Un articol care merită popularizat și pe care l-am găsit într-un număr vechi din publicația Formula As. Articolul este apărut în numărul 477 al Formulei As din anul 2001 și este semnat Ilie Tudor:




Știința românească între miracol și trădare – adevărul despre Cantastim

Doctorul Andrei Olinescu, inventatorul Cantastimului, a devenit o persoană publică. Scandalul iscat de interzicerea producerii extractului bacterian l-a transformat într-un „erou” al mass-media românești. Din păcate, investigațiile n-au ajuns la esența problemei. Despre marele om de știință și despre cercetările sale nu se știe, de fapt, nimic. Nu știe nici presa, care a emis adevărate elucubrații pe seama Domniei sale, nu știe nici marele public, care ar putea beneficia enorm de pe urma muncii acestui savant. Nu știu – sau, mai bine zis, se prefac că nu știu – nici oficialii din posturile de conducere ale Ministerului Sănătații, care i-au pus activitatea de-o viață sub embargou. De ce? Vă invităm să aflați răspunsul, citind materialul de față, o poveste pe cât de dramatică, pe atât de reală, despre campania de distrugere și de înlăturare de pe piață a medicamentelor românești.

Înainte de ’89 exista mai mult interes pentru știință decât acum

R: D-le doctor Andrei Olinescu, medicamentul Cantastim, produs de Institutul Cantacuzino, este la ora actuală o adevărată celebritate. Cărui fapt considerați că i se datorează ea?

Dr. Andrei Olinescu: Îmi pare rău, dar nu vă pot răspunde la întrebare. Printr-o scrisoare oficială, Agenția Medicamentului îmi atrage atenția că legea îmi interzice mie, ca inventator, să mai vorbesc despre medicamentul pe care l-am creat. Mergeți la farmacia Institutului, cereți un prospect și veți afla de acolo tot ceea ce se poate ști despre Cantastim.

R: Sunt sigur ca în acel prospect nu este scris cum ați descoperit acest remediu, cum ați muncit pentru a pune în valoare această descoperire…

Dr. Andrei Olinescu: Ar fi bine să știți câte ceva despre remediile de stimulare a imunității, pentru că eu consider că este normal ca ziarele să contribuie la informarea populației, o informare corectă, hai să-i spunem chiar științifică. Și mi se pare că ziarul dvs. chiar face asemenea informări. Cantastimului n-am să-i fac nici un elogiu, ca să nu fiu acuzat că fac reclamă… Deși nu știu de ce trebuie să facem reclamă la medicamentele străine și de ce nu avem voie să arătăm că produsele noastre sunt bune… Dar asta-i o treabă pe care forurile competente vor fi nevoite s-o rezolve cândva. Eu vă spun de unde a venit povestea asta cu Cantastimul, dar, pentru aceasta, va trebui să facem o mică lecție științifică.

În mediul nostru înconjurător există o serie de substanțe numite antigene, care atunci când ajung în organism, declanșează un răspuns de apărare din partea acestuia. Iar organismul dispune de o „armată” întreagă, foarte sofisticată și foarte complex organizată, pe care noi încă n-o cunoaștem decât în proporție de 5-10% și care generic este numită sistem imunitar. Această „armată” are adevărate centre de instruire, cazărmi cu „soldați” – adică celule imunitare cu diverse specialități. În momentul în care pătrunde în intimitatea organismului un agresor (antigen), pentru eliminarea lui participă două tipuri de celule, unele educate într-o cazarmă, iar altele educate în altă cazarmă. Ele se numesc limfocite T și limfocite B. Sunt, se zice, cam un miliard de antigene care sunt combătute cu aceste două tipuri de celule, și numai cinci antigene cunoscute până acum, așa-zisele antigene timo-independente, care sunt eliminate de un singur tip de celule – limfocitele B. Ei bine, acum aproape 30 de ani, mi-am pus problema: „N-oi avea eu șansa să găsesc al șaselea antigen timo-independent? N-or fi în natură numai cinci!„. Și am început să lucrez cu o serie întreagă de extracte bacteriene, de plante etc. Și lucrând așa, am dat peste un extract bacterian obținut de un biochimist specialist în biochimie bacteriană, regretatul doctor Marx. Luând extractele cu care lucra el, am observat că unul dintre acestea are niste calități cu totul remarcabile față de altele. Mergând pe firul apei, am aflat că bacteria din care doctorul Marx extrăgea substanța respectivă era izolată de la un copil care a murit cu o septicemie galopantă la Spitalul „Grigore Alexandrescu” din București. Bacteria se numește Pseudomonas aerogenes sau, mai simplu, piocianic, și este foarte agresivă, fiind ținută în colecția de tulpini a Institutului Cantacuzino. Mergând pe firul lucrurilor, am constatat că tulpina izolată de la acel copil avea niște molecule, niște fosfolipide cu un potențial biologic cu totul deosebit – era efectiv o curiozitate a naturii! Bineînțeles, au început experimentele și, văzând o serie întreagă de efecte asupra diferitelor tipuri de celule, mi-am pus problema: „Nu cumva, dacă eu folosesc acest extract bacterian, pot bloca dezvoltarea unor tumori?„. Am testat extractul contra unei tumori foarte agresive la șoareci. Martorii care erau inoculați cu ser fiziologic în două săptămâni se duceau, iar celor cărora le inoculam acest extract abia li se dezvolta câte o tumoretă mică de tot. Am repetat de trei ori experimentul (mi-au trebuit ani de zile de teste) și, foarte încântat de această constatare, am prezentat o comunicare la o reuniune științifică la Institutul „Babeș„.

Un om de știință din auditoriu m-a interpelat și mi-a zis că nu poate exista un preparat care să inhibe într-un asemenea grad dezvoltarea unei tumori de tip Ehrlich, că este o cacealma. I-am răspuns: „Mergem acum și facem testul, iar dacă nu este așa, atunci vin eu în această sală ca să mă faceți de două parale, mincinos ordinar!„. Directorul adjunct al Institutului din vremea aceea a venit la mine în pauză: „Nu mai spui nimic până nu brevetezi!„. Până la urmă, m-au obligat (era înainte de ’89, când – paradoxal! – exista mai mult interes pentru știință decât acum, n.r.) și am brevetat toată treaba.

R: Deci, Cantastimul, despre care în comunicatul Institutului Cantacuzino s-a spus că nu este suficient testat, exista din anii ’80?

Dr. Andrei Olinescu: Drumul a fost mult mai lung. Mai întâi, am fost la Comisia de Produse Biologice a Ministerului Sănătății și am prezentat toate datele științifice obținute. Comisia a spus: „Da, bun, foarte bine, dar nu îți putem da dreptul să folosești extractul la om. Mai testează-l pe o specie de animale, nu numai pe șoareci„. Așa că am mai folosit acest extract pe o altă specie: pe purceii din crescătorii. Rezultatele au fost uluitoare. Am vaccinat câteva sute de godaci: jumătate cu ser fiziologic, jumătate cu extractul bacterian, că așa-i spuneam atunci, abia după aceea a fost botezat Cantastim. Erau purcei în perioada de înțărcare, când sunt cel mai susceptibili la infecții, fiind decimați de boli în toate crescătoriile. La o lună și jumătate de la injectare, diferențele erau nete! Mortalitatea era de 30-35% (vă dați seama ce pierderi economice mari!) la cei injectați cu ser fiziologic și doar 2,5 sau 2,8% la cei injectați cu viitorul Cantastim. Am prezentat comisiei rezultatul și am repetat experimentul în județul Teleorman. Comisia de produse biologice, fără să știu eu, a verificat datele la o unitate din județul Iași și la alta din județul Timiș. Drept urmare, au aprobat să folosesc produsul pe un număr limitat de oameni, după ce au văzut că toate datele s-au confirmat pe cinci loturi consecutive.

Nici un produs biologic românesc nu a fost mai bine studiat și experimentat decât Cantastimul

R: Deci, produsul Cantastim este în teste dinainte de ’89, fiind verificat și în spitalele românești?

Dr. Andrei Olinescu: Testările pe oameni le-am început pe cazuri foarte grave. Primul caz a fost la Fundeni, de la doctorul Grigoriu, o doamnă cu leucemie limfatică cronica T. Doctorul Grigoriu mi-a spus textual: „Domnule Andrei Olinescu, 17 ani am dus-o pe picioare, dar acum nu mai avem ce-i face„. Am preluat cazul și rezultatele au fost foarte bune, le-am și publicat la vremea respectivă. Apoi, am luat legătura cu Institutul de Oncologie din București, care a fost refractar de la bun început. Am putut lua numai cazuri grave de tumori, urmărindu-le foarte serios, și, din nou, rezultatele au fost bune. Uitați, aici sunt dosare întregi cu semnături și parafe ale medicilor care lucrează din anii ’80 cu acest medicament. L-am testat apoi și la Spitalul din Baia Mare, Spitalul Județean Timișoara, Spitalul Baia Sprie, Spitalul Clinic de Copii din București, Spitalul de Obstetrică Ginecologie „Filantropia„, secția dermatologie de la Spitalul Militar, Spitalul „Victor Babeș„, de la Ministerul de Interne. Uitați datele! Iată un dosar, cu seriile patru și cinci, de la Spitalul de Pediatrie, cu copii între două luni și zece ani: tumoră – 4 copii, peritonită – 6 copii, stenoze esofagiene post caustice, malformații congenitale – 6 copii, cu ștampile, cu tot. Aici sunt rezultatele unuia care… Hai să nu mai discutăm, că am pățit-o cu el…

R: Ce-a fost cu el?

Dr. Andrei Olinescu: A venit la mine, și erau și niște reporteri de la un ziar și le spune: „Pentru mine, există doar Dumnezeu și doctorul Andrei Olinescu!„. El e convins că trăiește datorită mie. Și mi-a apărut poza în ziar: „Dumnezeu și doctorul Andrei Olinescu„. Dacă-l vedeam pe ziaristul acela… Cum poate să scrie așa ceva!?

R: Ceea ce spuneți e pur și simplu stupefiant. Conform informărilor trimise presei de Institutul Cantacuzino, s-a afirmat că „Datele științifice privind eficacitatea clinică a produsului Cantastim sunt puține, sumare, cu caracter general și departe de rigorile regulilor de bună practică în studiul clinic al medicamentelor. Se poate aprecia că recomandările și indicațiile produsului Cantastim se bazează numai pe presupuneri fiziopatologice, plecând de la unele rezultate experimentale, dar eficacitatea clinică nu a fost clar demonstrată„… Or, dvs. aveți aici sute de teste clinice, perfect documentate, făcute de zeci de medici din diverse spitale!

Dr. Andrei Olinescu: Cantastimul face parte din marea grupă a imunomodulatorilor, a acelor subsțante care, introduse în organism, normalizează funcțiile de apărare ale sistemului imunitar, ale acelei „armate” de celule de care vorbeam. Dacă sunt în hiperfuncție, în stări de alergii, le scade, dacă sunt în hipofuncții, cum sunt în stări de imunodepresii, exprimate clinic sub formă de infecții cronice, de zona zoster, de herpes, de boli tumorale etc., le activează. De unde au scos povestea asta, că medicamentul nu e verificat științific, nu știu! Declar și pot să demonstrez: nu cred că un produs biologic românesc, fabricat și gândit în România, a fost mai bine studiat și mai bine experimentat decât Cantastimul…Și știu ce vorbesc din acest punct de vedere, dar am primit, ați văzut, hârtii, să nu spun nimic.



R: Este de neînțeles, cum se poate ca însăși conducerea Institutului Cantacuzino să nu știe despre aceste studii și să denigreze produsul făcut și testat de propriul institut, vreme de decenii!

Dr. Andrei Olinescu: Se poate și mai mult decât atât. Vreți să vă arăt câte întruniri științifice despre Cantastim au făcut de-a lungul timpului aceeași oameni din conducere, care – acum o lună – spuneau sus și tare că medicamentul este insuficient testat? Iată, aveți aici invitații făcute de chiar conducerea Institutului la diferite date: 24 septembrie ’93, 27 septembrie ’94… Citiți: „La data de 27 septembrie, anul curent, ora zece, va avea loc în Institutul Cantacuzino o reuniune științifică cu tema: Imunomodularea cu Cantastim, date experimentale și observații clinice. Deoarece dvs. sunteți printre primii medici din Romania care ați acordat atenție acestui produs original și eficient, în terapia unor imunodepresii, vă rugăm să aveți amabilitatea să participați cu o scurtă notă privind observațiile clinice pe care le aveți în legătură cu această problemă. Materialele vor fi traduse în limba engleză și publicate în revista „Romanian Archives of Imunology”. Vă mulțumim anticipat, director, doctor A. Combiescu„. Profesorul Combiescu este chiar cel care spunea, acum nici doua luni, că acest produs este insuficient testat. Același profesor Combiescu spunea însă despre Cantastim, într-un ziar, acum un an sau doi, ceva de genul: „Cantastim – minunea pământului„. Cât despre directorul adjunct cu producția în Institut, profesorul Neguț, care acum susține și el sus și tare că medicamentul nu este suficient testat, el este chiar cel care a dat interviu revistei dvs., acum un an. Priviți, este „Formula As”, din ianuarie 2000.

Doctorul Andrei Olinescu

Doctorul Andrei Olinescu

„Ce se face-n această țară se distruge și se calcă în picioare. Eu nu pot tolera așa ceva”

Dr. Andrei Olinescu: Vreți să vedeți și recunoașterea științifică internațională a Cantastimului? Uitați, traducerea în germană a prospectului. Nemții au venit la mine să mi-o ceară și au tradus în limba germană prospectul – asta-i treabă nemțească, făcută perfect. Aici este o adresă de la americani. I-am trimis la plimbare pe americani, dar cred că au luat până la urmă Cantastimul, că n-au mai discutat cu mine. Au luat tot ce le trebuia și bună ziua! Uitați, corespondența mea cu profesorul Watanabe, care a facut în Japonia un produs similar Cantastimului, foarte bun, Picibanilul, obținut din altă tulpină de piocianic. Ei nu dau Picibanilul – fiole decât la cererea Guvernului altei țări. Aici mi-a răspuns profesorul Sato din Japonia. Apoi, aici e răspunsul lui Fogert… Iar ei (adică Agenția Medicamentului și Institutul, n.r.) cică n-au date, că nu s-a făcut nimic. E o aberație! Uitați datele toate și ei spun că nu sunt. Dar nu m-a întrebat nimeni nimic, că le dădeam: Priviți, faceți xerox și luați-le! Nici nu-mi face placere să vorbesc despre treaba asta, sincer să vă spun. Păcat că ce se face în această țară se distruge și se calcă în picioare. Și eu nu pot tolera așa ceva.

R: Cantastimul este singurul dvs. „copil” sau mai aveți și alții?

Dr. Andrei Olinescu: Cantastimul este un vax, asta e. Ei spun că mă laud cu invenția mea, dar nu cu asta mă laud, am altele cu care să mă laud…

R: Deci, ați reușit să mai sintetizați vreun medicament?

Dr. Andrei Olinescu: Da, dar nu l-am mai brevetat și nici nu-l dau. Nu, nu-l mai dau.

R: De ce?

Dr. Andrei Olinescu:

R: Și ce-o să se întâmple cu el, o sa fie așa, înmormântat?

Dr. Andrei Olinescu: Da, categoric.

R: De ce nu-i dați în judecată pe cei care vă denigrează pe dvs. cu bună-știință și mint întreaga opinie românească în ciuda evidențelor?

Dr. Andrei Olinescu: Eu trăiesc în România, domnule! Știți ce înseamnă un proces în România? Pierdere de vreme și o înmormântare sigură.

„Colaboratori de-ai mei, tineri, sunt astăzi oameni de știință în Occident”

R: Presupun că aveți o mulțime de colaboratori tineri. Ei nu vă sprijină, nu sunt o speranță pentru dvs. și pentru medicina romanească?

Dr. Andrei Olinescu: Colaboratorii mei tineri… (Profesorul râde, apoi enumeră pe degete.) Unul este în Spania, doi în Suedia, la Göteborg, unul în Texas, unul în New Jersey, apoi în California… Ultima colaboratoare a plecat de curând la Boston… Mulți au plecat cu burse de studiu, zicând că se vor întoarce. Nici unul nu s-a întors. Cei de acolo nu glumesc – dacă văd că ești bun, te propulsează imediat. Colaboratori de-ai mei tineri sunt astăzi profesori universitari, oameni de știință în Occident. Să vă spun, de exemplu, ultimul caz, al Angelei Dolgan Duca. A fost organizat anul trecut, în septembrie, la Berlin, un curs de imunologie de șapte zile, pentru tineri până în treizeci de ani. Am „împins-o” pe Angela la acel curs și s-a dus. Participau tineri din opt țări – șapte țări din Europa de vest – și ea era singura din estul Europei. Programul era extrem de intens: între orele 8.00-12.00 – cursuri ținute de diverși profesori, 12.00-13.00 pauza de masă, iar de la 13.00 până la 1.00-2.00 noaptea era lucru la masa de laborator. În prima zi, conducătorul cursului, un profesor german – nu-i țin minte numele – când a văzut că-i din România, i-a spus mirat: „Păi voi, în România, ce cercetare aveți?!„. Când Angela a început să lucreze, stăteau vreo trei în spatele ei să vadă ce face fata aia „coborâtă de pe crăcile copacului”. Și o întreabă profesorul german: „Dumneata cât timp ai lucrat în America?„. „Păi n-am fost în America.” „Nu? Atunci în ce țară vest europeană?” „N-am fost nicăieri.” „Cum, asta în România ai făcut?!” „Da.” A luat-o o profesoară la ea acasă și a ținut-o. O ducea cu mașina, mânca, dormea la ea. Apoi a terminat cursul, s-a întors și i-a și venit, la două-trei săptămâni, o ofertă de la profesoara care o ținuse. Aceea, o hoață, îi dădea 1800 de mărci germane pe lună (îmi pare rău că nu am păstrat acea scrisoare, că era un document foarte „frumos”), se angaja s-o țina la ea acasă și… să-i aibă grijă de copil, să i-l aranjeze la școală etc. Apoi, directorul cursului (cel care a întrebat dacă în România există cercetare) i-a trimis (independent unul de altul) o scrisoare prin care o invita să lucreze la el în laborator și-i dădea 2000 de mărci pe lună. În sfârșit, la nu știu cât timp, la o săptămână, primește o scrisoare din Boston, de la un profesor care a predat acolo și care îi oferea 2000 de dolari, și fata zice: „Ce facem?„. Zic: „Angela, tu decizi. Eu alte posibilități mai mari decât vezi acum n-am să-ți ofer!„. Pe 1 ianuarie, la ora patru dimineața, a fost la aeroportul de la Otopeni și a plecat la Boston. Și dusă a fost! Iar dac-ar fi să-i enumăr pe toți… Acum, nu mai am aproape pe nimeni, plec și eu, ce-o fi o fi…

R: Vreți să plecați în altă țară?

Dr. Andrei Olinescu: Nu, în Militari, că eu stau în cartierul Militari. Mai am puțin și mă pensionez, un an, doi, trei, cât va mai fi. N-am ce-mi reproșa, m-am străduit, mi-am pierdut vremea, am acum doctoranzi. Eu sunt doctor veterinar, chipurile, dar confer titlul de doctor în științe medicale. Pe la mine prin laboratoare știți câți au trecut? Dar puțini au rămas. Știți după ce cunoști cel mai bine un om dotat pentru medicină și pentru știință? Nu după cât a învățat, ci după ce întrebări pune. Întrebările inteligente arată cât de bine îi merge mintea și cât interes are.

„Asta cu medicii veterinari s-o lăsați moartă”

R: În legătură cu calificarea dvs. de medic veterinar, despre care s-a făcut mult tapaj, inclusiv în presă, care este adevărul?

Dr. Andrei Olinescu: Știți ce calificare avea Pasteur? Era chimist, nu medic, deși a adus medicinii servicii enorme. Știți ce calificare avea creatorul Societății Internaționale de Fiziologie? Era român, profesorul Ion Atanasiu, profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină Veterinară. Știți ce calificare are cel care a salvat sute de milioane de oameni, care a pus la punct anatoxina stafilococică, principiul anatoxinelor? E medic veterinar – Gaston Ramon. Știți ce calificare are cel care a stabilit relația dintre infecția virală și antigenele de histocompatibilitate și a primit anul trecut sau acum doi ani premiul Nobel? Medicul veterinar Doherty. Ce legatură are una cu alta? Eu am absolvit specializarea de Medicină Veterinară, ceea ce m-a ajutat să lucrez în medicina experimentală, dar nu sunt medic veterinar, pentru că de 41 de ani lucrez în Ministerul Sănătății. Dar ca să te termine, să-ți pună tot felul de prostii în spate, scormonesc tot felul de lucruri. Am văzut un ziar în care scria: „Părintele Cantastimului este un medic veterinar”, de parcă ar fi spus că părintele Cantastimului este un criminal. Ce-i asta? Fenomenele celulare imune sunt aceleași în toată lumea animală. Îmi pare rău că am lucrat numai medicină umană și că nu cunosc medicina veterinară, care este mult mai grea decât medicina umană. Apoi, câți medici umani au făcut ce-am făcut eu? Studenții de la medicină studiază de pe cărți scrise de mine. Sunt sponsori care nu dau bani pentru cărți, daca nu apare și numele meu, ca să aibă siguranța valorii științifice a cărții. Așa că asta zic eu – s-o lăsați moartă cu medicii veterinari, că n-are nici o legătură și vi-i mai puneți și în cap…

R: Știu că ați ținut zeci de cursuri de perfecționare cu medicii, chiar de curând. În aceste cursuri, dvs. ați demonstrat că explozia de cancere și leucemii din România, din ultimii ani, a putut fi prevăzută. De asemenea, acum se poate prevedea ce va urma peste un deceniu în acest domeniu. Ce ne puteți spune despre aceasta?

Dr. Andrei Olinescu: Eu am pus la punct o schemă de investigație imunologică în domeniul imunității mediate celular. Este ceva original – o treabă foarte serioasă. Aveam nevoie pentru ea de celule martor, luate de la oameni sănătoși, normali. Luam de la armată – soldații erau normali. Însă de prin ’85, am observat eu că, de multe ori, martorul meu normal răspunde „mai chior” decât alții, care erau bolnavi. În ’89, am avut un caz cu o persoană care avea o zona zoster fantastică, dar care era foarte bine nutrită. Ei bine, celulele ei au răspuns mai bine decât celulele soldatului. Atunci, mi-am dat seama și am pus fetele de la laborator să facă o statistică pe ultimii cinci ani. Când mi-au arătat, în 1990, datele comparative din ultimii ani, le-am spus colaboratorilor: „Țineți minte ce vă spun, să vedeți voi peste zece ani cancere!„. Și, într-adevăr, interesați-vă acum să vedeți cât operează un chirurg, un neurochirurg, câte tumori are în 2000 față de 1985. Câte tumori laringiene, câte tumori la sân. Duceți-vă să vedeți ce este la Institutul Oncologic, ce masă de oameni. Anumite raporturi celulare s-au inversat și aceasta este datorită condițiilor mizerabile de mediu, de care noi ne batem joc, brutal și inconștient. Când s-au otrăvit că au mâncat pește din Siret, alarma aceea au văzut-o, dar de otrăvirea lentă, insidioasă, care se va vedea peste 10,20, 30 de ani nu suferă nimeni… O gravă inconștiență!

R: Aceasta ce înseamnă? Poluarea aerului, a apei de băut, aditivii alimentari, stresul…

Dr. Andrei Olinescu: Toate acestea și multe altele. Acum, am constatat altă situație și am spus într-o ședință publică, acum două luni de zile, la Societatea Română de Fiziologie: „Țineți minte ce vă spun, dacă nu se-ndreaptă lucrurile acum, să vedeți peste zece ani leucemii și boli derivate din acestea!„. Eu găseam până acum doi-trei ani de zile un milion de limfocite per milimetru de sânge periferic și cam doua milioane de polimorfonucleare per mililitru, la normal. Acum, în loc de un milion, eu găsesc – în medie – cam trei milioane și ceva, de trei ori mai mult! Dar reacționează mai slab. Să vedeți ce-o să fie! Să dea Dumnezeu să vorbesc eu prostii, dar tare mă tem că nu vorbesc prostii. Vedeți, dacă ar fi să mă laud, cu aceste metode de investigare imunologică m-aș lăuda, cu zecile de comunicări internaționale, cu problemele imunologiei, pe care le-am rezolvat cot la cot cu mari nume ale medicinii mondiale, cu care corespondez de zeci de ani, nu cu Cantastimul. Am discutat și cu directorul Agenției Naționale a Medicamentului și i-am spus: „Domnule, uită-te, dacă vă deranjează, dă-l dracului de Cantastim. Eu nu mai vorbesc în presă despre Cantastim, dar lăsați celelalte medicamente și realizări ale Institutului „Cantacuzino” să ajungă la oameni„.

Un caz

R: Și totuși, a încerca să privezi mii de români în suferință, cu boli grave, de un medicament extrem de prețios, denigrându-l pe el și pe inventatorul său, seamăna a crimă!



Dr. Andrei Olinescu: Problema este mult mai gravă. Și am să v-o ilustrez cu un caz: acum șase ani, a venit la mine o doamnă legată la picioare cu tifoane, cum aveau înainte soldații moletierele. Doamna aceea avea niște plăgi la picioare din care se scurgea o serozitate galben-sânguinolentă. Este cadru didactic la Facultatea deMedicină din București și lucrează într-o clinică renumită din București. Ce s-a întâmplat? În 1994, era în comisia de verificare, de admitere la facultate, când a simțit un cuțit puternic în partea stângă, încât a căzut jos de durere. S-au speriat, au luat-o, au dus-o în clinică, i-au făcut ecografie. Apoi, i-au apărut leziunile pe picioare și a venit la mine. I-am zis: „Doamnă, v-au apărut leziunile pe splină, v-a scos splina. V-au apărut leziunile pe picioare, tăiem picioarele. Vă apar mâine-poimaine, focare de necroză pe ficat, scoatem ficatul, apoi plămânul, creierul și, în mod sigur vă vindecați. Nu mai aveți probleme, dar mie să-mi spuneți: asta e o conduită terapeutică normală?! Eu bănuiesc ce aveți, dar îmi trebuie niște confirmări. Vă rog, veniți mâine de dimineața, vă iau niște sânge și în zece zile aveți rezultatul„. S-a confirmat bănuiala mea. A venit doamna, s-a așezat pe scaunul pe care stați acum dvs. și plângea de-și dădea sufletul, iar soțul stătea alături pierdut. Îi apăruseră aceleași leziuni pe ficat și pe plămân. I-am zis: „Doamnă, cu plânsul nu rezolvați nimic. Vă duceți imediat la farmacie, luați 60 de flacoane de Epurox, 10 fiole de Cantastim și începeți tratamentul„. În zece zile s-a vindecat și a venit aici. I-am publicat cazul în „Viața medicală” și în „Revista medicală română„. Doamna avusese un sindrom de agresiune granulocitar și s-a rezolvat. Ea avea un defect genetic și eu știam, și chiar publicasem că, dacă e ceva genetic, atunci s-ar putea să revină, și atunci va apărea exact același fenomen. Acum o săptămână, a venit din nou la mine, aici, iarăși plângând. I-am spus: „Doamnă, aveți cam același lucru„. Dar acum n-am mai putut să-i spun: „Cu plânsul nu rezolvăm nimic„, pentru că Institutul „Cantacuzino” nu mai produce nici Epurox, nici Cantastim. Vedeți, de asta sunt împotriva celor care blocheaza totul și distrug. Și nu e vorba numai de Cantastim. Nu se mai produc multe altele. De exemplu, vin oameni cu ulcere bucale groaznice, o suferință cumplită. Altădată, îi spuneam: „Te dreg” și îi dădeam schema cu Antiherpin și Cantastim. Acum, nu mai pot să spun așa ceva, Antiherpin nu se mai fabrică, Cantastim nu am. Asta este!

Surse

  • Publicația Formula As, numărul 477, anul 2001, articol semnat de Ilie Tudor