Oopart” este un termen care desemnează relicve ce nu pot fi identificate: numeroase obiecte preistorice descoperite în toată lumea, a căror realizare necesită un nivel avansat al cunoștințelor și tehnologiei, nepotrivit cu momentul în care se crede că au fost realizate. Unul dintre aceste „oopart” – uri este „discul genetic”, unul din artefactele cele mai bizare descoperite pe teritoriul Columbiei.




„Discul genetic” măsoară 27 cm în diametru și este realizat din lidită. Lidită este un nume de rocă sedimentară, cu granulaţie fină, de culoare neagră sau cenuşie, formată din cuarţ şi calcedonie. Chiar daca este o piatră foarte grea, în ciuda rezistenței sale excepționale, are o structură stratificată. Piatra nu poate fi prelucrată în niciun fel, deoarece se exfoliază foarte uşor, adică se desface imediat în nişte lamele subţiri, sfărîmicioase. Civilizatia noastră nu știe cum să prelucreze această rocă, dar se pare că alte civilizatii ştiau cu totul altceva. Deși iese din discuție ideea că acet disc este un fals, deoarece este imposibil de realizat cu tehnica actuală, studiile recente nu au confirmat că nu este vorba de un fals.

Cărei epoci ar putea aparține acest „disc genetic” ? Geologii de la Universitatea din Bogota sugerează ca apariția sa datează din preistorie.

„Discul genetic” se află în colecția profesorului Jaime Gutierrez Lega din Columbia. În afară de acest disc, colecția sa mai conține si instrumente medicale realizate din același material. Ele sunt foarte mici, dar ușor de manevrat. Se pare că ar fi un fel de instrumente misterioase utilizate de geneticieni.

De departe „discul embriologic” este una dintre cele mai interesante artefacte din America de Sud. Pe față si pe verso are simboluri care formează diferite tipuri de imagini. Potrivit unora, ele reprezintă evoluția vieții de la amfibieni la om. Experții medicali împărtășesc și ei această opinie.

Discul genetic

Discul genetic

„Discul genetic” masoară 27 cm în diametru, iar greutatea sa de aproximativ 2 kg. Acest „disc genetic” este acoperit cu imagini care descriu ciclul complet de fertilizare al ovulului până la nașterea fătului, ceea ce demonstrează existența unor astfel de cunoștințe in cadrul civilizațiilor antice. Practic, discul înfățișează un proces natural pe care omul modern îl poate observa doar la microscop.

Să privim „discul genetic” ca pe un cadran de ceas. Pe partea stângă a discului, cam pe unde ar veni ora 11:00, puteți vedea un mascul fără testicule și lichid seminal – probabil, o reprezentare a procesului apariției lichidului seminal. În continuarea acestei imagini se poate vedea apariția câtorva spermatozoizi. Apoi, urmează o reprezentare care nu este clarificată, aceasta necesiând o analiză mai detaliată a biologilor. De cealaltă parte a discului este un fetus în diferite stadii de dezvoltare, până la stadiul de nou-născut. În locul unde ar fi ora 6:00, se pot vedea imaginile unui bărbat și ale unei femei. Acest ciclu de imagini se continuă cu reprezentarea unui bărbat cu o femeie şi un copil. Modul în care le este reprezentat capul este destul de ciudat. În cazul în care acest lucru nu este o reprezentare stilistică, ne putem întreba cărei specii aparțin acele persoane.

Cum spuneam, printre artefactele profesorului există multe obiecte care au fost clar utilizate în scopuri medicale. Ele sunt micuțe, însă se disting prin forma lor perfectă. Instrumentele au o suprafaţă foarte fină, iar modul acestora de folosire pare mai avansat decât al uneltelor moderne. O altă relicvă deţinută de Gutierrez se crede că ar fi fost folosită pentru a ajuta la naştere în cazul unor complicaţii.

Discul genetic

Cuțitul din lidită

Un cuţit care pare ca ar face parte comună cu discul, are un design destul de neobişnuit la prima vedere. Mânerul acestuia este modelat în forma unui cap de femeie, cu copil şi conţine desenul unui cordon ombilical înfăşurat în jurul gâtului copilului. Asta ne duce cu gândul că acest cuţit era folosit pentru a tăia cordonul ombilical, salvând viaţa copilului. Se pare că instrumentul se poate mânui numai cu degetele, fără a recurge la forţă. Ceea ce înseamnă că dacă ajuţi un copil să iasă din burta mamei folosind acest instrument, e mult mai sigur decât cu tipul de instrumente folosit în zilele noastre – forcepsul modern putând vătăma capul copilului. Totuşi, nu se ştie la ce folosesc multe instrumente din colecţia profesorului Gutierrez.




Iată ce declara, Klaus Dona, unul dintre profesorii care au studiat această colecție:

„Când am examinat aceste artefacte în Viena, toate aceste obiecte au fost examinate de cel mai bun specialist din lume. Prima sa concluzie a fost cu privire la materialul din care obiectele sunt realizate, și anume, din lidită. În ceea ce privește aspectul lor, concluzia sa finală a fost urmatoarea: „Nu vă pot spune de către cine sau modul în care au fost făcute, însă singurul lucru pe care îl pot spune cu încredere este că astăzi noi nu suntem capabili să producem astfel de instrumente din același material.” Deci, pur si simplu nu știm cum sa datăm aceste artefacte. Din moment ce acestea au fost descoperite în Columbia și nu se potrivesc niciuneia dintre culturile precolumbiene, suntem nevoiți să presupunem că ele ar fi fost facute cu mai mult de 6000 de ani în urmă. De asemenea, nu putem explica nici ce tip de tehnologie a fost utilizată pentru fabricarea acestor instrumente din lidită.”

Surse:

  • https://fr.sputniknews.com/sci_tech/201506211016640378/
  • http://epochtimes-romania.com/news/obiecte-care-nu-si-gasesc-locul-in-timp-un-disc-antic-imposibil-de-creat-in-prezent-descrie-evolutia-unui-ovul-fecundat–216188