Articolul acesta este un gen de supă reîncălzită pentru cei familiarizați deja cu subiectul. Totuși, pentru cei care abia acum amușinează lumea enigmelor, sperăm să ofere toate pistele necesare căutării pe mai departe a informațiilor cu privire la misteriosul conte de Saint-Germain.




În fiecare epocă apar anumiți oameni ale căror cuvinte și fapte demonstrează că ei se află la un nivel diferit de restul societății. Se pare că în momentele critice ale dezvoltării umanitatea este condusă de forțe misterioase. Una din personificările acestor forțe șade în personalitatea excentricului conte de Saint-Germain, una dintre figurile oculte ale istoriei care a înflăcărat imaginația oamenilor veacuri de-a rândul.

Nimeni nu știe cine a fost. A fost un magician ce sfida legile naturii și tulbura suficiența pseudo-învățaților? A fost un soi de observator mai implicat al lumii? Un mentalist? A fost el un savant? Sau doar un șarlatan care prin abilitățile sale lasă necunoscătorilor impresia de erudit?

Originea contelui de Saint-Germain

Saint-Germain avea sânge albastru deși există dispute în ceea ce privește descendența sa. Unii îl consideră a fi evreu portughez. În pofida controverselor legate de originea sa toți sunt de acord că Saint-Germain a frecventat cercurile din înalta societate și familiile regale ale Europei.

Un extras dintr-o publicație londoneză spune:

„A spus el adevărul, la bătrânețe, protectorului și admiratorului său entuziast, prințul Charles de Hesse Cassel? Potrvit relatării făcute de acest prieten al său, Saint-Germain era fiul prințului Racozy de Transilvania și al primei sale soții, ce făcea parte din familia Takely. În timpul copilăriei a fost pus sub protecția ultimului dintre Medici (Gian Gastone). Când a crescut și a aflat că cei doi frați ai săi, fii ai prințesei Hesse Rheinfels de Rothenburg, au primit numele de Saint Charles și Saint Elizabeth, a hotărât să ia numele fratelui lor sfânt, Saint Germanus. Care este adevărul? Un singur lucru este cert, că a fost protejatul ultimului vlăstar al familiei Medici.”

Identitățile lui Saint-Germain

În monografia „Contele de Saint-Germain: Secretul Regilor„, Cooper-Oakley enumera cele mai însemnate nume sub care misteriosul conte și-a ascuns identitatea:

„În tot acest răstimp îl vedeam pe Saint-Germain ca marchiz de Montferrat, conte de Bellamare sau Aymar la Veneția, cavaler Schoening la Pisa, cavaler Weldon la Milano si Leipzig, conte Soltikoff la Geneva și Leghorn, graf Tzarogy la Schwalback și Triesdorf, print Ragoczy la Dresda și conte de Saint-Germain la Paris, Hague, Londra și Saint Petersburg.”

Se spune că s-ar mai fi ascuns și sub identitatea contelui Gabalais care ar fi apărut la mănăstirea Villiers, ținând discursuri despre spiritele subpământene. De asemenea, sub identitatea lui senior Gualdi, ale cărui fapte le găsim istorisite în cartea „Rozacrucienii: riturile și misteriile lor” a lui H. Jennings. O altă identitate a sa este bănuită a fi cea a contelui Hompesch, ultimul Mare Maestru al Cavalerilor de Malta.

Unele surse scriu că numele său nu este familial, dar a fost inventat de catre el în versiunea franceză din latinescul Sanctus Germanus, însemnând “Sfântul Frate”, sau “Sfântul Frate Herman”. St Germanus era o așezare a unei frății din ordinul benedictin.

Înfățișarea lui Saint-Germain

Contele de Saint-Germain a fost portretizat ca fiind bine proporționat, cu trăsături regulate și plăcute, ten măsliniu, păr negru (deseori pudrat). Se îmbrăca simplu, preferând negrul, haine bine croite și de cea mai bună calitate. Se spune că avea o privire care fascina și impresiona. Madame de Pompadour spunea că l-ar fi auzit zicând că el posedă secretul tinereții veșnice. Printre alte declarații stranii ale contelui s-ar mai număra cea în care a afirmat că ar fi cunoscut-o personal pe Cleopatra, iar altădată că „a discutat în mod intim cu regina din Sheba„. Dacă astăzi cineva ar spune asemenea lucruri ar fi pus sub medicație. Dar se pare că Saint-Germain părea foarte convingator prin erudiția sa, prin personalitatea lui izbitoare și puterile aparent supranaturale. Era luat drept excentric, însă nu și nebun.

În „Amintirile” Mariei Antoaneta avem o excelentă descriere a contelui (supranumit de Frederic cel Mare „omul care nu moare„):

„In 1743 s-a răspândit zvonul că un străin, nespus de bogat, judecând după splendoarea bijuteriilor sale, tocmai a sosit la Versailles. De unde venea, nimeni nu a putut afla. Figura lui era frumos sculptată, mâinile delicate, labele picioarelor erau mici și armonia picioarelor era sporită de ciorapi de mătase bine croiți. În partea de jos, hainele erau croite foarte strâmt, sugerând o rară perfecțiune a formei. Zâmbetul lui arăta dinți minunați, o gropiță frumoasă îi adâncea bărbia, părul lui era negru, iar privirea blândă și pătrunzătoare. Și, oh, ce ochi! Nu am văzut niciodată unii la fel. Ca vârstă, arăta de vreo patruzeci sau patruzeci și cinci de ani. Era adesea văzut în apartamentele regale particulare, unde la începutul anului 1768 avea acces neîngrădit.”

Cu ce se hrănea Saint-Germain?

Saint-Germain avea niște tabieturi curioase în privința hranei. Ar fi declarat că ținea un fel de dietă combinată cu un elixir miraculos care îi asigura longevitatea. Cu toate că era invitatul celor mai fastuase banchete, el refuza hotărât orice altă mâncare în afara celei preparate special pentru el conform rețetelor lui.

Mâncarea sa consta în mare parte din făina de ovăz, crupe și carne albă de pui. Rareori gusta puțin vin și întotdeauna lua cele mai precaute măsuri împotriva posibilelor răceli. În timpul acelor bogate cine, își dedica timpul în care ar fi trebuit să mănânce, distrându-i pe ceilalți oaspeți cu numere de magie și vrăjitorie, cu poveștile unor incredibile aventuri din viețile celor mai importanți oameni ai istoriei.




Spre exemplu, Saint-Germain ar fi spus că deținea toiagul cu care Moise a făcut să țâșnească apa din stâncă. Sau, că povestind o anecdotă dintr-o perioadă de timp mai îndepărtată și nereușind să își amintească ceea ce considera ca fiind un amănunt important, l-a întrebat pe valetul sau: „Nu cumva greșesc, Roger?” La care valetul răspunse: „Domnul conte uită că îi sunt alături doar de 500 de ani. Nu puteam, așadar, să fiu prezent la acea ocazie. Trebuie să fi fost predecesorul meu.” Informațiile furnizate de el păreau a fi precise. Ori poate doar cuvintele lui aveau puterea convingerii? Poate era doar un tip carismatic persuasiv, cine știe?!…

Câteva dintre înzestrările contelui

Contele vorbea germana, engleza, italiana, portugheza, spaniola, franceza (cu accent piemontez), greaca, latina, sanscrita, araba și chineza cu fluența unui nativ.

Contele de Saint-Germain

Madame Pompadour (Jeanne-Antoinette Poisson, marchiză de Pompadour (29 decembrie 1721, Paris – 15 aprilie 1764, Versailles) – metresa a regelui Franței Ludovic al XV-lea.

Practic, vorbea orice limbă civilizată. În afară de strania sa înzestrare lingvistică, mai era cunoscut ca muzician virtuoz și excelent chimist, posedând noțiuni incredibile din fiecare domeniu al cunoașterii. Madame de Pompadour îi lăuda geniul, spunând:

„O cunoaștere aprofundată a tuturor limbilor antice și moderne; o memorie prodigioasă; erudiția, ale cărei străluciri puteau fi sesizate printre capriciile conversației, care era întotdeauna de divertisment și ocazional foarte serioasă; o capacitate inepuizabilă în a varia tonul și subiectele discuției; a fi mereu proaspăt și a introduce neașteptatul în cele mai triviale discursuri – toate acestea făceau din el un vorbitor strălucit. Câteodată el repovestea anecdote ale curții de Valois sau ale prinților mai îndepărtați, cu asemenea acuratețe în fiecare detaliu, încât aproape crea iluzia că fusese martor vizual. El a călătorit în întreaga lume, iar regele asculta atent povestirile călătoriilor lui în Asia și Africa și poveștile lui despre curțile Rusiei, Turciei, Austriei. Părea să fie mai familiarizat cu secretele fiecărei curți decât miniștrii regelui.”

Contele avea cunoștința unor date istorice uimitoare care se refereau la fapte petrecute cu două mii de ani în urmă, descriind în detaliu evenimente ale secolelor anterioare în care el jucase roluri importante. Istorisea scene de la curtea lui Francisc I ca și când ar fi asistat la ele, imitând vocea și purtarea regelui.

Contele de Saint-Germain era și un ambidextru fenomenal, putând scrie un articol cu ambele mâini simultan. Când cele două hârtii pe care scrisese erau suprapuse și luminate din spate, scrisul uneia pica perfect peste scrisul celeilalte. El putea repeta pagini tipărite după numai o singură citire. Pentru a demonstra că cele două emisfere ale creierului său puteau lucra independent, a scris simultan o scrisoare de dragoste cu mâna dreaptă și un set de versuri mistice cu cea stângă.

Despre calitățile extrasenzoriale și apartenența la societățile secrete

Se pare că avea și calități de telepat, simțind când prezența lui era solicitată într-un ținut oricât de îndepărtat. Se pare că putea apărea instant în propriile apartamente sau în locuințele prietenilor săi, fără să mai recurgă la convenții. Iată ce relatează Franz Graeffer în cartea sa „Amintiri din Viena„:

„Saint-Germain a intrat atunci, treptat, într-o stare solemnă. Pentru câteva secunde, a devenit rigid ca o statuie; ochii lui, care erau expresivi dincolo de cuvinte, s-au facut mați și incolori. Dar aproape instantaneu, întreaga lui ființă a revenit la viață. A făcut o mișcare cu mâna ca semn de plecare, apoi a spus „Plec (Ich scheide), nu mă vizitați. Mă veți mai vedea încă o dată. Mâine seară sunt plecat; prezența mea este necesară la Constantinopol, apoi în Anglia, pentru a pregăti acolo două invenții pe care le veți avea în secolul următor – trenurile și vapoarele.”

El ar fi fost discipol al hierofanților indieni și egipteni și specialist în înțelepciunea secretă a ezoterismului oriental. Când a fost întrebat o dată despre el însuși, a răspuns că tatăl său era Doctrina Secretă și mama lui, Misteriile. El a practicat sistemul estic de meditație și concentrare, în mai multe ocazii fiind văzut stând cu picioarele încrucișate și mâinile împreunate în poziția unui Buddha hindus. Avea un refugiu în inima Himalayei, unde se retrăgea periodic din lume. Într-o anumită împrejurare, ar fi spus că va rămâne în India timp de 85 de ani, iar apoi se va întoarce pe scena treburilor lui europene. El ar fi recunoscut că se supune unor puteri mai înalte decât el însuși. Se presupune că această putere superioară ar fi fost Școala Misterului care l-a trimis în lume cu o anume misiune. El și Sir Francis Bacon ar fi cei doi mari emisari trimiși în lume de Frăția Secretă în ultimii două mii de ani.

El este privit ca o figură importantă din perioada timpurie a Francmasoneriei. Mags of London oferă spre vânzare o carte de buzunar cu conținut masonic în care apar semnăturile contelui și ale marchizului Laffayette. Se spune că Saint-Germain ar fi fost atât mason cât și templier.

Profețiile contelui Saint-Germain

Doamna d’Adhemar care a păstrat multe anecdote cu privire la conte, a copiat dintr-o scrisoare a acestuia următoarele versuri profetice cu privre la căderea Imperiului francez:

Se apropie cu pași repezi vremea
când imprudenta Franță,
Cuprinsă de ghinion,
Se va acoperi de crimă
Și ne va veni în minte un iad
așa cum Dante l-a descris.
Căzând vom vedea sceptrul,
Cădelnița, ierarhia
Turnuri și blazoane, chiar și
Steagul cel alb.
Râuri învolburate de sânge
vor curge În fiecare oraș;
Aud numai hohote de plâns
și văd exiluri.
Din toate părțile civilii se ceartă
între ei; zbierăte puternice
și țipete îngrozitoare, din toate părțile.
Virtutea o ia la sănătoasa
Iar din voturile Adunării se ivesc voturile morții.
Dumnezeule mare, cine se poate împotrivi
judecătorilor criminali?
și în ce cumplit august
văd săbiile fulgerând!

Maria Antoaneta a fost foarte tulburată de natura teribilă a profețiilor și a întrebat-o pe doamna d’Adhemar ce părere are despre semnificația lor. Doamna a răspuns: „Sunt îngrozitoare, dar cu siguranță nu pot să o afecteze pe maiestatea voastră.

Doamna d’Adhemar l-ar fi întalnit pe conte la biserică, la slujba de la ora opt, purtând următoarea conversație:

SG: Eu sunt Cassandra, profetul răului… Doamnă, cine seamănă vânt culege furtună… Nu pot să fac nimic; mâinile îmi sunt legate de ceva mai puternic decât mine.
Doamna: O veți vedea pe regină?
SG: Nu; ea este condamnată.
Doamna: Condamnată la ce?
SG: La moarte.
Doamna: Și dumneavoastră… dumneavoastră la fel?
SG: Da, ca și Cazotte. Întoarceți-vă la palat; spuneți-i reginei să fie cu băgare de seamă, căci această zi va fi fatală pentru ea…
Doamna: Dar marchizul de Lafayette?…
SG: Un balon umflat cu aer. Chiar acum, ei hotărăsc ce să facă cu el, dacă va fi un instrument sau o victimă; până la prânz totul va fi hotărât… Ceasul liniștii a trecut, iar hotărârile Providenței trebuie duse la îndeplinire.
Doamna: Ce vor ei?
SG: Căderea totală a Bourbonilor. Îi vor alunga de pe toate tronurile pe care stau în prezent; în mai puțin de un secol, toți cei din neamul lor vor coborî la statutul de simpli indivizi particulari. Franța ca regat, republică, imperiu și guvernământ mixt va fi tulburată, agitată, sfâșiată. Din mâinile clasei tiranilor va trece la cei care sunt ambițioși si lipsiți de merit.

(continuarea în partea a II-a)

Bibliografie:

  • CONTELE DE SAINT-GERMAIN, Trinosophia (Sfanta si Intreita Intelepciune), Traducator: Monica Medeleanu, Editura Herald, Bucuresti
  • JAN VAN HELSING, Sa nu atingi aceasta carte, Editura Antet, 2006
  • PETER KRASSA, Cronica Akashika, Traducator: George Sanpetrean, Editura LUCMAN, 1999
  • http://www.descopera.ro/cultura/1065203-nemuritorul-saint-germain
  • https://www.facebook.com/deliamuresan444/posts/840544169332746:0?__mref=message
  • (pentru cei care citesc și bibliografia și care le au cu autoironia, îi invit să se mufeze și pe realism 😉) http://rodulpamantului.blogspot.ro/2010/08/contele-de-saint-germain.html
  • http://www.esoterism.ro/ro/maestriinaltati.php
  • http://www.shaumbraconstanta.ro/adamus.html