Criptozoologia chiar este considerată o știință reala. Denumirea, inventată în 1959 de Bernard Heuveimans (1916-2001), se referă la căutarea științifică a animalelor necunoscute. Nu monștri sau ființe supranaturale, ci animale despre care se crede că ar exista. Cu toate acestea, nu au fost încă incluse în consemnările oficiale datele despre fosilele ființelor cunoscute.




Cunoscute sub denumirea de „criptide„, aceste animale „ascunse” constituie obiectul cercetărilor științifice serioase ale unor oameni de știință autorizați din toate colțurile lumii. Desigur că există și indivizi dubioși care măsluiesc dovezi. Aici îi amintim pe Roger Patterson și pe Robert Gimlin, care au trucat filmările cu legendarul Big Foot, din 1967. Și să nu îl uităm nici pe Christian Spurling care a falsificat o fotografie în 1934 care îl înfățișa pe Monstrul din Loch Ness.

Cu toate acestea, însă, există o mulțime de oameni de știință din domeniu care folosesc metode științifice pentru a dovedi – și în multe cazuri pentru a descoperi – existența unor criptide.

Să ne gândim la cât de puține animale erau cunoscute cu numai un secol în urmă. Cu două sute de ani în urmă, ornitorincul era considerat un mit sau chiar o minciună gogonată. Totuși s-a dovedit că mamiferul subacvatic cu membrane interdigitale care se înmulțeste prin ouă și are înțepătura otrăvitoare, chiar există pe bune. La fel s-au petrecut lucrurile și cu alte specii care erau considerate simple fantasme sau mituri, de exemplu cu calmarul gigant, gorila de munte și dragonul Komodo, care sunt ființe cât se poate de reale. Lumea noastră este atât de cuprinzătoare și ascunde încă atât de multe, în ciuda progreselor tehnologice, în ciuda despăduririlor. Instrumentele de verificare științifică au deschis și ele drumuri largi în cartografiere și catalogare. Cu toate acestea, trebuie să mai treacă ceva vreme până se va putea spune, cu totală precizie, că ceva anume nu există.

În luna mai 2005, în estul Africii, în Tanzania, a fost descoperită o nouă specie de maimuță de dimensiuni medii, cu coada lungă, care trăiește în copaci. Ea a fost botezată cu numele: „mangabey de munte” (Lophocebus kipunji). În luna februarie 2006, a fost explorată o zonă virgina a pădurilor indoneziene, unde au fost descoperite zeci de specii noi de animale și plante, inclusiv fluturi, broaște, rododendroni gigant și un tip de pasăre care se hrănește cu miere, necunoascută pentru știință în acel moment. În luna următoare, Național Geographic News a transmis știrea potrivit căreia în regiunea mexicană a Golfului California a fost descoperită o nouă specie de rechin, numită Mustelus hacat. În iunie 2006, cercetătorii de la Hebrew University din Ierusalim au excavat o peșteră în care au descoperit 8 specii de animale necunoscute anterior: 4 crustacee de mare și apă dulce și 4 specii terestre de nevertebrate.

Descoperiri de acest gen au loc în mod constant.

Acestea fiind spuse, de ce să fie atât de greu de admis că pot exista creaturi chiar și mai bizare?

La urma urmei, un coelacanth, pește considerat dispărut de 70 milioane de ani, a fost pescuit viu în 1939, în largul coastelor Madagascarului. S-a presupus că dinozaurii au murit acum cinci milioane de ani. Dar cu toate acestea, știința a dovedit că o specie continuă să existe. Mai sunt graptolitele, o specie marină despre care se zicea că a dispărut acum 300 milioane de ani. Surse demne de încredere au anunțat pe la 1882 că ele încă mai trăiesc.

Date fiind aceste circumstanțe, nu ar fi de mirare că monstrul din Loch Ness sau Champ din Lacul Champlain să fi evitat cumva glonțul evoluției.

Eforturile cercetătorilor în criptozoologie

În criptozoologie cercetătorul serios trebuie să facă față unui tir destul de puternic, venit cam din toate partile. De vreme ce această criptozoologie este o știință relativ nouă, există permanent o rezistență din partea comunității științifice consacrate. Pe undeva, pare nedrept, deoarece multe dintre cele mai exotice specii din lume au fost adăugate în dosarul fosilelor cunoscute pe parcursul ultimului secol și în fiecare zi sunt descoperite specii noi. Presa populară își îndreaptă atacurile facile asupra criptozoologilor, acuzându-i că ar fi cu toții niște aiuriți care văd monștri ce nu există.

Trist este că înșelătoriile, filmele și imaginile trucate care se fac a-i prezenta pe Big Foot și pe Nessie, nu ajută cu nimic și fac numai rău breslei criptozoologilor. În același timp, studiile de criptozoologie serioase care sunt în curs de desfășurare în Loch Ness – și în alte locuri din lume – rareori se întâmplă să producă rezultate spectaculoase și imediate.

O altă povară este reprezentată de faptul că marea majoritate a criptidelor observate cad în aceeași categorie ca marea majoritate a observațiilor OZN. Realmente nu sunt ceea ce pretind martorii că ar fi.

Poveștile cu sirene reprezintă în mod aproape sigur observații ale unor lamantini, aparținându-le unor marinari care au băut prea mult rom și au avut prea puțin contacte cu femeile aparținând propriei lor specii. Turiștii au relatat întâlniri cu „monștri marini” asemănători unui sturion gigantic sau unui zagran.

În mod sigur, prima persoană care a descris girafa nu a fost crezută și există documente referitoare la un călător chinez care s-a întors din Africa aducând cu el povești despre un „monstru foarte înalt”, care nu s-a dovedit a fi altceva decât o simpatică girafă.




Cu toate acestea, dacă elimini un procent de 99% care constă în înșelătorii, incidente sau raportări eronate, vedere slabă și întâlniri cu specii cunoscute (dar despre care martorul nu știe), tot mai rămâne acel procent de 1% care nu poate fi explicat sau respins. Și tocmai aici, în acest domeniu foarte îngust dintre cunoscut și posibil, lucrează cercetătorii în criptozoologie.

Sursa:

  • JONATHAN MABERRY, DAVID F. KRAMER, Criptopedia, Editura Paralela 45