionilor şi de pompele ionice. Neurotransmiţătorii excitatori acţionează de regulă prin deschiderea canalelor de Na+ sau Ca2+ , în timp ce neurotransmiţătorii inhibitori deschid canalele de K+ sau Cl-

Imaginea reprezintă: proprietăţile membranei şi micromediului neuronilor, care menţin diferenţele de potenţial ale încărcăturii electrice, sunt determinate de permeabilitatea selectivă a ionilor şi de pompele ionice. Neurotransmiţătorii excitatori acţionează de regulă prin deschiderea canalelor de Na+ sau Ca2+ , în timp ce neurotransmiţătorii inhibitori deschid canalele de K+ sau Cl-.

3.

În procesul dezvoltării, celulele şi ţesuturile au nevoie de informaţii suplimentare spaţiale care să le semnaleze în ce plan să aibă loc diviziunea, în ce direcţie să se dezvolte, unde trebuie clădite anumite structuri şi unde trebuie îndeplinite diferite funcţiuni. Compușii chimici constituie importante semnale în acest sens, dar și câmpurile electrice pot furniza informaţie direcţională. Acest aspect al manifestărilor biologice nu este încă limpede, însă multe studii arată că fenomenele bioelectrice sunt implicate aici într-o măsură apreciabila, dacă nu chiar esenţială uneori.

4.

Harold Saxton Burr (1889-1973)

Harold Saxton Burr (1889-1973)


În 1937, măsurând gradienţii de potenţial electric, Harold Saxton Burr (1889-1973) observă la salamandrele Amblystoma, ca ouăle nefecundate au câte o zonă în care potenţialul electric aparea ca fiind minim.

Imagine reprezentând măsurători electrice pe o salamandră.

Imagine reprezentând măsurători electrice pe o salamandră.

Burr a marcat aceste zone cu albastru descoperind că, după fecundarea ouălor, capetele viitoarelor salamandre se formau întotdeauna la nivelurile opuse zonelor respective. Exact ca şi cum celulele embrionare se asamblau conform modelului impus de un câmp electric preexistent apariţiei individului. Burr a mai demonstrat că fiecare exemplar adult de salamandră are un câmp electric, cu polul pozitiv şi polul negativ situaţi pe axa longitudinală a corpului.

5.

În anul 1960, profesorul nord-coreean Kim Bong Han a demonstrat pe iepuri existența reală a meridianelor cunoscute în acupunctură, prin marcarea acestora cu trasori radioactivi.

6.

Cercetătorul român Eugen Celan (n. 1934, Chișinău, Regatul României).

Cercetătorul român Eugen Celan (n. 1934, Chișinău, Regatul României).

România, 1975. Doctorul Eugen Celan împreună cu doctorul I.F. Dumitrescu, prin procedura de electronografie, evidențiază în premieră mondială, configurația spațială a zonei energetice pe care o degaja un punct de intervenție acupuncturală. Imaginile au fost obținute pe electronografiile abdominale ale unui pacient supus unui examen de rigoare, în scopul stabilirii diagnosticului unei disfuncționalități a sistemului de meridiane acupuncturale.

7.

Pe toți ne uimește cum cresc la loc cozile rupte ale șopârlelor, sau cum se regenerează râmele. Regenerarea este o formă aparte de morfogeneză, implicând re-construcţia unei structuri în contextul existenţei ţesutului deja format din vecinătate. În procesul regenerarii pot fi mobilizate mecanisme de dezvoltare, de tipul celor embrionare, pentru restabilirea pattern-ului iniţial. Unele animale prezintă în mod obişnuit grade uimitoare de regenerare, mergând de la refaceri de cozi sau membre la anumiţi amfibieni, până la regenerarea completă a unui organism dintr-o mică bucată de ţesut (situatia viermilor Planaria). Se presupune că diferenţa dintre sistemele regenerative şi cele nonregenerative depinde de proprietăţile bioelectrice ale ţesuturilor.

Stadii de regenerare ale salamandrelor.

Stadii de regenerare ale salamandrelor.

8.

În 1983 apare la Stockholm o amplă monografie a profesorului de radiologie și radioterapie, Bjorn E. Nordenstorm, numită: „Circuite electrice biologice închise”. Profesorul Nordenstorm este cel care creează prima punte solidă de legatură între școala medicală de factură occidentală și concepțiile extrem-orientale asupra vieții, așa cum sunt ele înțelese în școlile yoghinice.

Profesorul Bjorn E. Nordenstorm.

Profesorul Bjorn E. Nordenstorm.

Fundamentele lucrărilor lui au plecat de la observația că în jurul focarelor tumorale pulmonare apare o „aură coronară” care nu își găsește corespondentul în nici o modificare anatomo-morfologică a focarului neoplazic. Investigând mai aprofundat, constată că întregul organism este împânzit de o rețea foarte bine structurată a unor canale de transport al energiei electrice biologic generate, rețea aflată într-un circuit închis. El mai constată că distrugerile de țesuturi eliberează energie. Această energie pleacă din focar pe calea acelor circuite de transport, prin care se și întoarce, ducând la restructurarea tisulară și deci, la vindecare. Însă, marea descoperire a profesorului o dă faptul că, activând aceste circuite, se produce și o activitate a circulației energetice și, ca urmare, un proces de vindecare a unor alterații. Mai mult chiar, întreg acest circuit reacționează și ca un receptor al câmpurilor electromagnetice exterioare organismului.

Concluzie

În concluzie, dacă structurilor vii le sunt inerente aspectele electrice şi magnetice, generalizând, putem spune că în corpul fiecărui organism, totul are la bază o formă de electromagnetism. Reacțiile chimice ce se produc apar ca efect al unor diferențe de potențial care există între elementele chimice. Transmiterea informațiilor către creier se produce sub forma unor curenți electrici. Stocarea informațiilor în memoria de scurtă durată se realizează sub forma unor sarcini electrice pe creier, iar transmisia către memoria de lungă durată este de natură electrică. Tot în această ordine de idei, celulele vii sunt emiţătoare/receptoare de radiaţii electromagnetice pe frecvenţe proprii, comunicând între ele prin intermediul radiaţiilor (bio)electromagnetice.

Organismele vii interacționează permanent prin electromagnetism cu mediul lor înconjurător. Oricare organ are propria lui frecvență de vibrație, iar în momentul în care această frecvență este perturbată apar dezechilibrele și boala. Perturbările pot fi cauzate de transformari în compoziţia celulară, de bacterii şi virusuri care îşi impun propriile frecvenţe, ori chiar de oscilațiile curioase ale radiaţiilor solare sau cosmice.

Un fel de erată

În parcursul acestui articol am sărit de la energie la electromagnetism pe baza concepției despre câmpul electromagnetic considerat ca sistem fizic capabil să schimbe, să acumuleze și să transmită energie. Ne cerem scuze dacă am mai încurcat borcanele în privința termenilor de energie, câmpuri, electromagnetism. Nu vrem să picăm în păcatul celor prea pasionați de ezoterism, care încurcă termenii științifici, gătind o indigestibilă salată de cuvinte.

Noi suntem de formație umanistă și în periplul întru aflarea răspunsului la veșnicele întrebări „cine suntem?”, „de unde venim?” și „în ce scop?”, ne-am împiedicat la rândul nostru de această problemă în legatură cu felul în care este percepută energia în ezoterism. Prin întocmirea acestui articol încercăm, doar, să punem o oarecare ordine în cele aflate în timp pe această temă, în speranța că vom constitui măcar un mic reper celor ce se avântă în descifrarea enigmelor.

Suntem conștienți că termenul de energie în ezoterism a devenit unul dintre cele mai abuzate termene. În mare, „energia în ezoterism” este egală cu o „esență”, o „substanță”, un „nor”, un „fluid (universal)”, o „dublură” subtilă a unui organism. Se pare că această confuzie a pornit de la traducerea termenului „qi” din medicina chineza. Qi este un concept care a fost adaptat prin traducere la noi ca „energie”, din lipsa unui alt cuvânt mai potrivit.

În japoneză qi este numit ki și este tradus de regula prin „minte, spirit, aer”. De aici s-a extins sensul spre lucruri nevăzute precum „spiritul” sau „vitalitatea”, inițial ca o metaforă. Ki este practic „ceva bun care plutește în jurul cuiva” (sănătate, stare de bine, entuziasm etc.), dar nu este energie în sens științific, așa cum i-am vazut explicația mai sus. Pentru termenul științific „energie” se folosește cuvântul „enerugī”, preluat din germanul „Energie”. În japoneză nu este nicio legătură între ki și enerugī, doar în occident apare aceasta confuzie.

Bibliografie

  • EUGEN CELAN, „Provocarile paranormalului”, Editura Teora, 1999
  • https://ro.wikipedia.org/wiki/Energie
  • http://migraineh.blogspot.ro/2011/06/corpul-electromagnetic-al-fiintei-umane.html
  • http://www.vidia.ro/site/omul-ca-sistem-electromagnetic.html
  • https://alexthyme.wordpress.com/2011/04/09/mic-dictionar-ezoteric/