Clopotele au fost folosite încă din cele mai vechi timpuri, atât pentru a anunța bucuria și rugăciunea, cât și necazul sau primejdia.

Inventarea clopotelor este pusă pe seama egiptenilor. Se spune că serbările lui Osiris erau anunțate prin clopote. La Atena ele erau folosite în timpul misterelor. La romani, sunetul clopotului era unul dintre semnele lui Priap. În minartelele lor, musulmanii nu au clopote. Ei credeau că sunetul clopotului speria sufletele preafericiților din Paradis.




Încă de la începutul Epocii Bronzului, toate orașele și satele din China aveau câte un turn în care se găsea un clopot menit să anunțe orele. Acest clopot era tras dacă se ivea un incendiu sau alte calamități naturale. La chinezi ar exista zicala: „Dacă spui templu, spui clopot. Fără clopot nu există templu„.

Cuvantul „clopot” este de proveniență slavă, trăgându-se din cuvantul „klopotu„. Definiția fizică a acestora este una simpla: obiecte metalice în formă de pară, deschise în partea inferioară și prevăzute în interior cu o limbă mobilă, care, lovindu-se de pereții acestora, produce sunete melodioase prelungi.

Botezul clopotelor

Se pare că abia spre secolul VII clopotele s-au răspândit în bisericile crestineștine de atunci. În timp, nu se știe de ce, clopotul a început să fie botezat de doi nași. La naștere, se presupune că omul e vinovat de păcatul pe care l-a comis primul nostru strămoș, iar actul care îl purifică pe nou născut este botezul. Dar nu se știe care este păcatul originar al unui clopot și mai ales cum se poate purifica el. Această ceremonie, pe care nu oricine o poate înțelege, se practică de pe vremea lui Carol cel Mare.

Se zice că o explicație a botezului clopotelor ar fi că, în felul acesta, ele îndepărtează pe Satana. Când Diavolul îi duce pe cei vânduți lui la sabat, dacă aude clopotul, e forțat să renunțe. Torquemada relatează în Hexameron că o femeie care se întorcea de la sabat, purtată în aer de forțele răului, a auzit clopotul care chema credincioșii la slujbă. Diavolul s-a speriat și a părăsit-o brusc, iar ea a căzut într-o tufă de spini pe malul unui râu. Ea a zărit un bărbat tânăr pe care l-a chemat în ajutor și care, după multe rugăminți, s-a hotărât s-o ducă la el acasă. Ea i-a povestit întâmplările prin care a trecut, rugându-l să nu spună nimănui, dar vorbele s-au răspândit și există mărturii că femeia a fost arsă pe rug.

Clopote celebre

Clpotul Diavolului

Există și un așa numit „clopot al Diavolului„. Dusaulx, călătorind prin Munții Pirinei, pe jos, ghidul său, care era un adevărat om de munte, l-a condus într-o mlaștină ca să-i arate ceva ciudat. El pretindea că acolo fusese pe vremuri îngropat un clopot; că o sută de ani mai târziu, diavolul care stăpânea peste metalele subterane, a luat acest clopot; și că un cioban l-ar fi auzit bătând în noaptea de Crăciun, în adâncul muntelui. „Bine, a spus Dusaulx, ceea ce a fost luat drept sunetul clopotului n-a fost cumva zgomotul făcut de ape subterane în vreo grotă?„. „Nu, a răspuns ghidul, scuturând din cap, întrebați-l pe preot.

În Pirinei este foarte respectat clopotul din vale; i se atribuie tot felul de origini miraculoase: cea mai frecventă este aceea că respectivul clopot a fost lucrat de îngeri. Câteodată se face auzit – sau se crede aceasta -, căci nu se știe unde este instalat. După opinia oamenilor de la munte acest clopot trebuie să fie acela care va trezi pe patriarhii adormiți în crăpăturile stâncilor și care vor chema pe oameni la Judecata de Apoi.

Când Ferdinand Catolicul, cel care a restaurat Inchiziția, s-a îmbolnăvit de o boală de pe urma căreia a și murit, celebrul clopot de la Villela (care are zece brațe împrejur) a bătut de la sine, ceea ce se întâmplă și în Spania, când e amenințată de pericole. S-a spus că moartea regelui a fost anunțată de clopot. I s-a dat numele de „clopotul minunilor” și el suna de la sine timp de câteva zile atunci când creștinii sunt amenințați de eretici sau alți dușmani. Dar astăzi, cu toate motivele care ar putea angaja clopotul de la Villela să sune, el nu o mai face, decât atunci când e tras de funie.

Un clopot într-un cărbune

La mijlocul secolului trecut, Newton Anderson, un băiat de 10 anișori din Upshur County, Viginia de Vest, a descoperit o bucată de cărbune în spatele casei. Pentru că nu știa despre ce este vorba, Newton a luat bucata de cărbune și i-a dus-o tatălui său. Tatăl a spart cărbunele, descoperind un clopot.

clopote

Clopotul din cărbune

Impresionat, bărbatul a dus obiectul la un laborator. Specialiștii au constatat frapați că obiectul are o vechime de peste 300 de milioane de ani. Clopotul nu a putut fi asociat cu nicio civilizație, pentru simplul fapt că niciun om nu exista la acel moment pe Terra. Sau așa se presupune. Deci la început nu a fost nici oul, nici găina, ci clopotul?

Cercetătorii din cadrul Institutului de Cercetare din cadrul Universității Oklahoma găsesc că structura clopotului este destul de stranie. Compoziția metalelor din care este realizat clopotul este necunoscută. Printre cele mai importante materiale folosite sunt: seleniul, arsenicul, cuprul, zincul și iodul.

În vârful mânerului clopotului este reprezentată o ființă cu aripi. În 1992, s-a realizat o emisiune televizată, „Secretele antice ale Bibliei” și mai mulți specialiști au fost contactați pentru a-și expune părerea cu privire la acest straniu obiect. Cei mai mulți au confirmat că pe mânerul clopotului este reprezentat un demon.

clopote

Detaliul din vârful mânerului clopotului găsit în cărbune

Totuși, poate fi orice acel ciudat personaj înaripat, cu o cușmă pe cap, cu mâinile împreunate de parcă se roagă sau meditează.

Acest bizar artefact este găzduit de Muzeul Creation Evidence din Texas.

Blestemul clopotului îngropat la mănăstirea Chiajna

Cele mai înfiorătoare legende ale Capitalei țin de ruinele Mănăstirii Chiajna din Giuleşti-Sârbi. Crime, dispariţii stranii şi boli groaznice au fost puse de localnici în cârca bisericii abandonate.

Potrivit legendei, preoţii nu au apucat să slujească niciodată aici, din cauză că mănăstirea a fost atacată de turci înainte de a fi sfinţită.

Unii săteni spun că mănăstirea este blestemată din cauza faptului că în urmă cu câteva sute de ani, clopotul a fost dat jos, de frică să nu fie reperată uşor de otomani, iar apoi a fost aruncat în apă. „Ştiu de la străbunii mei că tot satul s-a refugiat acolo când au tras otomanii. Şi, de teamă, lumea a dat jos clopotul şi l-a aruncat în Dâmboviţa. Mare păcat s-a făcut atunci!„, a declarat Petra Rădoi o femeie de 74 de ani.

O altă bătrână, Dora Stoian de 71 de ani, spune că de fapt clopotul a fost furat. „Se zice că o familie de-aici din sat a dezgropat clopotul, care era îngropat în timpul luptelor de-atunci, l-au vândut şi s-au îmbogăţit„.

Biserica Stavropoleos şi blestemul clopotelor

Unul dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cult ale Bucureştiului este Biserica Stavropoleos. În centrul vechi și mizer al Capitalei, această biserică este o oază de liniște, ruptă din altă dimensiune.

clopote

Biserica Stavropoleos

Construită în stil brâncovenesc în anul 1724 prin stăruinţa arhiereului Ioanichie Stavropoleos, biserica a fost înzestrată de acesta şi cu numeroase proprietăţi care urmau să îi asigure veniturile. Printre acestea, un han şi treiprezece „prăvălii”, cele mai multe „cu etaj”, situate pe străzile Stavropoleos, Lipscani şi pe strada Germană. Iniţial bisericuţa nu avea o cupolă. I s-a adăugat o turlă în timpul lucrărilor de renovare conduse de arhitectul Ion Mincu la începutul secolului XX.

Puţini mai ştiu legenda clopotelor bisericii Stavropleos. Iată cum o povestesc filele „Ilustraţiunii Române„:

„(…) Şi iarăşi puţini bucureşteni îşi vor fi aducând aminte că biserica aceasta avea aproape în stradă o clopotniţă cu patru clopote. Unul mare şi ceva mai nou, iar trei mici, cu sunet de argint, cari s’au pus din dania boierului Stavrake Clococenu, cum iscăleşte el pe acte în anul de graţie 1812, adică în anul când Basarabia a trecut în robia rusească. Ienachie Stavropoleos, călugărul după numele căruia se trage numele bisericii e, după câte se pare, strămoşul boierului Clococeanu. Acesta a lăsat cu limbă de moarte dispoziţia asezării celor trei clopote mici, de aramă, care au dăinuit multă vreme. Acum, după dărâmarea clopotniţei însă, nu se mai ştie de soarta lor.

Stavropoleos, a cărui piatră de mormânt cu litere chirilice se află astăzi în curtea bisericii ce-i poartă numele, venise la noi în ţară de mulţi ani, ajungând negustor bogat. Când a simţit că i se apropie sfârşitul a îmbrăcat rasa călugărească, şi a purces la clădirea acestei biserici, pentru care a adus pe cei mai buni meşteri zidari din ţară şi din străinătate. Din averea lăsată moştenire a lăsat cu blestem, ca nepoţii săi să îngrijească de biserică, şi să’i facă o clopotniţă cu clopote multe frumoase. Boierul Clococeanu, unul dintre moştenitori, uitând de blestemul călugărilor, s’a pus pe trai bun cu banii moşteniţi. Dar într’o bună zi, fiica lui cea mai mare, Ileana, s’a aruncat în helesteul de la via Târca, dinspre Dudeşti-Cioplea şi s’a înecat. Pasă-mi-te iubea Mira fără nădejde pe o beizadea, căreia nu-i păsa de ochii ei frumoşi. Speriat de acest tragic avertisment de dincolo de mormânt, boierul Clococeanu s’a cuminţit şi din marea lui avere a comandat la un vestit clopotar trei clopote mici de aramă iar când a fost gata de turnat, nefericitul boier a lăsat în metalul topit să curgă lacrimi din ochii lui îndureraţi, ca să sune bine a jale clopotele blestemului.

Când au sunat prima oară clopotele Clococeanului, s’au adunat oameni din şapte mahalale să le audă căci sunau mai jalnic decât doina cea mai jalnică. Sunetul era curat ca lacrima Clococeanului şi adânc, cum e adâncul în care a pierit frumoasa Ileana, cea nefericită. Legenda spune însă că clopotele acestea au adus nenoroc celor ce le-au făcut şi neamul lor a decăzut până a pierit aproape de tot.

Legenda aceasta romantică am auzit-o într’o seară din postul Sf.Paşti, când vegheam alături de economul Ilarion al mânăstirei Neamţ, răposat de mult întru Domnul. Era o seară limpede de April, cu stele multe pe un cer neted de nori. Şi povestea molcomă a stareţului Ilarion, care se retrăsese din vâltoarea lumei pentru o pricină de dragoste, mi-a rămas ascunsă, într’un colţ al inimei cu tot decorul acela maiestos al nopţii de April, al munţilor şi al luminiţelor din mânastirea întunecată. De Paştile anului 1935 vizitând monumentul de artă de la Stavropoleos, mi s’a deşteptat amintirea de demult a legendei economului Ilarion.”

Terapia cu sunete de clopot

Dangătele prelungi ale clopotelor au un efect miraculos asupra celor care se roagă. Medicii ruși folosesc uneori terapia cu sunete de clopot pentru a trata afecțiuni precum: hipertensiuna, ulcerul, nevrozele sau cancerul.

În satul Panino din regiunea Lipețk există o bisericuță de lemn celebră în Rusia pentru clopotele ei tămăduitoare. La sărbătorile mari, oamenii își aduc copiii bolnavi să se vindece cu dangătele lor melodioase. Medicii din Lipețk cred că dangătul clopotelor este benefic pentru copii care suferă de paralizii cerebrale.

Clopote

În Tibet, puterea vindecătoare a clopotelor este recunoscută din vremuri străvechi. Se crede că ele rezonează cu bioritmul organismului și reglează activitatea organelor interne. Clopotele și gongurile au menirea de a concentra gândurile celor care se roagă și purifică mintea de reziduurile emoționale.

De asemenea, sunetul de toacă, produs cu ajutorul unui ciocan din lemn și al unei scânduri de esență tare, este folosit din vremuri foarte vechi să cheme credincioșii la rugăciune. Cadența ei lentă, la început, care devine tot mai rapidă și complexă pe măsură ce sporește intensitatea cântecului, trezește energiile vitale ale organismului, le amplifică și le canalizează către suflet. Cine ascultă toaca în liniștea unei mănăstiri își regăsește forța interioară și echilibrul sufletesc.

Tratamentul cu clopote tibetane

Una dintre cele mai puternice tehnici de purificare este aceea care folosește vibrația sunetului și care poate penetra orice substanță și poate produce schimburi energetice extrem de rapid.

Această tehnică funcționează pentru că vibrațiile sunetului sparg bucățile de energie stocate. Vibrația unui clopot de bună calitate va dispersa nivelele de energie stocată care nu pot fi mișcate altfel și crează un cerc sacru de sunet care va reverbera în atmosferă pentru o perioadă lunga de timp. Practica tradiționala de Crăciun a clopotelor care sună în biserică în momentul de dimineață al zilei este un exemplu de purificare a spațiului la scară mare.

clopote

Clopot tibetan

Clopotul tibetan este folosit pentru armonizarea energiilor yin și yang, eliminarea energiilor dăunătoare și mărirea nivelui de energie qi în zonele în care este folosit.

Acest instrument muzical antic era folosit în ritualurile budiste pentru a produce sunetul OM primordial.

OM este o mantră originală, este mantra Credinței care cuprinde în ea toată energia Universului. Sunetul lor este foarte scurt compus din vocalele A, E, U și litera M, simbolul Trinității Divine.

Clopotele tibetane se folosesc împreună cu un bastonaș de lemn. Cu el se lovește marginea externă a clopotului. Se continuă rotind bastonașul în jurul marginii sale. Intensitatea acestor vibrații variază în funcție de marimea și de grosimea clopotului.

Azi, clopotele tibetane sunt utilizate și în Yoga, în meditații și tratamente individuale.

Clopotele tibetane s-au răspândit și în India, Japonia, Coreea, Nepal, China. Sunt forjate dintr-o compoziție de 7 metale diferite: cositor, cupru, zinc, plumb, argint, aur. Fiecare metal corespunde unei planete și produce o armonie diferită. Astel, cositorul reprezintă planeta Jupiter, cuprul Venus, zincul Mercur, fierul Marte, plumbul Saturn, argintul Luna – ultima sursă de energie yin – iar Soarele – ultima sursă de energie yang. Aurul și argintul folosite împreună simbolizează armonia energiilor yin și yang. Clopotul cu șapte metale are capacitatea de a atrage energia yang din cele zece direcții spre el.

clopote

Instrumente pentru terapia cu sunete

În Feng Shui clopotele de purificare au mai multe beneficii: sporesc energia din spațiul în care trăim, transformă energiile negative în energii pozitive, activează energiile elementului dintr-un colț anume.

Armonia de lungă durată eliberată de fiecare dată când sună clopotul determină energiile să devină, în mod instantaneu, mai ușoare.

Ele produc sunete în armonie cu vibrațiile sferelor cerești și transmit aceste vibrații atât celor care le sună cât și celor care le ascultă. Acest fenomen, în termeni tehnici, se numește „concordare de faze”. Este ca și cum am pune două pendule una lângă alta: după un anumit timp încep să bată la unison.

clopote

Datorită acestui fenomen, atunci când se percutează un clopot tibetan se crează puternice vibrații care se propagă de-a lungul brațului (când clopotul este ținut în palmă) sau în lungul punctului unde este pus clopotul (în cazul în care este pus pe chakre) masând în profunzime. Așa se creează o concordanță de faze între clopot și persoana care este alături producând de obicei o stare de pace profundă, inducând subiectul în stările Theta și Delta.

Vibrațiile clopotelor tibetane stimulează corpul să-și regăsească propriile frecvențe armonioase.

Când se percutează un clopot și se trece deasupra corpului clientului se începe de la picioare spre cap astfel încât să se realizeze armonizarea chakrelor, începând de la cea de jos (prima chakră) până la cea de sus (a șaptea chakră).

Tratamentul sonor cu clopotele tibetane induce profunde schimbări fizice și spirituale, dar cu sigutranță nu trebuie considerat ca o medicină tradițională și nu trebuie să fie substituită medicamentelor prescrise de medici în cazuri de probleme specifice.

Clopotele în creștinism

În cultul creștin, clopotele și toaca de lemn sunt folosite ca să anunțe începutul slujbelor sau ca să marcheze momentele importante din cadrul lor.

În Sfânta Scriptură găsim menționat că: „Poalele tunicii marelui preot Aaron erau împodobite cu clopoței de aur.” Clopoțeii prinși pe veșmintele cu care arhiereii Vechiului Testament intrau în Sfânta Sfintelor simbolizau o atenționare a credincioșilor: „aducere aminte pentru împlinirea poruncilor și a legii„. Evreii foloseau instrumente muzicale de suflat (trâmbițe și goarne), precum și gonguri alături de clopote, cărora le atribuiau o semnificație supranaturală.

Clopote mai erau prinse și la hamurile cailor de luptă sau imperiali. Clopoțeii pentru cai, pomeniți de Profetul Zaharia (14, 20), pe care stăteau scrise cuvintele „Sfântul lui Dumnezeu” erau atașați pe hamurile cailor pentru a arăta „că din Ierusalim va veni mântuirea tuturor neamurilor„. Aceste clopote erau atașate și la carele de luptă ale oștirilor macedonene. Cu clopote a fost împodobit și carul funebru care l-a purtat pe ultimul drum pe Alexandru cel Mare. Aceste clopote „puteau fi auzite de la mare distanță„, după cum spune Diodor din Sicilia.

În vremea persecuțiilor, creștinii nu se puteau chema public la rugaciune. După încetarea persecuțiilor, au început să fie folosite alte mijloace de chemare a credincioșilor la slujbă. Printre primele metode de chemare la slujbă se număra (bucata de lemn), sau un cerc de fier, cu două ciocanele. Clopotul va fi preluat de către creștini ceva mai târziu.

Clopotele sunt vechi de când lumea, iar în creștinism ele au fost folosite pe alocuri, încă din primele lui zile, abia mai târziu folosirea acestora generalizându-se. La începuturile creștinismului, în catacombele romane, semnalul de adunare la era dat prin baterea unul clopot. Un clopot agățat de un toiag în forma de T este atribuit Sfântului Antonie cel Mare și servea la alungarea demonilor care aduc ispita.

clopote

După tradiție, inventatorul clopotului (de fapt cel care le-a introdus în Biserică, ca obiecte de cult) se presupune a fi Paulin de Nola din Campania (353-431). Aceasta se petrecea la finele secolului al IV-lea, de unde se trage și denumirea apuseană de „campane” data clopotelor. Se spune că Paulin de Nola a visat un câmp de flori de unde venea un sunet frumos. Când s-a trezit, acesta a ordonat turnarea în topitorie a unor clopote, în forma unei cupe de narcisă. Totuși, nici o operă de-a sa nu menționează ceva despre aceste clopote. Prima menționare este cea din secolul al VII-lea, cand Papa Savinian, succesor al Sfântului Grigorie cel Mare, reușește să dea importanță clopotului, în viața de cult.

Clopotele au apărut în tot răsăritul creștin abia în secolul XII. După cucerirea mărețului Constantinopol, de către turci, clopotele au fost interzise de noii stăpânitori, ceea ce a făcut ca în multe părți, să se revină la toaca de lemn.

În perioada Evului Mediu, în Apus, clopotele erau văzute ca personaje implicate în cultul Bisericii. Așa că ele au început să fie botezate cu nume de sfinți ocrotitori. Biserica Apuseană a rânduit, de-a lungul timpului, tragerea clopotelor de trei ori pe zi: dimineața, pentru Fecioara Maria (din secolul XIV); după masă, în amintirea luptelor cu necredincioșii (din secolul XV); seara, pentru rugăciunea de încheiere a treburilor (din secolul XII).

Astăzi toate bisericile creștine au clopote. Ele sunt numeroase în lăcașurile de cult din Biserica Rusă, unde există adevărate game de clopot, sunate după o tehnică asemănătoare cântatului la orgă. În arta creștină, clopotele au ajuns la un apogeu în secolul al XV-lea, în Germania, Rusia, Polonia. În Rusia, Ucraina și Belarus, expozițiile ortodoxe de clopote sunt din ce în ce mai dese.

Fiind socotit un obiect de cult foarte important, clopotul se sfințește ori se stropește cu apă sfințită, după o orânduială specială. Slujba este relativ simplă. Se tămâiază în patru părți, apoi se zic rugăciunile pentru sfințire și ocrotire. Se presupune că tămâierea alungă demonii și răul din clopote.

Nu poate oricine să tragă clopotul în Biserică. Și nu oricum. Orice lucrare bisericească are un rost anume și se face numai cu binecuvântare. Există o rânduială a tragerii clopotelor, după cum există și una de bătut toaca. Totul începe cu trei metanii mici, cu trei închinăciuni.

Clopotele se bat la diverse momente din timpul unei zile liturgice, fie în combinație cu toaca și de regulă după baterea acesteia, fie singure. Trasul clopotelor se face la începutul slujbelor importante și la unele momente de seamă din cadrul acestora, la slujba de seară, la miezul nopții, de dimineață, la începutul Sfintei Liturghii, ca și la unele ierurgii.

Clopotele se mai întrebuințează și pentru a marca anumite evenimente sau întâmplări din viața credincioșilor sau a obștii creștine: moartea unui creștin, când ele sună prelung, rar și tânguit; în caz de incendii, războaie sau revoluții ori alte evenimente deosebite, calamități, inundații, grindină, când ele bat precipitat.

Clopotele mai sunt utilizate la: mobilizări ale obștii pentru adunare, refugiere, răscoală, marcări de intervale orare, înscăunări la domnie sau numiri în funcții, avertizări de furtună și vreme rea, îi orientează pe cei rătăciți pe vreme rea, alungă dăunători precum animale de pradă, sau păsări și insecte. Putem spune, cu oarecare reținere, că tragerea clopotelor este una dintre primele modalități de comunicare în masă a unor vești.

Clopotele ca scut antigrindină

Legendele spun că diavolul stârnește furtuni pe care clopotele le pot împrăștia. Cel puțin aceasta este părerea țăranilor care trag clopotele imediat ce aud tunete. Se mai crede că dacă zgomotul ce îl face clopotul atrage trăsnetul pe biserică și ea nu arde cu totul, ceea ce a mai ramas din biserică înseamnă că se datorează clopotului sfințit.

De exemplu, localnicii din comuna vâlceană Buneşti trag clopotul imediat ce văd că se adună nori grei. Sătenii nu-şi amintesc îi fi lovit vreo furtună vreodată.

Ploaia vine până aici, după care se îndepărtează şi auzi că la Râmnicu Vâlcea a plouat de-a rupt. Este din cauza clopotului care are o putere de rezonanţă. Cum vedeam că vine un nor, gata, hai să tragem clopotul! Şi îl trăgeam şi se şi împrăştiau norii„, povesteşte nea Vasile, localnic din satul Teiuş. Acolo se află biserica ce adăposteşte un clopot despre care se crede că are puteri miraculoase. Biserica a fost ridicată în secolul IX. Tot de atunci datează şi clopotul miraculos.

Efectul clopotului de a alunga norii de grindină de deasupra satului este cunoscut în zonă de peste 200 de ani. Vara, când norii se strâng amenințători deasupra satului, clopotarul suie în clopotniţă şi trage clopotul să alunge piatra. E o tehnică de succes și sunt foarte rare cazurile în care grindina a făcut ravagii în Buneşti.

Știți, fizicianul Nassim Haramein are o vorbă: „Conceptele spiritualității sunt de fapt fizica pe care nu am înțeles-o încă„. Multe lucruri care sunt miraculoase și deocamdată țin de paranormal și spiritualitate sunt de fapt niște tehnici. La momentul când vom descifra aceste tehnici și ni le vom însuși, ele vor deveni parte a științei noastre. Mai jos vom vedea o explicație a unui profesor universitar de fizică, legată de acest fenomen.

clopote

În prezent, clopotul vechi din Buneşti nu mai este utilizat, deoarece uzura și-a spus cuvântul. În locul său a fost montat un altul nou care încă nu a fost încercat. Sătenii mizează pe ideea că, biserica fiind foarte sus, zgomotul produs va fi cel care va alunga primejdioșii nori.

Maria , o săteancă în etate, a făcut un comentariu foarte spumos:

„Da, e adevărat. Am văzut cu ochii mei cum norii fugeau atunci când se trăgea clopotul. E o minune care ne-a ajutat mult acum câţiva ani. Acum nu mai funcţionează. Sperăm ca şi cel nou să poată face minuni. Ar fi bun şi un clopot care să aducă ploaia, că taman ce am trecut printr-o vară foarte secetoasă. Am crezut că rămânem fără apă în fântâni. Oricum, tot ce vrea Dumnezeu se întâmplă. Şi mai contează mult şi credinţa. Degeaba tragem clopotul dacă păcătuim şi nu ne rugăm”.

Trasul clopotului într-o dungă si o posibilă explicație științifică

Pentru a alunga norii, clopotele nu se trag oricum. Există așa numitul „tras al clopotelor într-o dungă„.

Profesorul de fizică biomoleculară Simion Aştilean de la Facultatea de Fizică din Cluj-Napoca a explicat pentru Monitorul de Cluj cum funcţionează această metodă.

„Ideea aceasta de a bate clopotul într-o dungă are o putere mai mare fiindcă în mod normal dacă-l baţi în două părţi energia se repartizează în toate direcţiile. În schimb, dacă loveşti clopotul numai într-o parte este ca un mare difuzor care emite impulsuri într-o singură direcţie. De regulă dacă se nimereşte şi pe direcţia pe care vine furtuna este eficient. Presiunea aceasta creează salturi de temperatură care împiedică îngheţarea. Este precum un val de căldură. Presiunea ce este în fond? Este aerul care se comprimă. Moleculele acestea care se comprimă este ca şi cum ar încălzi şi atunci nu se mai îngheaţă, e mai cald”,a declarat Simion Aştilean.

Fizicianul a mai declarat că dangătul clopotului este asemănător cu efectul rachetelor antigrindină.

„Ideea e că într-adevăr se creează unde de presiune în aer cum se propagă sunetul. Sunetul înseamnă de fapt o presiune care se propagă din aproape în aproape şi asta poate să influenţeze local temperatura de îngheţ. Adică să nu îngheţe. De exemplu, şi zăpada dacă se presează începe să se topească.

clopote

Profesorul universitar Simion Aștilean

Vă rog să vă imaginaţi că undele acestea de presiune ridică punctul de îngheţ al apei. S-a investit în rachete contra grindinei. În cazul lor se produce o explozie în mijlocul norilor care este similară cu această presiune care se creează local de la clopot. Avantajul este că şi la biserici este mai sus clopotul şi mai aproape de cer. Dar cam acelaşi lucru se întâmplă. Acel zgomot împiedică îngheţarea. Particulele fine de apă ajung la un punct aşa zis critic şi ele îngheaţă, dar dacă presiunea aerului este mai mare în jurul lor şi se produc valuri de presiune atunci acest îngheţ nu se iniţiează. Asta-i similar cu a se produce o explozie cu aceste rachete. Acolo clopotul bate sus într-o explozie, iar în cazul rachetelor se propagă. Eficienţa este cu siguranţă mai mică dar nu se poate neglija”.




„Şi acum se mai foloseşte acest procedeu. Eu sunt de la ţară şi în satul meu Tioltiur din comuna Corneşti şi acum cred că se foloseşte. Însă în copilăria mea mereu când se adunau norii deasupra satului imediat se ducea clopotarul şi trăgea clopotul într-o dungă”, a precizat profesorul Aştilean.

Surse

  • JACQUES COLLIN DE PLANCY, Dictionar diabolic, Casa de Editura si Presa „Viata Romaneasca”. Bucuresti, 1992
  • https://www.efemeride.ro/misterul-clopotului-vechi-de-300-milioane-de-ani
  • https://www.libertateapentrufemei.ro/articol/foloseste-terapia-cu-sunete-pentru-sanatatea-ta-43557
  • https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/blestemul-clopotului-ingropat-la-manastirea-chiajna
  • https://sanatate.bzi.ro/tratamentul-cu-clopote-tibetane-11947
  • http://astrologykom.blogspot.ro/2011/02/tehnici-de-purificare-energetica.html
  • https://deieri-deazi.blogspot.ro/2014/10/biserica-stavropoleos-si-blestemul.html
  • http://www.crestinortodox.ro/religie/clopotele-cultul-crestin-96090.html
  • http://jurnalvalcean.ro/clopotul-care-alunga-norii/
  • http://www.monitorulcj.ro/actualitate/52915-cum-pot-autorita%C5%A3ile-sa-combata-vijeliile-%C5%9Fi-grindina_#sthash.EZk8Wu2l.dpbs