Corpul uman este mai uimitor decât ne putem imagina și decât crede știința oficială că este. Sunt oameni care ajung să-şi controleze corpul în modalităţi ce depăşesc cu mult puterea noastră de înţelegere. De exemplu, se pare că la ora actuală în lume sunt câteva mii de oameni care nu mănâcă și nu beau nimic. Restricțiile calorice în studiile realizate pe animale au demonstrat beneficiile extraordinare avute la nivel de sănătate, inclusiv în cazul speranței de viață.

Se pare că postul și deprivarea de hrană sunt benefice pentru organism. Mark Mattson, profesor de Neuroștiință la Universitatea Johns Hopkins a susținut un discurs la TED despre post. El demonstrează că efectele postirii sunt de necontestat și includ beneficii umitoare precum: generarea de celule stem, repararea ADN-ului, combatarea cancerului și a celulelor tumorale. De asemenea, postul este indicat pentru boli ca Parkinson și Alzheimer.




Inedia (termen din limba latină pentru „post„), „breatharianism„( de la englezescul „breath” care înseamnă „respiraţie„) sau „nutriția pranică” reprezintă credința că este posibil ca o persoană să trăiască fără a consuma alimente. Practicanții susțin că alimentele și, în unele cazuri, apa, nu sunt necesare pentru supraviețuire și că oamenii pot fi susținuți numai de „prana„, forța vitală de viață din hinduism. Potrivit Ayurvedei, lumina soarelui este una dintre principalele surse de prana, iar unii practicieni cred că este posibil ca o persoană să supraviețuiască doar cu lumina soarelui.

Breatharianismul este considerat o pseudostiință letală de către oamenii de știință și de profesioniștii din domeniul medical. Mai mulți adepți ai acestor practici au murit din cauza foametei și deshidratării. Deși este cunoscut faptul că entitățile biologice necesită hrană pentru a supraviețui, inedia continuă să câștige noi adepți în întreaga lume.

Inedia – pe larg

Chiar dacă legile și mecanismele care stau la baza fenomenelor parapsihologice sunt în majoritatea lor nedescifrate, parapsihologia se dezvoltă încet și sigur. Cu siguranță domeniul parapsihologic va începe să joace rolul unui factor important în dezvoltarea viitoare a civilizației noastre.

Termenul de „parapsihologie” trebuie extins la conceptul de „paranormal„. În cadrul paranormalului, parapsihologia este un caz particular, o secțiune subsumată. Paranormale sunt acele fenomene care, producându-se (deci existând ca lucruri naturale), nu pot fi explicate prin suma de cunoștințe pe care știința le-a acumulat până la acest moment.

Efectele fenomenelor paranormale sunt atât de evidente și cu implicații atât de mari în dezvoltarea performanțelor umane, încât, dacă s-ar descifra mecanismele lor, și dacă s-ar dezvolta pe baza lor noi tehnologii, mersul înainte al istoriei ar avea o cu totul altă desfășurare.

Un aspect fundamental cu care se confruntă omenirea este foamea. Legea lui Malthus spune că în timp ce populația globului crește în progresie geometrică, mijloacele de producere a hranei necesare subzistenței se dezvoltă într-o progresie aritmetică. Decalajul produs între cele două ritmuri de creștere – în progresie geometrică, respectiv aritmetică – duce la instalarea extensiva și intensivă a foametei.

Inedia

Un raport din anul 1669 care afirmă că o femeie a postit timp de 12 luni.

Încercările de a combate acest flagel continuă a se face și în prezent printr-o abordare „clasică” a problemei, cum ar fi dezvoltarea unor tehnologii agrozootehnice, utilizarea unor achiziții recente ale biotehnologiilor, ingineriei genetice și înlocuitorilor artificiali sau de sinteză ai unor alimente. Ori, se dovedește că întreg acest ansamblu de măsuri luate nu este capabil sa tina ritmul impus de dezvoltarea naturală a populației globului. Problema decalajului se accentuează mai ales datorită faptului că de tehnologiile moderne nu pot dispune decât statele cu un înalt nivel de dezvoltare tehnico-industrială.

Totuși, la problema foametei, ar putea exista o posibilitate oferită de către fenomenele paranormalului. În ultima vreme această idee a fost studiată, deși încă oamenii de știință nu o pot înțelege și deci, nu au cum să creeze o tehnică pe baza ei. Inedia ar putea fi soluția. Este un fenomen exotic, prea puțin cunoscut chiar și în rândul acelora care se ocupă de paranormal.

Inedia se prezintă ca: trăirea absolut normală a individului, dar în condițiile unei deprivări totale de hrană și uneori și de lichide (deprivarea de lichide se numește asitie).

Inedia este caracterizată prin aceea că subiectul este absolut normal din toate punctele de vedere ale comportamentului, desfășoară o activitate obișnuită fără a-și pierde vitalitatea. Dar aspectul cel mai interesant îl oferă constatarea că unii subiecți pot chiar să câștige în greutate în perioada în care experimentează inedia și că, un lucru la fel de curios, nu contractează boli.

Cazul cu cea mai mare longevitate citat de literatura de specialitate (sau de „paraspecialitate” ca să zicem așa) este cel al Therezei Neumann care a trăit desfășurând o activitate perfect normală, timp de 40 de ani. Țăranca bavareză, Thereza Neumann, nu a mai mâncat de la vârsta de 24 de ani, decedând în anul 1962 când împlinise 64 de ani.

Sunt câteva particularități care induc inedia. Ele apar preponderent la persoanele cu afinități mistice – în Occident fiind înregistrată în special la persoane care practică stări de adâncă adorație mistică. În Orient, ea se citează în rândul yoghinilor, dar și al budiștilor din lamaseriile tibetane.

Inedia apare astfel ca o stare ce poate fi „indusă artificial”, pe calea unui antrenament de tip yoghinic, în care tehnicile respective acționează asupra așa-numitei Chakre Visuda, plasată în zona ariei de proiecție tiroidiene. Este interesant de constatat faptul că inedia se poate instala și brusc, nu numai pe calea unui antrenament îndelungat, fapt ce duce la concluzia că modificările pe care le suferă metabolismul organismului pot apărea și sub imperiul unei reconfigurări endocrine, probabil cu un pronunțat grad de intervenție tiroidiană. Iar modificările o dată instalate, sunt atât de profunde, încât pot guverna organismul în această stare un timp îndelungat, care ajunge, în unele cazuri citate de literatură și până la 40 de ani (cazul Theresei Neumann).

Inedia prezintă multiple sfere de interes, nu numai pentru cercetarea în parapsihologie. Se pot găsi rezolvări multiple de interes vital pentru dezvoltarea civilizației noastre, de la rezolvarea foametei, până la dificultățile navigației interastrale, în cadrul cărora problema alimentației cosmonauților este printre cele mai importante.

Ce spune evaluarea științifică?

Medicina clinică s-a axat mai mult pe investigarea patologiei malnutrițiilor, a degenerescențelor și atrofiilor, iar dietetica s-a aplecat și asupra simptomatologiei oferite de foame, fără a intra în domeniul propriu-zis al inediei și asitiei. Unele terapii utilizează postul ca procedură de tratare a unor maladii, însă perioadele de post absolut în aceste condiții nu depășesc 40 de zile. În mod normal, potrivit statisticilor medicale, un om nu poate supraviețui dacă este privat de hrană și apă 94 de zile. Totuși cei care practică inedia pot trăi fără hrană ani de zile…

Știința nutrițională dovedește pe majoritatea cazurilor că postul îndelungat duce la înfometare, deshidratare și chiar moarte. În absența consumului de alimente, organismul arde în mod normal propriile sale rezerve de glicogen, grăsime corporală și mușchi. În schimb, cei care practică ineida susțin că trupurile lor nu consumă aceste rezerve în timp ce postesc.

Unii practicanți au fost supuși testelor medicale. Printre ei se numără de exemplu, misticul indian Prahlad Jani, care a supraviețuit fără mâncare sau apă timp de 15 zile cât a fost testat, dar și un breatharianist israelian care pare să supraviețuiască timp de opt zile într-un documentar televizat.

În unele experimente, indivizi care încearcă să postească în repaus au murit. Alte experimente nu au dovedit decât că cei care spuneau că se hrănesc numai cu aer erau niște farsori. În alte cazuri, oamenii au încercat să supraviețuiască numai cu lumina soarelui, renunțând la efort după ce au pierdut un procent mare din greutatea corporală.

Inedia și numeroșii ei practicanți

Iată o mică listă de cazuri celebre cu oameni care practică inedia. Lor li se mai spune și „sun-eaters„, „aututrofi” sau „breatharianiști”. Unele par a fi cazuri veritabile de inedie, altele doar niște farse. Din păcate, documentația pentru acest articol m-a desumflat într-o anumită măsură. Se pare că o serie de idei proliferate de majoritatea textelor noi despre spiritualitate sunt meme create de niște escroci. De acum, când citim acea puzderie de articole care promovează ideea ADN-ului cu 12 catene și ascensiunea conștiinței într-o dimensiune 5D , trebuie să ne gândim de 100 de ori dacă acel text are și vreo idee veritabilă, sau e doar o amestecătură de idei abracadabrante ale unor oameni puși doar pe căpătuială.




Rozicrucienii

Textul rosicrucian din 1670, „Comte de Gabalis„, îl descria pe Paracelsus (1493-1541), cum că ar fi trăit câțiva ani hrănindu-se numai cu lumina soarelui. În această carte, se mai spune că Paracelsus ar fi văzut mulți Înțelepți care trăiseră fără hrană chiar și 20 de ani.

Ram Bahadur Bomjon

Ram Bahadur Bomjon (născut la 9 aprilie 1990) este un tânăr călugăr budist nepalez care trăiește ca un ascet într-o zonă îndepărtată din Nepal. Bomjon pare să trăiască pentru lungi perioade de timp fără a ingera nici mâncare, nici apă. O astfel de perioadă a fost înregistrată într-un documentar Discovery Channel din 2006 intitulat „The Boy With Divine Powers”. Acolo apare că Bomjon nu s-a mișcat, nu a mâncat și nici nu a băut nimic în decursul a 96 de ore de filmare.

inedia

Ram Bahadur Bomjon

La numai 15 ani, Ram Bahadur Banjan, era considerat deja a fi reîncarnarea lui Buddha. Din copilărie Banjan începuse practicarea meditaţiei, scopul său fiind atingerea Nirvanei.

Pe 17 mai 2005 el a intrat într-o meditaţie profundă. A fost în acea stare timp de zece luni. A stat în poziţia lotusului, fără să consume apă sau hrană. Locul de meditaţie era undeva în jungla din Nepal. Ulterior, acest loc a devenit loc de pelerinaj. Sute de oameni mergeau să-l vadă pe „Dumnezeul viu” aşa cum era numit Ram Bahadur Banjan.

Când Ram a fost muşcat de un şarpe, pelerinii au încropit în jurul lui o draperie, care, după cinci zile, s-a dat la o parte, iar el a spus: „M-a muşcat un şarpe, dar n-am nevoie de tratament. Am nevoie de şase ani de meditaţie profundă.

După cele 10 luni de meditaţie, într-o zi de 11 martie, Ram Bahadur Bomjon a dispărut. Nu se poate preciza dacă a fost răpit sau a plecat de bună voie. Pe locul unde medita mai rămăseseră doar hainele. Peste o mie de oameni au participat la căutarea sa, dar nici până în ziua de azi nu i s-a dat de urmă. Părerea autorităţilor este că tânărul a plecat pur și simplu din acel loc, alungat probabil de valurile de curioși care veneau să-l vadă.

Unii spun că l-ar fi văzut pe tânăr într-o pădure, Gopeni, la câţiva kilometri de Ratanpuri, o regiune aflată tot în jungla Bara. El le-ar fi zis acelora că merge să mediteze într-un loc ascuns pentru o perioadă de şase ani, după care se va întoarce.

Prahlad Jani („Mataji”)

Prahlad Jani, cunoscut și ca Mataji, (născut pe 13 august 1929 în Charada, Gujarat) este un ascet (sadhu) indian. La vârsta de şapte ani, şi-a părăsit casa părintească pentru a pleca în junglă. Se spune că ar fi trăit fără apă și mâncare încă din 1940.

Acest sadhu susține că inedia este o binecuvântare de la zei:

„Primesc elixirul vieții prin gaura din cerul gurii mele, ceea ce-mi permite să trăiesc fără hrană și apă”.

El susține că ar fi hrănit de zeița Amba. Această zieță este considerată a fi Zeița Mamă a Tuturor, (fiind cunoscută și sub denumirile de Durga, Gauri, Parvati și Vaishno Devi). Ea este venerată în Gujarat. Zeița este o apărătoare a războinicilor, dar cea mai importantă funcție a ei este de a aduce și de a menține fertilitatea terenurilor agricole.

Ea reprezintă forțele elementare ale zeilor iar numele său se traduce prin „inaccesibilitate”. Ea personifică energiile divine active ale zeului Shiva, care îi este și soț. Această zieță este înfățișată călărind un leu sau ducând arme cu numeroasele ei mâini – element vizual care a ajuns să reprezinte întreaga Indie în general.

Cazul ascetului Prahlad Jani a atras atenția oamenilor de știință. A fost internat într-un spital din Ahmedabad, pentru a fi studiat de către cercetători care speră ca astfel să găsească o soluție care ar permite militarilor să poate rezista perioade îndelungate fără provizii.

Cercetările au fost efectuate de medici la Spitalul Sterling, din Ahmedabad, Gujarat în 2003 și 2010. Studiul a concluzionat că Prahlad Jani a reușit să supraviețuiască sub observație timp de două săptămâni, fără hrană și apă. El nu a avut nevoie să urineze sau să defecheze, nefiind necesară dializa.

„Arată semne de formare a urinei care este reabsorbită în peretele vezicii sale urinare. Comisia medicală nu are nicio explicație științifică pentru acest fapt. Încă nu ştiu cum supravieţuieşte. Fenomenul este încă un mister. Dacă Jani nu îşi ia energia din alimente şi apă, el trebuie să o ia din alte surse de energie din jurul lui, lumina soarelui fiind una dintre ele. Ca medici, nu putem închide ochii la posibilităţi, la existenţa unei alte surse de energie în afară de calorii”, a spus doctorul neurolog Sudhir Shah unul din doctorii care l-au studiat.

Interviurile cu cercetătorii vorbesc despre o observație strictă și se referă la faptul că observațiile pe întreaga durată au fost asigurate de mai multe camere CCTV. Jani a fost supus la mai multe teste medicale, iar singurul său contact cu orice formă de lichid a fost în timpul îmbăierii și al gargarei – saliva fiindu-i supusă analizelor. Echipa de cercetare nu a putut comenta ceva clar cu privire la inedia practicată mai bine de 70 de ani de acest om. Concluziile generale ar fi că exercițiile de yoga ar fi făcut ca organismul lui Jani să sufere o transformare biologică. Testele demonstrează că, în acest moment, creierul său arată ca al unui om de 25 de ani. În plus, doctorii spun că, în ciuda înfometării din cele două săptămâni de monitorizare, organismul lui Jani este mai sănătos decât al unui om de 40 de ani.

inedia

Prahlad Jani („Mataji”)

Desigur că acest caz a atras si critici, atât după testele din 2003, cât și după testele din 2010. Sanal Edamaruku, președintele Indian Rationalist Association, a criticat experimentul din 2010 pentru ca i-a permis lui Jani să se mute intr-un unghi cu vizibilitate redusa al unei camere CCTV. El a mai acuzat ca ascetul a fost lasat să-si întâlnească adepții și să paraseasca sălile de testare pentru a face plajă. Edamaruku a declarat că activitățile obișnuite de îmbăiere și gargară nu au fost suficient monitorizate și l-au acuzat pe Jani că a avut câțiva „protectori influenți” care au negat permisiunea lui Edamaruku de a inspecta proiectul pe timpul duratei sale.

Oricum,după toate aceste cercetări, Ministerul indian al Apărării s-a declarat interesat să continue testele pentru a afla felul în care sunt eliminate din corp deşeurile metabolice, locul de unde îşi ia Mataji energia pentru subzistenţă şi modul în care îşi susţine hidratarea.

Cum spuneam mai sus, Mataji a explicat că primeşte nutrienţi dintr-o „substanţă care curge dintr-o gaură aflată în cerul gurii„. Această substanţă se numeşte „Amrit” sau „Amrita” în numeroase texte yoghine. Amrit este un cuvânt sanscrit care înseamnă „fără de moarte„. Mai frecvent, Amrit a fost tradus ca „nectarul divin” sau „nectarul zeilor„. Mulţi yoghini avansaţi pretind că au experimentat substanţa Amrit, despre care se crede că este secretată de glanda pineală şi cea pituitară atunci când sunt activate de practicile yoga avansate.

Jasmuheen

Jasmuheen (născută ca Ellen Greve) a susținut cu împătimire breatharianismul în anii ’90. Ea a declarat: „Pot să trăiesc luni întregi fără să consum nimic altceva decât o ceașcă de ceai. Corpul meu are o hrană diferită”. Ziariștii, însă, i-au găsit casa plină cu mâncare. Jasmuheen a afirmat că mâncarea era pentru soțul și fiica ei. În 1999, ea s-a oferit voluntar să fie monitorizată îndeaproape de programul de televiziune australian „60 Minutes” vreme de o săptămână fără să mănânce pentru a-și demonstra abilitatea de a practica inedia. Jasmuheen a declarat că a fost dificilă a treia zi de test, deoarece camera de hotel în care era închisă era situată lângă un drum aglomerat, care îi provoca stres, poluare și care îi împiedica absorbția nutrienților necesari din aer.”Am cerut aer proaspăt: 70% din nutrienții mei provin din aer proaspăt! Nici nu puteam respira!„, a spus ea. A treia zi testul a fost mutat într-o zona montană, unde starea ei a continuat să se deterioreze. După ce Jasmuheen a stat timp de patru zile, Berris Wink, președintele filialei Queensland a Asociației Medicale Australiene, a cerut să se oprească testul.

inedia

Jasmuheen

Potrivit lui Wink, pupilele lui Jasmuheen erau dilatate, vorbea foarte lent și a fost „destul de deshidratată, probabil peste 10%, ajungând la 11%”. Spre sfîrșitul testului, Wink a spus: „Pulsul ei este cam dublu față de ceea ce a fost atunci când a început. Riscurile, dacă merge mai departe, sunt insuficiența renală„. Testul a fost oprit. Wink a mai declarat: „Din păcate, există câțiva oameni care pot crede ceea ce spune ea și sunt sigur că sunt doar câțiva, dar cred că este destul de iresponsabil ca cineva să încerce să încurajeze pe alții să facă ceva atât de periculos pentru sănătatea lor„. Jasmuheen a contestat rezultatele programului, spunând: „Uitați, 6.000 de oameni au făcut acest lucru în întreaga lume fără nici o problemă„.

În anul 2000 Jasmuheen a primit „Bent Spoon Award” („Premiul Lingura Îndoită„) oferit de Australian Skeptics (premiu care se oferă autorului celei mai absurde scieri de paranormal sau pseudoștiință). Totuși, aceasta a mai câștigat și un premiu Nobel pentru Literatură cu lucrarea „Living on Light„. Jasmuheen pretinde că ale sale convingeri se bazează pe scrierile din cel mai recent material transmis prin channeling de entitatea St. Germain. Aceasta a afirmat că ADN-ul unor oameni s-a „extins” de la 2 la 12 lanțuri pentru a „absorbi mai mult hidrogen”. Însă atunci când i s-a oferit suma de $30.000 pentru a-și demonstra afirmatiile cu ajutorul unui test de sange, Jasmuheen a refuzat afirmând că nu înțelege relevanța unui astfel de test din moment ce afirmațiile nu se refereau la ea.

În documentarul „No Way to Heaven” chimistul elvețian Michael Werner, despre care vom vorbi mai jos, susține că a urmat cu succes instrucțiunile care apar în cărțile lui Jasmuheen referitoare la oameni care trăiesc vreme și de câțiva ani fără hrană. Documentarul descrie, de asemenea, două încercări de verificare științifică a afirmațiilor sale. În 2017, cinci decese au fost direct legate de respirație ca urmare a publicațiilor lui Jasmuheen. Dar ea a negat orice responsabilitate pentru decese.

Wiley Brooks

Wiley Brooks este fondatorul Institutului de Breatharianism din America. A fost pentru prima oară prezentat publicului în 1980, când a apărut în emisiunea „It’s Incredible!„. Brooks a încetat să mai predea ca să se „dedice 100% rezolvării problemei referitoare la ce tip de mancare ar avea nevoie să mănânce pentru a-și păstra corpul fizic în viață și pentru a permite corpului său de lumină să se manifeste complet„.

inedia

Wiley Brooks

Brooks susține că a găsit „patru lucruri descurajatoare majore” care l-au împiedicat să trăiască fără hrană: „poluarea oamenilor„, „poluarea alimentelor„, „poluarea aerului” și „poluarea electrolitică„.

În 1983 Wiley Brooks a fost vazut mâncând hot dog și Twinkies. El a spus revistei „Colors” în 2003 că își întrerupe periodic postul cu un cheeseburger și o cola, explicând că, atunci când este înconjurat de cultură junk și junk food, consumarea acestora îi aduce un echilibru.

Wiley Brooks a susținut mai târziu că dieta cu CocaCola și brânzeturile McDonald’s au proprietăți speciale „5D”. Ideea unor lumi 5D și 3D separate, dar interconectate este o parte importantă a ideologiei lui Wiley Brooks, iar Wiley Brooks îi încurajează pe adepții săi să mănânce numai aceste alimente speciale 5D, precum și să mediteze asupra unui set de cuvinte magice 5D.

Institutul Brooks percepe taxe variate potențialilor clienți care au dorit să învețe cum să trăiască fără hrană. Sumele au variat de la 100.000 USD, cu un depozit inițial de 10.000$, la un miliard de dolari, care urmează să fie plătit prin transfer bancar bancar cu un depozit preliminar de 100.000$, pentru o sesiune numită „atelier de imortalitate„. A fost oferit și un plan de plată. Aceste taxe au fost de obicei prezentate ca oferte de timp limitat exclusiv pentru miliardari.

Hira Ratan Manek

Hira Ratan Manek (născut la 12 septembrie 1937) susține că, de la 18 iunie 1995, el a trăit cu apă și ocazional a baut ceai, cafea și zară (lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul – din smântână).

inedia

Hira Ratan Manek

Citând din yoghini, vechi egipteni, azteci, mayani și nativi americani, Manek afirmă că „Sungazing” este cheia sănătatii sale.

Sungazing” este o tehnică ce constă în privirea Soarelui la răsărit și la apus, de preferat având și un contact desculț cu solul, mărind odată cu trecerea timpului perioada de expunere de la câteva secunde, inițial, la zeci de minute, ulterior. Asta ar fi pe scurt.

Însă tehnica este mult mai complexă și trebuie urmați niște pași stricți. Fenomenul era cunoscut și practicat în multe culturi ale antichității sau în civilizațiile mai recente, ne-europene.

În timp ce Hira Ratan Manek și susținătorii săi declară că experții medicali i-au confirmat capacitatea de a supraviețui doar privind la soare, el a fost surprins de cameră pe când mânca o masă copioasă într-un restaurant din San Francisco, în documentarul „Eat the Sun„(„Mănâncă Soarele„) din 2011.

Ray Maor

inedia

Ray Maor

Într-un show de investigație israelian, „The Real Face„, găzduit de Amnon Levy, practician israelian de Inedia, Ray Maor a demonstrat ca poate supraviețui fără hrană și apă timp de opt zile și opt nopți.

Potrivit documentarului, el a fost cazat într-o vilă mică și a fost plasat sub supraveghere video constantă, cu supravegherea medicală care include teste de sânge zilnice.

Documentarul a susținut că Maor a fost într-o stare bună de spirit pe tot parcursul experimentului. A pierdut 7,7kg după opt zile, dar testele de sânge nu au arătat nici o schimbare înainte, în timpul sau după experiment, iar cardiologul Ilan Kitsis de la Centrul Medical din Tel Aviv Sourasky a fost uimit de fenomen.

Cuplul Camila Castello și Akahi Ricardo

Un cuplu din America susțin că a renunţat la mâncare aproape complet pentru că e mai sănătos așa.

Camila Castello şi Akahi Ricardo se hrănesc numai de trei ori pe săptămână doar cu un fruct sau cu o legumă. Se declară adepţi ai breatharianismului.

inedia

Camila Castello și Akahi Ricardo

Cei doi sustin că n-au mai resimțit senzaţia de foame din 2008. Femeia spune că, în timpul primei sarcini, a mâncat doar de cinci ori, în nouă luni.

Cuplul declară că poate supraviețui numai cu energia existentă în univers şi în ei înşişi, că ar fi „alimentaţi cosmic„.

Ei au mai spus că timp de trei ani nu au mai mâncat deloc. Acum, ei mănâncă doar la evenimente sociale sau dacă vor să guste un fruct.

În prima sarcină, foamea era o senzaţie străină pentru mine, am trăit cu ajutorul luminii şi nu am mâncat nimic. Testele de sânge mi-au ieşit perfect, iar copilul meu s-a născut sănătos„, spune Camila.

Camila Castello şi Akahi Ricardo au un fiu de cinci ani şi o fiică de doi ani, dar nu le-au impus copiilor stilul lor de viaţă.

„Copiii noştri ştiu despre breatharianism şi despre energia care există în univers. Nu vom încerca niciodată să-i schimbăm, aşa că o să-i lăsăm să mănânce tot ce vor – legume, pizza, îngheţată. Ne dorim ca ei să experimenteze diferitele tipuri de gusturi şi să mănânce cât sunt în creştere. Nu ar fi corect să le impunem stilul pe care l-am ales noi”, a declarat Camila.

Camila Castello şi Akahi Ricardo s-au cunoscut în 2005, iar în 2008 au descoperit breatharianismul. Mai intai au devenit vegetarieni, după care vegetarieni-raw, până când au ales breatharianismul.

inedia

Camila Castello și Akahi Ricardo cu cei doi juniori

Ei au spus că un alt avantaj al acestui stil de viaţă este că dau mai puţini bani pe mâncare şi astfel au mai mulţi bani pentru a călători.

Medicii ne atentioneaza că astfel de practici sunt extrem de periculoase. Nutriţioniştii recomandă o dietă sănătoasă, echilibrată, ca parte importantă pentru sănătatea noastră. Fructele, legumele, cerealele, proteinele, grăsimile nesaturate şi lichidele nu trebuie să lipsească din meniul zilnic.

Kirby de Lanerolle

Kirby de Lanerolle susține că ceea ce face nu este o escrocherie. A fost multiplu campion naţional la tir, boxer profesionist, consilier la Ministerul Serviciilor Sociale din Sri Lanka, director al Secretariatului Naţional pentru Voluntariat şi antreprenor de succes.

inedia

Kirby de Lanerolle

El a declarat că si-a schimbat viața după ce, la 16 ani, devenise dependent de droguri. Spune că a depăşit acea perioadă prin „voinţă, meditaţie şi obiceiuri alimentare neobişnuite„.

Pentru el, inedia a venit ca o revelaţie cand e descoperit manuscrise aparţinând unor oameni care ţineau luni întregi post negru. A început prin a renunța la apă timp de o săptămână, apoi a ajuns să consume hrană o dată la câteva luni, finalizând un maraton de 31 de kilometri doar cu energia provenită din „fotoni, vibraţii şi vânt„.

În ultimele zece luni, bărbatul susţine că a consumat hrană de doar şapte ori, în mese limitate la 500 de calorii, şi că de fiecare dată s-a simţit obosit şi bolnav.

Michael Werner

Chimistul Michael Werner, director al unui institut de cercetare farmaceutică din Elveția, declară că nu a mai mâncat hrană solidă din ianuare 2001. S-a supus unei investigații de 10 zile în octombrie 2004 și nu a avut niciun fel de modificări la nivel psihologic.

Werner are 60 de ani, aleargă în fiecare dimineață peste trei kilometri, apoi ia micul dejun cu soția sa, Angelica. Ea mănâncă destul de consistent, el bea doar o ceașcă de cafea. La serviciu, are un program încărcat, însă își face timp și pentru o partidă de tenis, sportul lui preferat.

inedia

Michael Werner

Chiar dacă are activități atât de solicitante, Michael Werner nu s-a mai hrănit de la Revelionul din 2001. Atunci a mâncat o porție de salată de cartofi și o bucată mare de tort, după care i s-a făcut rău.

A fost doar o indigestie, dar Michael, doctor în chimie, s-a hotărât să renunțe la mâncare. A citit, s-a informat, dar ideea i-a dat-o o prietenă de familie care experimenta inedia.

I-au trebuit doar trei săptămâni să se adapteze la acest „regim”.

E prana din textele sfinte, ki-ul cosmic, energia ideală!„, spune Werner.

Dieta lui zilnică este formată din patru cești de cafea și două sucuri de fructe naturale, plus, ocazional, un pahar de vin.

Sunt o persoană absolut normală, fericită și în deplinătatea sănătății. Înainte eram dependent de pizza, eram supraponderal și mă simțeam epuizat după o zi de muncă. Mulți colegi doctori mi-au spus că e o nebunie ceea ce încerc să fac. La un moment dat, chiar mi-au recomandat să merg la psiholog„, declara Werner.

Cei mai mulți dintre cei care renunță la a practica inedia o fac pentru că nu reușesc să-și scoată foamea din minte„, mai spune Werner.

Ca specialist în reacții chimice, a observat că organismul capătă o rezistență uluitoare și o putere de regenerare mult mai mare decât înainte, fapte dovedite de el prin analize și radiografii. Sistemul imunitar se fortifică extrem de mult.

De asemenea, el doarme doar cinci ore pe noapte, care îi ajung ca să se odihnească. A mai spus că, de când cu inedia, memoria lui a devenit un adevărat „stick” cu o capacitate de stocare uriașă. Când reporterii l-au întrebat dacă dieta sa nu e cumva o formă de anorexie, dr. Werner a răspuns prompt: „Eu nu mănânc, pentru că îmi iubesc corpul, nu pentru că-l urăsc! Și asta schimbă toate reacțiile din organism, fiind un catalizator„.

Dr. Werner participă la mesele copioase date de prietenii de familie, însă nu simte nevoia să consume ceva. Mintea lui nu mai are nici o relație cu hrana solidă. Corespondează cu vreo 30 de oameni care se supun voluntar aceluiași regim.

inedia

Michael Werner în timpul studiilor medicale

„Oamenii mor de foame, pentru că sunt convinși că asta se întâmplă dacă nu mănâncă. A trăi cu energie solara este un concept pe care creierul, în primul rând, trebuie să și-l însușească. Sunt convins că metoda folosită de noi ar salva omenirea de la foamete, dar nu cred că omenirea este gata să treacă la acest mod de viață, care este foarte spiritual. Eu, personal, n-aș îndrăzni să sfătuiesc pe nimeni să facă ceea ce fac eu”, a mai spus chimistul.

Chiar și el, care și-a „călit” creierul, mai poftește uneori la pizza și ciocolată. Și chiar vrea să-și satisfacă pofta, dar îmbucătura i se oprește în gât. „Mentalitatea omului guvernează. E cel mai aprig război s-o învingi!„.

Zinaida Baranova

Zinaida Baranova, din Krasnodar, este o rusoaică ce practică inedia. Ea a suferit un șoc emoțional când i-a murit fiul, iar acest șoc i-a dereglat total sănătatea. Starea ei se înrăutățea, iar medicii nu o puteau ajuta.

Așa că în ’90 Zinaida a început să practice tot felul de terapii. A început cu băi la copcă, mers prin zăpadă, post, rugăciune, drumuri lungi pe jos, dietă vegetală. În felul acesta a început să se refacă.

inedia

Zinaida Baranova

Apoi s-a apucat să practice inedia. Nu s-a adaptat ușor, dar a avut multă voință, a crezut în această tehnică. A slăbit foarte mult, a suferit de extenuare, avea crampe, gura uscată și diverse stări de rău. Starea de bine a început să se instaleze după o lună. A început să mai câștige și kilograme în plus, iar greutatea s-a stabilizat la 73 kg.

Zinaida s-a supus testelor medicale. Cercetătorii de la Institutul Bauman au constatat că vârsta biologică a femeii pare a fi de 20 de ani, deși e trecută de 65. Asta pentru că nu consumase hrană solidă timp de 4 ani.

Organele ei parcă s-au regenerat„, a constatat profesorul Spiridonov.

Înainte de a renunța la mâncare, avea chiar și o boală cronică, la stomac, plus diverse simptome specifice vârstei. Acum nu mai are nimic.

Iată ce declară ea și cu privire la copii:

„Un copil trebuie alăptat până la vârsta de 7 ani, după care este perfect capabil să devină autotrof. Mama, chiar dacă nu consumă hrană solidă, are suficient lapte pentru a hrăni copilul până la 7 ani”.

Zinaida a susținut că există femei din grupul lor de autotrofi care au făcut acest experiment.

Therese Neumann

Aceasta era o simplă femeie de la țară, din localitatea bavareză Konnersreuth, care, începând cu anul 1922 și până în anul 1962, anul în care a decedat, nu a mâncat, iar începând cu 1926 și până la aceeași dată a sfârșitului său nici nu a băut.

În urma unui accident suferit în Africa, unde lucra ca misionar, tânăra de atunci rămâne fără vedere şi invalidă. Țintuită la pat, viața ei spirituală a înflorit. Familia i-a fost alături citindu-i cărţi bisericeşti. Povestea Sfintei Tereza de Lisieux, „Mica Floare a lui Iisus„, a fost una dintre preferatele ei.

inedia

Therese Neumann

La 17 mai 1925, când Tereza de Lisieux a fost canonizată și a devenit recunoscută oficial ca Sfântă a Bisericii Catolice, Therese Neumann a auzit vocea sfintei: „Therese, vrei să devii sănătoasă?„, iar Therese i-a răspuns, „Orice este bine cu mine: să fiu sănătoasă, să rămân bolnavă, să mor, care este voia lui Dumnezeu„.

În acel moment Therese a simţit cum două mâini puternice o ridică din pat, iar rănile adânci de pe corpul ei au dispărut văzând cu ochii fiind acoperite de un nou strat de piele.

Tereza de Lisieux i-a mai spus că treptat se va vindeca, dar că va mai avea de îndurat. După această întâlnire cu Sfânta Tereza de Lisieux, Therese a putut merge din nou, iar la o altă apariţie a Sfinei şi-a recăpătat vederea.

Apoi, tânăra se îmbolnăvea, medicii nu o puteau ajuta, însă ea se vindeca ulterior ca prin minune. A început să aibă viziuni cu Iisus Hristos în diferite ipostaze ale suferinţei Lui şi ulterior să-i apară şi ei pe corp stigmate. I-au apărut stigmate la mâini, la picioare, deasupra inimii, lacrimi de sânge dar şi răni la coaste.

La 30 septembrie 1927, St Tereza de Lisieux i s-a arătat din nou Theresei într-o viziune și i-a spus că de acum înainte ea va trăi în întregime de pe Euharistie (împărtăşanie), și că nu mai are nevoie de hrană pământească.

Devenită celebră şi datorită stigmatelor sale, femeia nu a mai pus hrană solidă în gură din anul 1922, iar din anul 1927 nu a mai băut nici lichide. Ea a constituit subiectul a numeroase verificări medicale, care au confirmat de fiecare dată autenticitatea fenomenului.

Stigmatele produse au fost fotografiate pentru deplina edificare a posteritatii. In timpul perioadei de 15 zile cand a fost examinata de doctorul Seidl, Theresei i s-au prelevat probe de sange pentru examenul hematologic. Acest examen nu a relevat abateri de la constantele sanguine normale.

inedia

Therese Neumann și stigmatele sale

Supusă unor investigații multiple, dintre care o perioada de 15 zile supravegheată medical ziua și noaptea de către dr. Seidl, chirurgul șef al spitalului din Waldsassen, în cursul anului 1927 (13 iulie, orele 13,30 – 28 iulie, orele 13), ea nu a mâncat și nu a băut nimic. Este interesant de remarcat că greutatea sa de 55kg, constatată în prima zi a examinării, a scăzut până la 52,5kg, pentru ca la finele celor 15 zile să revină din nou la 55kg.

Un incident petrecut cu aceeași ocazie a scos în evidență producerea unui alt fenomen, cunoscut parapsihologilor ca „fenomen de aport„. După ce a primit împărtășania cu ostia umectată în greutate totală de 22miligrame de pâine și 3 grame de apă, la un interval de 60 de ore a suferit de vomismente, ocazie cu care a eliminat ostia. Spre surprinderea medicilor, desi ostia stătuse în stomacul femeii trei zile și două nopți, ea era intactă, fără a se fi putut decela urmele vreunei acțiuni gastrice asupra acesteia. Dar ceea ce i-a lăsat mască pe examinatori a fost faptul că, fără ca cineva să atingă ostia, aceasta a dispărut din fața lor, pentru a apărea în gura Therezei.

Giri Bala

Giri Bala, considerată la vremea ei o sfântă în viaţă, s-a născut în Nawabganj, India.

Iată cum a ajuns aceasta să practice inedia:

„Cât am fost copilă, nu am prezentat nimic remarcabil, decât poate faptul că eram o pofticioasă şi mâncam destul de mult. Părinţii m-au logodit de foarte tânără. «Fata mea, m-a avetizat mama, trebuie să-ţi controlezi lăcomia când vei trăi printre străini, în familia soţului tău. Ce vor zice aceştia când vor vedea că tu mănânci tot timpul?» Temerile mamei s-au adeverit: la vârsta de 12 ani am intrat în familia soţului meu. Atunci a început calvarul, soacra mea îşi bătea joc tot timpul de lăcomia mea.

Era foate greu să îndur ironiile şi jignirile sale. Într-o bună zi, i-am strigat în faţă că nu mă voi mai atinge de mâncare pentru tot restul vieţii. M-am retras în camera mea şi m-am rugat foarte puternic. Îmi aduc aminte că am intrat în extaz în momentul în care am văzut o fiinţă de lumină care mi-a spus că Dumnezeu a răspuns rugăciunilor mele şi că, din acea clipă, voi trăi doar cu lumina astrală, toţi atomii corpului meu fiind ancoraţi în curentul infinit. Apoi, mesagerul divin mi-a arătat o tehnică yoga care eliberează trupul de nevoia de a absorbi alimente.

Tehnica constă dintr-o anumită mantră, coroborată cu exerciţii de respiraţie mult mai complicate decât clasicele Pranayama. Totul este Krya Yoga, fără medicamente sau magie! Fiinţa divină mi-a interzis să divulg secretul oamenilor, deoarece asta contravenea cumva planurilor lui Dumnezeu. Mulţi agricultori m-ar omorî dacă aş învăţa oamenii să trăiască fără mâncare…”.

În anul 1950, Giri Bala a fost vizitată de celebrul yoghin hindus Paramahamsa Yogananda, care a cunoscut-o şi pe Thereze Neumann. Giri avea atunci vârsta de 68 de ani. Nu mai mâncase şi nu mai băuse nimic de 56 de ani. Fusese monitorizată de zeci de medici din lumea întreagă. Copii nu avea, iar soţul îi murise de mult. De obicei, nu dormea aproape deloc. Noaptea medita, iar ziua trecea cu treburile gospodăreşti. Nu fusese niciodată bolnavă şi nu ştia ce este durerea.

inedia

Giri Bala

Yogananda a întrebat-o la un moment dat pe sfântă de ce a ales această cale? Bătrâna Giri i-a răspuns că prin această reîncarnare trebuia să dovedească omenirii că omul este spirit. Pentru a progresa pe calea care duce la Dumnezeu, omul trebuie să înveţe să trăiască cu Lumina Divină, nu doar cu mâncare.

În încheiere

Lista persoanelor documentate de literatură care au traversat inedia este lungă. Să mai amintim în trecăt de cazul Sfântului Lidwine de Scheiedam care a trăit fără a mânca 28 de ani. Iar dacă în cazul italianului Padre Pio perioadele de inaniție alternau cu perioadele de alimentare, totalul caloriilor pe care acesta le primea într-o zi când mânca nu depășea 250 calorii. În același timp, se citează cazul Marthei Robin, care a încetat să mănânce în 1928 și până în anul morții sale – 1979 – nu s-a atins decât de ostia pe care o primea la împărtășanie. Elisabeth von Reute a trăit până în 1420 fără a mânca timp de 15 ani. Domenica del Paradiso a trăit fără hrană o perioadă de 20 de ani, până în anul 1553 când s-a stins din viaţă.

Academia Britanică de Ştiinţe Royal Society a studiat viaţa lui Janet Mc Leod din Scoţia. Din anul 1769, când avea vârsta de 15 ani, i s-au declanşat crize de epilepsie. Din acea perioadă ea a refuzat să se hrănească până la vârsta de 28 de ani, când a murit.

O altă tânără de religie catolică, din Elveţia, pe nume Josephine Durant, fiind paralizată, a refuzat să se hrănească timp de 4 ani. O echipă de medici calvinişti, rivali ai catolicismului, au studiat îndeaproape acest caz, constatând autenticitatea sa.

Apoi, alte şi alte cazuri – Zelia Bourriou, Luise Lateau, Katerina Emmerich, Mollie Fancher – au făcut vâlvă, la vremea lor, fiind amintite şi în tratate de medicină ca fiind ciudăţenii ale existenţei umane.

De asemenea, postul este menţionat în cele mai vechi scrieri sacre descoperite. Este cunoscut faptul că „monarhii din Egipt întrebuinţau pâine uscată, care se pregăteşte pentru un an întreg” (Sfântul Isaac Sirul, Cuv. 55). Știm de pustnici și sfinți care se hrăneau numai cu bucatele de anafură, cu rădăcini de plante, cu semințe etc. Sfinţii au avut, prin postire, revelaţia descoperirii altei existenţe detaşată de cea materială, conturându-se cu această ocazie şi o viziune mai clară asupra Divinităţii.

Sfânta Ecaterina din Siena (nascuta la 1347), de la vârsta de 16 ani, a ales viaţa monahală. De la 26 de ani viaţa ei s-a desfăşurat sub forma unui şir nesfârşit de minuni. Fără nici un fel de hrană, ea a trăit foarte intens, predicând, scriind şi călătorind. A murit la vârsta de 33 de ani fără a consuma nici un fel de mâncare timp de 7 ani.

Sfânta Lidwina nu s-a hrănit cu nimic timp de 28 de ani, până în 1433, când a decedat.




Nu mai știu în ce articol am citit că așa este lăsat de la Dumnezeu ca azi să se producă mâncarea cât mai toxică, pentru ca omul să renunțe treptat la carne, apoi și la hrana vegetală, pentru a ajunge autotrof. Nu știu câtă fantezie a fost în acel articol și câtă revelație, însă, nu ar fi rău să fie acesta un plan benefic pentru omenire.

Oricum, inedia din cazurile autentice prezente în lista de mai sus demonstrează că prin evoluţie spirituală se poate ajunge la întreţinerea vieţii fără a se metaboliza hrana pentru obţinerea energiei vitale.

Într-un viitor, este posibil ca energia vitală să poată fi absorbită direct din natură. Corpul se va alimenta prin centrii săi energetici cu energia care apoi este transportată prin canalele energetice, până la nivel celular. Consumul direct de cât mai multă energie vitală ridică vibraţia corpului, făcându-l să intre în rezonanţă cu oceanul de Energie Universală. Dar inedia, trecerea de la hrană materială şi energetică numai la cea energetică, nu se poate face brusc și de oricine.

Surse

  • EUGEN CELAN, Provocarile paranormalului, Editura Teora, 1999
  • https://en.wikipedia.org/wiki/Inedia
  • http://jurnalul.ro/paranormal/inedia-sau-a-trai-fara-mancare-520209.html
  • https://dincolodemedicina.wordpress.com/2016/06/28/breatharianism-oamenii-care-nu-mananca-ni-mic/
  • https://www.efemeride.ro/ram-bahadur-bomjon-reincarnarea-lui-buddha
  • http://dezvaluiribiz.ro/omul-care-nu-a-mancat-si-baut-70-de-ani/
  • http://epochtimes-romania.com/news/sfidand-cunostintele-prezente-un-ascet-indian-nu-mananca-si-nu-bea-apa-de-mai-bine-de-70-de-ani-video–232410
  • http://evz.ro/acest-om-mananca-aer-cum-a-reusit-acest-lucru-video-1086473.html
  • http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-weekend/doi-americani-traiesc-fara-mancare-nu-le-a-mai-fost-foame-din-2008-suntem-alimentati-cosmic-127874.html
  • http://www.formula-as.ro/2011/955/enigme-16/autotrofii-oameni-care-traiesc-fara-mancare-si-fara-apa-13377
  • https://portal.tfm.ro/zinaida-baranova-femeia-care-nu-mananca-nimic-de-peste-13-ani/
  • http://www.dailymail.co.uk/news/article-464814/Professor-claims-survive-just-sunshine-fruit-juice.html
  • http://jurnalul.ro/paranormal/inedia-sau-a-trai-fara-mancare-520209.html