Cripta MacKenzie este una dintre numeroasele mausolee din Greyfriars Kirkyard, Edinburgh, capitala Scoţiei. Până aici nimic deosebit, însă istoria acestei zone este una care îţi dă fiori, Greyfriars Kirkyard fiind punctul uneia dintre cele mai sângeroase persecuţii religioase din secolul al XVII-lea.




Dar povestea din spatele Greyfriars Kirkyard păleşte în comparaţie cu cea a faimoasei cripte MacKenzie. Peste 350 de atacuri raportate în ultimele decenii; vizitatori tăiaţi, loviţi, muşcaţi, zgâriaţi sau învineţiţi, degete rupte, halucinaţii vizuale şi auditive, mirosuri stranii şi peste 170 de cazuri de persoane leşinate în interiorul mausoleumului. Relatările celor care au vizitat cripta sunt de-a dreptul terifiante. Începând cu anul 1990 şi până în prezent, Cripta MacKenzie a devenit epicentrul unor manifestări paranormale de o intensitate nemaiîntâlnită nicăieri în lume. Din această cauză, cripta MacKenzie a primit denumirea de „cea mai activă zonă bântuită din lume”.

Persecuţie religioasă, tortură şi execuţii

Istoria sângeroasă a Greyfriars Kirkyard a început pe 28 februarie 1630 când o adunare de prezbiterani împreună cu Alexander Henderson au pus la punct şi semnat ceea ce mai târziu avea să fie cunoscut drept “The National Convenant” sau Pactul Naţional. Prin acest document, prezbiteranii se obligau să respecte şi să promoveze doar religia protestantă în forma în care aceasta fusese adoptată în 1580 şi să respingă orice influenţe “moderne” asupra religiei. Deşi în document nu era specificat în mod explicit, acesta se opunea clar capilor bisericii de la acea dată.

Confruntările dintre suporterii Pactului Naţional şi suporterii bisericii s-au amplificat treptat, totul culminând cu evenimentele tragice din 1679, evenimente care stau şi la baza manifestărilor paranormale din Cripta MacKenzie. Imediat ce a ajuns pe tronul Scoţiei, regele Charles al II-lea, influenţat de liderii bisericii care nu mai puteau accepta faptul că o mare parte din populaţia ţării refuza să le recunoască puterea absolută, a anulat Pactul Naţional şi a prezentat un ultimatum tuturor prezbiteranilor. Aceştia urmau să renunţe la religia pe care o practicaseră de secole şi aveau să îmbrăţişeze noua doctrină naţională. Cei care nu se supuneau urmau să suporte consecinţe grave. Şi aşa s-a şi întâmplat.

Citeşte şi „Top 6 cele mai bântuite locuri din lume”

Înfruntări armate au izbucnit pe tot cuprinsul Scoţiei iar pe 22 iunie 1679, armata regelui s-a angajat într-o bătălie cu ultimele forţe ale prezbiteranilor în ceea ce avea să rămână cunoscută în istorie ca „sângeroasa luptă de la Bothwell Brig”. Depăşiţi numeric şi nedispunând de resursele pe care armata regală le avea, prezbiteranii au fost înfrânţi iar supravieţuitorii măcelului au fost întemniţaţi în Greyfriars Kirkyard (cimitirul micuţei parohii Greyfriars Kirk).

În lunile ce au urmat, prizonierii au fost supuşi unor torturi inumane, înfometaţi, decapitaţi, spânzuraţi, iar cei mai norocoşi au fost exilaţi pentru totdeauna din Scoţia. Toate acestea s-au petrecut sub atenta supraveghere a Lordului Avocat Sir George MacKenzie.

George MacKenzie

Sir George MacKenzie (1636 – 1691)

Poreclit de către victimele sale „MacKenzie cel Sângeros”, Sir George MacKenzie a pozat întotdeauna ca un soţ devotat, tată iubitor, membru respectabil al înaltei societăţi, autor şi intelectual desăvârşit. Iar ororile săvârşite în numele regelui au fost atât de bine păstrate la secret încât nici măcar propria lui soţie nu a aflat niciodată ce s-a întâmplat în interiorul Greyfriars Kirkyard.

De fapt, Sir George MacKenzie nu a avut nevoie decât de câteva luni pentru a elimina aproape toţi prizonierii prezbiterani. În total, se crede că Sir George MacKenzie este responsabil pentru moartea a aproximativ 18.000 de scoţieni.

Însă perioada de teroare s-a încheiat brusc în 1691 odată cu moartea neaşteptată a lui „MacKenzie cel Sângeros”. În mod ironic, trupul călăului prezbiteranilor a fost depus în interiorul Mausoleului Negru aflat în centrul Greyfriars Kirkyard, la foarte mică distanţă de locul unde mii de victime ale sale îşi dormeau somnul neliniştit.

Mausoleul Negru – Manifestări paranormale ieşite din comun

Timp de trei secole, Greyfriars Kirkyard a fost locul unor activităţi paranormale nemaiîntâlnite altundeva pe glob. Mii de vizitatori şi localnici au raportat halucinaţii vizuale şi auditive intense, stări inexplicabile de teamă, un miros neplăcut în interiorul şi în jurul Mausoleului Negru, sentimenul că ar fi urmăriţi de o entitate malefică, dar şi alte experienţe neobişnuite în zona cimitirului.

Cripta Mackenzie - Imagine exterioară

Mausoleul Negru – imagine exterioară

Fără doar şi poate, Mausoleul Negru, locul de odihnă a lui Sir George MacKenzie, pare să fie sursa acestor fenomene inexplicabile şi totodată, locul celor mai evidente activităţi paranormale înregistrate în întreaga lume.

Deşi timp de aproape 300 de ani cripta lui George MacKenzie a reprezentat un punct important pe harta fenomenelor paranormale, locul a devenit cu adevărat faimos abia în anul 1998 după ce un vagabond, posibil în căutare de adăpost, s-a strecurat în toiul nopţii în mausoleu. Omul, din motive rămase necunoscute până în ziua de azi, a vandalizat fiecare nivel al criptei până ce a ajuns la sicriul în care se afla trupul lui „MacKenzie cel Sângeros”. În momentul în care omul străzii a încercat să îndepărteze capacul masiv al coşciugului, pardoseala criptei s-a surpat brusc iar bărbatul s-a prăbuşit la un nivel inferior, o încăpere situată sub cripta şi care nu fusese nedescoperită până la acea dată. Acolo, omul s-a trezit înconjurat de o adevărată mare de cadavre, cel mai probabil rămăşiţele victimelelor torturate şi ucise de MacKenzie.

Citeşte şi „Legende urbane – Omul Molie”

Îngrozit de descoperirea făcută şi intoxicat de mirosul greu de rămăşiţe umane în putrefacţie, bărbatul a fugit din criptă în toiul nopţii. Ciudat este că de atunci nimeni nu a mai auzit nimic de vagabond, deşi autorităţile locale au încercat îndelung să-l găsească. Dispariţia inexplicabilă a bărbatului este şi astăzi, după mai bine de 26 de ani, unul dintre cazurile nerezolvate ale poliţiei din Edinburgh.

Cripta MacKenzie şi primele activităţi paranormale documentate

Fenomene paranormale violente au început să se manifeste imediat după ce Mausoleul Negru a fost vandalizat. Primul astfel de caz a fost cel al unei localnice care, observând uşa mausoleului deschisă, a încercat să arunce o privire în interior. Această a fost „aruncată de pe trepte de o forţă întunecată”, aşa cum ea însăşi avea să declare ulterior. Mai târziu, femeia a fost găsită zăcând inconştientă în interiorul criptei, cu vânătăi şi urme evidente de degete în jurul gâtului, ca şi cum cineva sau ceva ar fi vrut să o sugrume.

Era oare posibil ca omul fără adăpost să fi trezit un spirit malefic în interiorul Mausoleului Negru? Ce l-a determinat pe acesta să vandalizeze cripta – mai ales că bărbatul a fost descris de cunoscuţi drept o persoană calmă, fără probleme cu băutura sau drogurile? Unde a dispărut bărbatul, de altfel singurul martor al celor petrecute în acea noapte?




Imediat ce povestea a ajuns pe internet, fenomenul MacKenzie a devenit viral, atrăgând un număr tot mai mare de de pasionaţi de paranormal. Însă o dată cu afluxul de curioşi a crescut şi intensitatea şi violenţa manifestărilor paranormale. Până în prezent, au fost raportate peste 500 de atacuri în interiorul şi în preajma Mausoleului Negru. Mare parte dintre acestea sunt foarte bine documentate, fiind însoţite de relatări ale martorilor, de fotografii ale urmelor lăsate pe corpurile victimelor, de înregistrări audio şi de documentare video.

Cripta MacKenzie face prima victimă

În anul 2000, Collin Grant, exorcist şi preot la o biserică locală, a fost chemat să săvârşească un ritual de curăţare a criptei. În timp ce pregătea terenul pentru ritual, undeva aproape de centrul cimitirului, Grant le-a spus celor care îl însoţeau că simte cum este înconjurat de sute de suflete chinuite dar şi de mai multe spirite malefice.

Grant a oprit ritualul şi a părăsit imediat cimitirul Kirkyard spunând că, ceea ce se întâmplă în acel loc este cu mult peste puterile sale şi că se teme pentru propria viaţă. Câteva săptămâni mai târziu, preotul a fost găsit mort. Cauza oficială a morţii a fost infarctul, însă medicul legist a ţinut să precizeze că “ceva l-a speriat atât de tare încât inima i-a stat în loc”.

După moartea misterioasă a preotului, consiliul local al oraşului Edinburgh a închis cimitirul, care a rămas zonă interzisă până când un istoric local, Jan Andrew Henderson i-a convins pe oficialii oraşului să redeschidă o parte a Greyfriars Kirkyard pentru a deservi ca atracţie turistică.

Citeşte şi „Misterul coşciugelor care se mişcă”

Bibliografie

  • „Greyfriars Churchyard”, reportaj Historic Scotland
  • „Arhiva oficială a consiliului oraşului Edinburgh” la data de 23 aprilie, 1561
  • Autor necunoscut – „Moat Haunted” publicat în „The Scotsman” la data de 29 septembrie 2006
  • http://www.edinburghnews.scotsman.com/
  • Andrew Lang – „Sir George Mackenzie, King’s Advocate of Rosehaugh: his life and times” , publicat de London: Longmans, Green and Co, 1909
  • Clare Jackson – „Mackenzie, Sir George, of Rosehaugh (1636/1638–1691)”, Oxford Dictionary of National Biographyedition, publicat de Oxford University Press, ianuarie 2007