Contelui de Saint-Germain i s-au reținut în bagajul de talente pe acelea muzicale, de compozitor și violonist, de pictor, de lingvist. Cu siguranță aparținea unei specii al cărei declin începuse deja, cea a oamenilor enciclopedici. Era de asemenea un istoric foarte bine informat și un priceput chimist. Visa doar, sau reușea pe bune să transforme metalele comune în aur ori să repare diamantele? Nu se știe. Totuși, faptul că el bântuie minți strălucite, făcându-se prezent în memoriile unor personaje importante, în cercuri de oameni educați și influenți, oameni care tronau asupra unor patrimonii culturale imense de care ne bucurăm și astăzi, justifică, poate, faptul că acest conte poseda niște însușiri autentice. Cu siguranță, în timp, aspecte ale personalității contelui s-au transformat în mituri, legende și în elemente de impostură sprijinită pe incultura colectivă.




Poate că a fost un impostor genial, care prin măiestrie psihologică a deviat de cap o întreagă societate instruită. Poate a manipulat cumva, cu mare rafinament, niște minți uriașe, răspunzând nevoilor lor spirituale și ezoterice. Poate manipularea lui mai merge încă din inerție, făcându-l nemuritor. Chiar și așa, natura umană preferă să se lase păcălită asemenea unei metrese mereu captive cuvintelor dulci. Omul fiind perpetuu în căutarea a ceva, mereu sperând, mereu visând, alege iluzoriile amăgiri în defavoarea, sau cu regretul, certitudinilor. Cu toții suntem complici ai amăgirii și imposturii pentru simplul fapt că lumile imaginare sunt mai agreabile decât realitatea de zi cu zi.

Saint-Germain pictor, bijutier, muzician

Pe parcursul șederii sale la Paris, contele avea doi valeți de cameră, Roger și un parizian angajat pentru a-l ajuta să cunoască orașul. Pe lângă ei, mai avea și patru lachei în livrele colorate și cu șnururi de aur. Obișnuia să închirieze o trăsură de cinci sute de franci pe lună. Deținea o bogată colecție de vestoane și jiletci, butoni, agrafe, ceasuri, inele,lanțuri, diamante.

La o cină, baronul Gleichen a îndrăznit să ducă discuția asupra Italiei, ceea ce l-a încântat pe Saint-Germain, care i-ar fi spus: „Am o mare simpatie pentru dumneavoastră și de aceea vă voi arăta o duzină de tablouri pictate într-o manieră pe care nu ați văzut-o în Italia.” Ce a mărturisit baronul în legătura cu aceasta:

„De fapt, el aproape că s-a ținut de cuvânt, pentru că tablourile pe care mi le-a arătat erau toate marcate ori de singularitate, ori de perfecțiune, ceea ce le făcea mai interesante decât multe opere de primă mână. Deasupra tuturor se afla o Sagrada Familia de Murillo, egală în frumusețe celei a lui Rafael de la Versailles. Însă el mi-a arătat și alte minunății – o mare cantitate de bijuterii și de diamante colorate de o mărime extraordinară și perfecte. M-am gândit că erau comorile Lămpii Fermecate. Printre alte pietre, se aflau un opal de o mărime nemaivăzută și un safir alb tot atât de mare ca un ou, care, prin strălucirea lui, întrecea toate celelalte pietre. Mă laud că sunt un cunoscător în materie de pietre prețioase, însă pot afirma că era imposibil să văd vreun motiv de a mă îndoi de autenticitatea acestor bijuterii, cu atât mai mult cu cât nu erau montate.”

Saint-Germain, era cunoscut ca pictor desăvârșit ce pictase mult, obținând o incredibilă strălucire a culorii. Artistul francez Vanloo l-a rugat să îi divulge secretul pigmenților lui, însă i s-a răspuns cu un refuz. Se spune că se mai pricepea să vopsească bijuterii prin amestecarea unei pudre de perlă cu vopselele de pictură create de el. Însă nu se știe ce s-a petrecut cu colecția lui de picturi și bijuterii.




Mai știa să îndepărteze impuritățile din diamante și smaralde, lucru pe care l-a făcut la cererea lui Ludovic al XV-lea, iÎn 1757. Astfel, pietrele de mică valoare erau transformate în pietre de înaltă calitate. Se spune că el făcea foarte des aceste transformări și că era darnic cu pietrele prețioase, punând pietre pe invitațiile pentru banchetele ce le dădea.

Și în domeniul muzicii, Saint-Germain era un maestru. În timp ce la Versailles susținea frecvent concerte de vioară, în cel puțin o ocazie din timpul aventuroasei sale vieți, el a condus o orchestră simfonică fără partitură. La Paris, Saint-Germain era diplomat și alchimist, la Londra era muzician.

„El a lăsat o înregistrare muzicală în urma lui pentru a aminti poporului englez de călătoria lui în această țară. Multe dintre compozițiile lui au fost publicate de Walsh, în Catherine Street, Strand, unde a apărut și primul lui cântec englezesc „Oh, wouldst thou, know what sacred charms”. O, dacă ai ști ce de minunății s-au întamplat în timpul primei sale vizite efectuate la Londra. Părăsind acest oraș, el a încredințat anumite partituri lui Walsh, cum ar fi „Iov, when he saw” precum și arii extrase din mica lui operă L’ Inconstanza Deluza’, ambele compoziții fiind publicate în timpul absenței lui din Anglia. Când s-a întors, în 1760, Saint-Germain a dat lumii multe alte cântece noi, urmate în 1780 de un set de solo-uri pentru vioară. Era un artist muncitor și capabil și atrăgea o mare parte din atenția publicului asupra sa atât în calitate de compozitor cât și de executant.” Una Birch

În paginile unei vechi publicații englezești, Cronica londoneză, din iunie 1760, apare următoarea anecdotă:

Cât privește muzica, nu numai că interpreta, dar și compunea; și le făcea pe ambele la un nivel înalt. Ba mai mult, adevăratele lui idei erau puse în acord cu arta; și în acele lucruri care nu aveau legătură cu muzica găsea mijloace să se exprime pe sine în termeni figurativi deduși din această știinșță. Nu putea exista un mod mai artistic de a-și manifesta atenția față de acest subiect. Îmi amintesc un incident care a produs o impresie puternică asupra memoriei mele. Am avut onoarea să mă aflu la o serată a doamnei X, care adăuga multor altor calități un gust pentru muzică atât de delicat încât era făcută judecător în disputa dintre maeștri. Acest străin se afla și el la petrecere; și spre seară a venit în felul lui liber și politicos, dar mai grăbit decât în mod obișnuit și cu degetele astupându-și urechile. Pot concepe cu ușurință că la cei mai mulți oameni, aceasta ar fi fost o atitudine total lipsită de grație și politețe și mă tem că s-ar fi constituit într-o intrare lipsită de demnitate; dar el avea un stil care făcea totul agreabil.

Chiar atunci se descărca o căruță de pietre în dreptul porții, pentru a se repara pavajul; contele s-a lăsat să cadă pe un scaun și, când doamna l-a întrebat care este problema el a arătat locul și a spus: „Sunt împietrit de o întreagă căruță de dezacorduri.

Chimie și alchimie

Se spune că Saint-Germain însuși ar fi nemuritor, dar că a dat și prietenilor săi elixiruri care le-au șters ridurile și i-au întinerit. S-ar putea ca toate acestea să fie adevărate deoarece majoritatea consemnărilor îl prezintă pe el însuși de-a lungul întregii sale vieți ca pe un bărbat aflat la deplina sa maturitate. Însemnările despre el relatează că avea o stare a sănătății foarte bună, deși nimeni nu a confirmat vreodată sursa datelor despre starea sănătății sale.

La Versailles, contele a întâlnit o mai vârstnică contesă de Gergy. Văzându-l, bătrâna doamna s-a tras înapoi uimită, spunând: „Acum cincizeci de ani am fost ambasadoare la Veneția și îmi amintesc că v-am văzut uitându-vă exact cum vă uitați acum, doar ceva mai în vârstă poate, căci ați întinerit de atunci.” Făcând o plecăciune, contele a răspuns: „M-am considerat mereu fericit pentru că pot să mă fac agreabil doamnelor.” Doamna de Gergy a continuat: „Pe atunci vă numeați marchizul Balletti.” După încă o plecăciune, contele a răspuns: „Memoria contesei Gergy este tot atât de bună cum era și acum cincizeci de ani.” Contesa a zâmbit: „Aceasta se datorează unui elixir pe care mi l-ați dat la prima noastră întâlnire. Sunteți cu adevărat un om extraordinar.” Saint-Germain a luat o expresie gravă: „Acest marchiz Balletti avea o reputație rea?„. „Dimpotrivă, răspunse contesa, era foarte bine privit.” Contele și-a scuturat umerii cu expresivitate: „Bine, cum nimeni nu se plânge de el, îl adopt de bună voie ca bunic al meu.” Contesa d’Adhemar a fost prezentă de-a lungul întregii conversații și stă martor pentru acuratețea fiecărui detaliu.

Doamna du Hausset, una dintre doamnele de companie ale marchizei Pompadour, scrie amintindu-și o conversație între Madame Pompadur și Saint-Germain: „Este adevărat, Doamnă, că am cunoscut-o pe contesa de Gergy cu mult timp în urmă.” „Dar, potrivit acestui fapt, trebuie să aveți acum mai mult de cinci sute de ani.” „Nu este imposibil, a replicat contele enigmatic, zâmbind ușor, însă admit că este mai imposibil ca această doamna pentru care am un respect infinit, să spună absurdități.” Madame de Pompadour insistă: „I-ati dat doamnei de Gergy un elixir surprinzător prin efectele sale; ea pretinde că vreme îndelungată nu a arătat mai mult de douăzeci și patru de ani. De ce nu îi dați ceva asemănător și regelui?” Saint-Germain a răspuns simulând groaza: „Ah, Doamnă, ar trebui să fiu cu adevărat nebun să îmi propun să dau regelui un drog necunoscut!

Răspunsuri ca acesta l-au făcut pe Gustave Bord să scrie despre Saint-Germain că:

„El permite ca un anume mister să plutească deasupra lui, un mister ce stârnește curiozitate și simpatie. Fiind un virtuoz în arta deconcertării el nu spune nimic care să fie neadevărat. El are darul rar de a rămâne tăcut și de a profita din plin de această înzestrare.”

Ar mai exista și o altă dovadă a faptului că Saint-Germain poseda pudra alchimică prin care este posibilă transmutația metalelor obișnuite în aur. El chiar s-a folosit de aceasta în două ocazii, după cum este atestat în scrierile contemporanilor. Marchizul de Valbelle, vizitându-l pe conte în laboratorul său, l-a gasit ocupat cu munca la cuptoare. Acesta i-a cerut marchizului o monedă de șase franci și, acoperind-o cu o substanță albă, a expus-o la căldura unei flăcări. Marchizul a văzut cum moneda își schimbă culoarea până la un roșu strălucitor. Câteva minute mai târziu când s-a răcit puțin, adeptul a luat-o din vasul de răcire și a dat-o înapoi marchizului. Moneda era acum din aurul cel mai pur. Contesa d’Adhemar s-a aflat în posesia acestei monede până în 1786 când a fost furată de secretarul ei.

S-ar spune că Saint-Germain punea întotdeauna cunoștințele sale de alchimie pe seama unei călătorii întreprinse în Asia. În 1755, ar fi fost în Orient pentru a doua oară și, scriind contelui von Lamberg, a spus: „Cunoașterea mea în privința topirii pietrelor pretioase mă obligă să fac o a doua călătorie în India.

Se mai spune că în 1756 l-a cunoscut pe generalul englez Robert Clive, cel care pune bazele dominației britanice in India. Vreme de doi ani, Saint-Germain a zăbovit în această țară, plină de mister și de ritualuri ciudate. În acel spațiu mustind de enigme, el ar fi avut prilejul de a se apropia de Cronica Akashică, de acea memorie a lumii.

Diplomat, agent, spion?

Cultura și informațiile contelui, îndemânarea prin care făcea cele mai neobișnuite conexiuni spre amuzamentul și edificarea audienței, misterul care îl însoțea, priceperea lui în arte și științe, bijuteriile și bogăția lui l-au făcut pe Ludovic al XV-lea să-l îndrăgească și să lege prietenie cu el. Tot Madame de Pompadour scrie: „El a îmbogățit cabinetul regelui cu picturile lui de Velasquez și Murillo și a arătat marchizei cele mai prețioase și neasemuite nestemate. Căci acest om unic trecea drept fabulos de bogat și împărțea diamante și bijuterii cu o dărnicie uimitoare.

Contelui nu-i scăpa nimc din situația politică a Europei și se pricepea de minune să pareze loviturile adversarilor lui diplomatici. Întotdeauna deținea scrisori de recomandare ce îi înlesneau intrarea în cele mai exclusiviste cercuri ale nobilimii europene. În timpul domniei lui Petru cel Mare, contele fusese în Rusia, iar între anii 1737 și 1742 la curtea Șahului din Persia ca oaspete de onoare. Pe tema călătoriilor lui, Una Birch scrie:

„Călătoriile contelui de Saint-Germain s-au întins pe o lungă perioadă de ani și au acoperit o mare arie de țări. Din Persia până în Franța și de la Calcutta la Roma, era cunoscut și respectat. Horace Walpole vorbea cu el la Londra în 1745; Clive l-a cunoscut în India în 1756; doamna d’Adhemar afirma că l-a întâlnit la Paris în 1789, la cinci ani după presupusa lui moarte, în vreme ce alții pretind că au avut conversații cu el la începutul secolului al XIX-lea. Se afla în relații familiare și intime cu capetele încoronate ale Europei și era prietenul de onoare al multor oameni distinși de toate naționalitățile. El este menționat chiar și în memoriile și scrisorile zilei întotdeauna ca un om al misterului. Frederic cel Mare, Voltaire, doamna de Pompadour, Rousseau, Chatham și Walpole, toți cei care îl cunoșteau personal se întreceau în curiozitate cu privire la originea lui. De-a lungul multor decenii în care a fost înaintea lumii, în orice caz, nimeni nu a reușit să descopere de ce a apărut ca agent iacobit la Londra, conspirator la Petersburg, ca alchimist și cunoscător în materie de artă la Paris sau ca general rus la Napoli. Iar și iar curteanul care ascunde acțiunile sale este dat la o parte și putem să-l vedem cântând la vioară în camera de muzică de la Versailles, stând la taclale cu Horace Walpole la Londra, citind în biblioteca lui Frederic cel Mare la Berlin ori conducând întruniri iluministe în peșteri pe Rin.”

Saint-Germain călător în timp?

Dar dacă acest conte a întreprins și alt gen de călătorii, precum călătoriile în timp? Așa s-ar explica multele cunoștințe din vechime pe care le poseda, dar și numeroase previziuni pe care le-a făcut. Această ipoteză poate sta alături de ipoteza accesării de către conte a Cronicii Akashe.

Din ultima scrisoare a lui Voltaire adresată contelui la 6 iunie 1761, precedată de o mai îndelungată corespondență, citim următoarele rânduri extrem de revoluționare:

„Domnule, răspund la sccrisoarea dumneavoastră pe care mi-ați scris-o în aprilie, prin care dezvăluiți secrete îngrozitoare, inclusiv cel mai îngrozitor dintre toate misterele care pot să existe pentru un bătrân ca mine – ora morții. Mulțumesc, Germain, lunga dumneavoastră călătorie prin timp va fi luminată de prietenia mea, până în momentul când revelațiile dumneavoastră se vor îndeplini la mijlocul secolului al XX-lea. Imaginile vorbitoare sunt un cadou pentru timpul care mi-a mai rămas; în afară de aceasta, minunatul dumneavoastră aparat mecanic de zburat v-ar putea totuși readuce la mine. Adio, prietenul meu. Voltaire, nobil al regelui.”

La ce secrete se referea oare contele? Ce sunt „imaginile vorbitoare„? Îi lăsase lui Voltaire un aparat adus din viitor? Ce este „aparatul mecanic de zburat„? Scrisoarea datează din 1761, iar primul zbor a fost realizat oficial abia în 1904 de frații Wright. Este vorba oare la aparatul de zburat al contelui de un pilot obișnuit sau poate de cu totul altceva? Dar ce va să zică remarca „lunga dumneavoastră călătorie prin timp„?

Dacă puteți consulta cartea contelui de Saint-Germain „Trinosophia, Sfânta și Întreita Înțelepciune„, deschideti la Secțiunea a V-a și veți găsi o descriere ce pare a unui zbor. Sau poate o fi descrierea unei călătorii în astral? Vă redau aici câteva pasaje pentru a vă domoli curiozitatea:

„Abia am ajuns la suprafața pământului, când ghidul meu nevăzut începu să mă conducă și mai repede. Viteza cu care am parcurs drumul nu poate fi comparata decât cu ea însăși. Într-o clipă nu am mai zărit câmpiile de jos. Am observat cu uimire că ieșisem din inima pământului departe de ținutul din jurul orașului Neapole. Un deșert și niște mormane triunghiulare erau singurele obiecte pe care le puteam vedea.(…)În cele din urmă el m-a ridicat la o înălțime nemăsurată. Am văzut sfere învârtindu-se în jurul meu și pământuri gravitând la picioarele mele. Dintr-o dată geniul care mă purta mi-a atins ochii și am leșinat.”

Întâlnirea dintre Casanova și Saint-Germain

În memoriile sale, celebrul Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt face numeroase referiri la întâlnirea lui cu Saint-Germain. Casanova abia admite că Saint-Germain era un specialist al artelor magice, un lingvist priceput, muzician și chimist care a câștigat favorurile doamnelor curții franceze nu numai datorită aerului de mister care îl înconjura, ci și pentru priceperea neîntrecută în prepararea pigmenților și a cosmeticelor prin care le asigura cel puțin o umbră de tinerețe repede trecătoare. Casanova descrie o întâlnire cu Saint-Germain, avută loc în Belgia. Sosind la Tournay, Casanova a fost surprins să vadă niște grăjdari plimbând cai iuți în sus și în jos. A întrebat cui aparțin frumoșii cai, răspunzându-i-se: „Contelui de Saint-Germain, adeptul, care este aici de o lună și nu iese niciodată. Toată lumea care trece prin acest loc vrea să îl vadă, dar el nu se arată nimănui.

Contele de Saint-Germain

Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt (2 aprilie 1725 – 4 iunie 1798)

Acest fapt a stârnit curiozitatea lui Casanova, care i-a cerut o întâlnire în scris. I s-a răspuns: „Complexitatea preocupărilor mele mă obligă să exclud pe oricine, însă în cazul dumneavoastră voi face o excepție. Veniți oricând doriți și veți fi condus înăuntru. Nu trebuie să menționați numele meu sau pe al dumneavoastră. Nu vă cer să vă ospătați la mine pentru că mâncarea mea nu este potrivită pentru alții, pentru dumneavoastră mai puțin decât pentru toți ceilalți, dacă apetitul dumneavoastră este cel obițnuit.” La ora nouă Casanova a sunat și a descoperit că Saint-Germain purta barbă. În discuția purtată, contele a explicat prezența lui în Belgia prin faptul că ambasadorul austriac la Bruxelles, contele Cobenzl, intenționează să construiască o fabrică de pălării, urmând ca el însuși să se ocupe de detalii. Casanova i-a spus contelui ca îl supără o boală acută, iar acesta din urmă l-a invitat să rămână pentru tratament, zicând că îi va prepara cincisprezece pilule, care în trei zile îl vor pune în perfectă stare de sănătate.

În memoriile sale, Casanova notează: „Apoi mi-a arătat magistrum-ul său pe care îl numea athoeter. Era un lichid alb ținut într-un flacon bine astupat. Mi-a spus că acest lichid era spiritul universal al Naturii și că dacă ceara capacului era înțepată chiar și ușor, întreg conținutul ar dispărea. L-am rugat să facă experimentul. El mi-a dat după aceea flaconul și acul, iar eu am împuns ceara, și dintr-o dată flaconul a rămas gol.

Casanova, fiind el însuși cam pungaș, se îndoia de toți ceilalți oameni. Astfel că a refuzat să-l lase pe Saint-Germain să îi trateze boala. Casanova povestește mai departe cum contele a schimbat douăsprezece soli de argint într-o monedă de aur pur. Casanova i-a spus atunci că ar bănui că a schimbat monezile între ele, iar contele i-a replicat: „Cei ce păstrează îndoieli cu privire la munca mea nu sunt demni să vorbească cu mine.” Și l-a condus pe italian afară, aceasta fiind ultima lor întrevedere.

Presupusa moarte sau dispariția lui Saint-Germain

Contele de Saint-Germain a dispărut de pe scena misticii franceze la fel de brusc și de inexplicabil cum a apărut. Nimic nu se mai știe cu certitudine de atunci. Transcendentaliștii susțin că el s-ar fi retras în ordinul secret care l-a trimis în lume cu o misiune specială. Îndeplinind aceasta, el a dispărut fără urmă.

Contele de Saint-Germain

Elena Petrovna Blavatschi (Madame Blavatski) 12 august 183 – 8 mai 1891

Ultimii ani ai vieții cunoscute a lui Saint-Germain au fost împărțiți între munca de cercetare experimentală în alchimie împreună cu Charles de Hessa și Școala Misterului de la Louisenlund, comitatul Schleswig, unde se discutau probleme filosofice și politice. Se spune că Saint-Germain ar fi murit în 1784. Totuși, în general se crede că a fost de fapt o înmormântare simulată, asemănătoare cu a Lordului Bacon.

S-a scris: „O mare incertitudine și nesiguranță înconjoară ultimele sale zile, deoarece nu se poate avea încredere în anunțarea morții unui iluminat de către altul, căci, după cum este bine cunoscut, toate mijloacele de a-i asigura sfârșitul erau justificabile potrivit codului lor și probabil că a fost în interesul societății ca Saint-Germain să fie considerat mort.

Pe de altă parte, prietenul său, contele Hessen-Kassel afirma că Saint-Germain a murit în Germana, fiind îngropat în localitatea Eckernforde. În registrul bisericii din această localitate germană fiind consemnate următoarele: „Decedat la 27 februarie, îngropat la 2 martie 1784, așa-numitul conte de Saint-Germain și Weldon. Alte informații – necunoscute. A fost înmormântat în această biserică.

Unii cred că Saint Germain a atins starea nemuririi și că și-a înscenat propria moarte pentru a evita atragerea atenției asupra sa.

În acest sens, H.P. Blavatsky observă:

„Nu este absurd să presupunem că dacă el a murit cu adevărat la timpul și locul menționate, ar fi fost îngropat fără pompa și ceremonie, și fără supervizarea oficială și înregistrarea poliției care însoțesc funerariile oamenilor de rangul și notorietatea lui? Unde sunt aceste date? El a ieșit din atenția publicului cu mai mult de un secol în urmă, cu toate că nici un volum de memorii nu cuprinde aceste date. Un om care a trăit atât de mult în strălucirea atenției publice nu poate să dispară, dacă a murit cu adevărat atunci și acolo, fără să lase nici o urmă. Mai mult, la această probă negativă se adună cea pozitiva, potrivit căreia el a trăit mai mulți ani după 1784. Se spune despre el că ar fi avut cea mai importantă întrevedere particulară cu împărăteasa Rusiei în 1785 sau în 1786 și că ar fi apărut prințesei de Lambelle atunci când stătea înaintea tribunalului, câteva minute înainte ca ea să fie doborâtă și un călău să îi taie capul și lui Jeanne Dubarry, amanta lui Ludovic al XV-lea, atunci când aceasta aștepta pe eșafod, la Paris, lovitura ghilotinei, în Zilele Terorii din 1793.”

Vicontele de Chalons, la întoarcerea de la o ambasadă la Veneția în 1788, a afirmat că a purtat o discuție cu Saint-Germain în piața San Marco. Encyclopedia Britannica scrie despre el că a participat la o conferință masonică la câțiva ani după ce s-a raportat moartea lui.

Andrew Lang scrie:

„A murit intr-adevar Saint-Germain in palatul printului Charles de Hessa în jurul anilor 1780-1785? Pe de altă parte, a scăpat el din închisoarea franceză în care Grosley crede că l-a văzut în timpul Revoluției? A făcut cunoștință cu lordul Lytton pe la 1860? Este el misteriosul sfătuitor moscovit al lui Dalai Lama? Cine știe? În orice caz, el este un miraj al scriitorilor de memorii ai secolului XVIII.”

Reapare Saint-Germain în anii ’70?

Contele de Saint-Germain

Richard Chanfray si Dalida

Prin 1972 un personaj obscur, Richard Chanfray, apare în mai multe show-uri televizate franceze susținând că este contele de Saint Germain. Acesta se bucură de atenția publicului și chiar reușește să strângă o avere frumușică realizând numere de magie în care schimbă orice obiect de metal în aur. Succesul îl va purta în lumea show-biz-ului acolo unde se căsătorește cu frumoasa cântăreață Dalida.

Însă el este deconspirat de presa franceză ca fost pușcăriaș, cu șase ani de temniță la activ pentru tâlhărirea unei femei. Chafray se va sinucide în 1983 la Saint-Tropez, folosind barbiturice și gaze de la țeava de eșapament a mașinii sale.

Saint-Germain maestru înălțat?

Pentru cei care au auzit de „flacăra lui Saint-Germain” și se întreabă dacă este vorba despre un tiz sau despre același conte, răspunsul este că e vorba despre unul și același.

În primul rând, ce este un maestru înălțat? În ezoterism este definit ca un avatar fără de moarte, deoarece a depășit limitările spațiului fizic în ceea ce privește durata de viață a unei ființe umane. Se spune că un astfel de maestru nu moare, ci se înalță cu corpul său fizic. Cumva el devine invizibil din punct de vedere fizic, translatând în planul eteric, adică într‑un plan paralel, situat la o frecvenţă de manifestare superioară realităţii fizice. Totusi, el poate (re)apărea exact cu înfățișarea sub care a trăit în acest plan terestru unor oameni care caută adevărurile spirituale atunci când este invocat, sau în situații speciale.

Dintre cei mai cunoscuți maeștrii spirituali înălțați amintim 12: Babaji, Buddha, El Morya, Hilarion, Krishna, Kuthumi, Lady Mary, Lady Nada, Lanto, Sananda, Serapis Bey, St. Germain.

Aici este momentul să subliniem că, deși înălțat, el nu este un sfânt în sensul bisericesc al cuvântului și nu trebuie confundat cu Saint Germanus sau cu Saint Germaine Cousin, doi sfinți din calendarul catolic.

Elizabeth Clare Prophet a scris și a vorbit despre Saint-Germain, subliniind faptul că este încredințată că acesta poartă flacara violetă pentru a transmuta energiile joase.

În cercurile New Age se consideră că în viețile anterioare a fost, printre alții, un mare conducător al unei civilizații atlanteene în deșertul Saharei acum 70.000 de ani, Mare Preot atlant al Ordinului Zadkiel în Templul Purificării în Cuba acum 13.000 de ani, Samuel, Hesiod, Platon, Sfântul Iosif, cel care l-a crescut pe Isus, Sfântul Alban, Proclus, apoi Merlin, Roger Bacon, Shakespeare, Cristofor Columb și Francis Bacon.

Ca maestru înălțat, el este considerat a fi Lordul celei de a șaptea raze, care are, în ierarhia vibrației culorilor, vibrația înaltă a culorii violet. Cu alte cuvinte el este o figură reprezentativă a mișcării ascensionale a rasei umane.

Saint Germain este un maestru înălțat iubitor și binevoitor care dorește să colaboreze cu lucrătorii întru lumină, adică cu cei ce vor să ajute lumea să-și purifice felul în care acționează. El ne dă orientare, protecție psihică și curaj. Dacă ne oferă calități asemănătoare cu cele pe care ni le oferă arhanghelul Mihail, acestea nu sunt accidentale deoarece cei doi lucrează împreună.

Maestrul Înălțat Saint Germain ne învață că cea mai înaltă formă de alchimie o reprezintă transformarea conștiinței individului în divinitatea Sinelul Superior. El este pregătit să ajute toate sufletele care doresc să treaca prin această transformare.

Saint-Germain poate fi invocat pentru beneficii precum: alchimie, interacțiunea ușoara cu autoritățile și cu oamenii influenți, curaj, direcție, orientare, descoperirea și împlinirea misiunii personale, manifestări miraculoase, perseverență, protecție paranormală, curățarea spațiului.

Contele de Saint-Germain

Channeler- ul Geoffrey Alan Hoppe (n. 26 August 1955)

Mai nou, un curent ezoteric numit Shaumbra, și-l revendică pe Saint-Germain sub numele de Adamus. Acesta există în carne și oase în persoana (pe numele ei real) Geoffrey Hoppe; el este vorbitor la workshopurile și cursurile Crimson Circle din toată lumea și în calitatea pe care și-a asumat-o de Ghid Ascensionat al Crimson Circle a creat cursurile Shaumbra. Adamus Saint Germain, prin Cercul Crimson, asistă Invățătorii spirituali ai Noii Energii. El asistă prin channeling (canalul de transmisiuni fiind mai sus numitul Geoffrey Hoppe) umanitatea în tranziția de la Vechea Energie a dualității și forței, la Noua Energie, care este expansională și ușor accesibilă.

(partea anterioara: partea I)

Bibliografie:

  • CONTELE DE SAINT-GERMAIN, Trinosophia (Sfanta si Intreita Intelepciune), Traducator: Monica Medeleanu, Editura Herald, Bucuresti
  • JAN VAN HELSING, Sa nu atingi aceasta carte, Editura Antet, 2006
  • PETER KRASSA, Cronica Akashika, Traducator: George Sanpetrean, Editura LUCMAN, 1999
  • http://www.descopera.ro/cultura/1065203-nemuritorul-saint-germain
  • https://www.facebook.com/deliamuresan444/posts/840544169332746:0?__mref=message
  • (pentru cei care citesc și bibliografia și care le au cu autoironia, îi invit să se mufeze și pe realism 😉) http://rodulpamantului.blogspot.ro/2010/08/contele-de-saint-germain.html
  • http://www.esoterism.ro/ro/maestriinaltati.php
  • http://www.shaumbraconstanta.ro/adamus.html