Se spune că bolile și problemele care apar au cauze spirituale. Haideți să vedem unele chestiuni spirituale cu privire la infertilitate. Am extras în articolul de față fragmente din cartea lui Brian Weiss, „Se întâmplă miracole” și din cea a lui Lazarev, „Karma pură„.




Fragmentele extrase din prima carte sunt scrisori care i-au fost adresate lui Weiss și soției sale în urma cursurilor de regresie în vieți anterioare ținute la Institutul Omega din New York. La unele scrisori am lăsat și comentariul suplimentar al autorului. Iar fragmentele din Lazarev sunt istorisirile unor cazuri pe care le-a rezolvat. Practic, am extras exemple clare și reale de terapii, de situații ale unor oameni care au venit pentru ajutor la cei doi celebrii terapeuți. Deci nu este vorba de o simplă teorie speculativă a cuiva.

Probleme spirituale care duc la infertilitate prin prisma cazurilor lui Brian Weiss

Înțelegeri spirituale

„Am participat împreună cu soțul meu, la seminarul tău din Los Angeles. Ne-am înscris în ultima clipă, din cauza unui vis. Cu câteva zile înainte de plecare am visat că mi-ai strâns mâna și mi-ai spus ceva la ureche. Mi-a luat ceva să înțeleg ce mi-ai spus – am înțeles abia când ai dat mâna cu soțul meu. Mi-ai spus că nu am copii în această viață, pentru că am pierdut doi copii în două vieți anterioare și că îmi este frică să mai fac. Ei, bine, am fost foarte surprinsă, pentru că mie nu îmi este frică să am copii. Am obosit să tot încerc să concep și acum las natura să-și urmeze cursul. Dar trebuia să aflu mai multe!

În timpul seminarului de dimineață, mi-a apărut o imagine cu o femeie care trăia în munți, alături de soțul și fiul ei. A fost o viață simplă și liniștită. La final, când ai întrebat ce lecție am avut de învățat în acea viață, eu nu simțeam decât mulțumire și pace. Apoi, mi-am dat seama că nu contează ce viață am, atâta vreme cât învăț să fiu mulțumită, liniștită, răbdătoare, generoasă și înțelegătoare. Atâta vreme cât învăț marile învățături ale vieții, sunt împăcată. Și ce dacă nu am copii? Ca dentist pediatru, lucrez în fiecare zi cu copii – iar acest lucru îmi aduce fericire. Îți mulțumesc pentru că mi-ai oferit șansa de a descoperi acest mesaj.” Michelle Lin

Povestea lui Michelle este scurtă, dar importantă. Finalul încă nu a fost scris. Sunt convins că a născut sute, poate chiar mii de copii, pe parcursul numeroaselor ei vieți. În viața sa din prezent, are grijă în fiecare zi de copii. Înțelepciunea spirituală pe care a dobândit-o după regresie reprezintă un mare ajutor. Ce bine este să înțelegi cu adevărat ce înseamnă compasiunea, răbdarea, generozitatea – ca puncte esențiale pentru eliberarea noastră! Michelle înțelege acest lucru la un nivel profund, provenit din experiență. Ea pur și simplu știe.

infertilitate

Doctorul Brian-Weiss

De-a lungul anilor, am avut multe paciente cu probleme de feritlitate. Câteva au reușit sa conceapă copii, după ce au îndepărtat un blocaj din viețile lor anterioare (asemenea fricii de a pierde un copil), sau după ce tensiunea din viața lor s-a redus, datorită acceptării și înțelegerii. Dacă Michele continua să trăiască, într-o stare de fericire și pace lăuntrică, mulțumită cu ceea ce are deja, șansele de a rămâne însărcinată, vor crește în mod semnificativ.

Suflete care își aleg părinții

Iată o povestire chiar de-a lui Carole Weiss (soția doctorului Weiss):

„Cu câțiva ani în urmă, Brian ținea un workshop în fața unui public numeros, în Florida. Am ajuns mai devreme, iar Brian s-a dus să verifice sonorizarea, luminile și felul în care era aranjată scena. Eu m-am așezat pe rândul din spate și așteptam răbdătoare să înceapă ziua. La un moment dat, în sală a intrat o femeie frumoasă, cu un bebeluș în cărucior. S-a așezat lângă mine. Eu ador bebelușii; îmi place mirosul lor, pielea moale, părul ciufulit și zâmbetele lor duioase. Îmi aduc mereu aminte de momentele minunate în care copiii mei, acum mari, erau de aceeași vârstă.

Am început să vorbesc cu tânăra mămică despre fetița ei, după care am făcut cunoștință. Dându-și seama că eram soția lui Brian, mi-a spus: „Vreau să vă spun că soțul dumneavoastră este responsabil de nașterea fetiței mele.

Ei bine, acestea nu sunt niște cuvinte pe care ar vrea să le audă o soție vreodată.

Da, povestește-mi cum„, i-am răspuns.

Ea mi-a spus că a vrut dintotdeauna să fie mamă. La scurt timp dupa ce s-a căsătorit, a decis împreună cu soțul ei să întemeieze o familie. Dar după ce au trecut luni în care nu a putut rămâne însărcinată, au început să ceară părerea specialiștilor în ferititate, însă fără nici un reultat. Într-o zi, înainte de o întâlnire la doctor, a decis că dacă nici procedura din acea zi nu dădea rezultate, avea să se oprească din încercarea de a face copii, ajunsese la limită. Cât timp a stat în sala de așteptare, înconjurată de multe femei însărcinate, s-a gândit la ce a citit în cartea „Multe vieți, mulți maeștri” și la conceptul sufletelor care își aleg părinții. Și-a adus aminte că acele suflete puteau fi ale membrilor de familie sau ale prietenilor care au decedat. În fața tuturor, s-a uitat la tavan și a spus cu voce tare: „Bine. Dacă vreunul dintre voi vreți să veniți înapoi, acum e momentul! Cu mine, aceasta este ultima șansă!” Poate că cineva a ascultat. Procedura a avut succes și, nouă luni mai târziu, a născut această frumusețe de copil.

Adopția – curajul de a depăși singurătatea

„Părinții mei s-au despărțit când aveam șase ani și au divorțat câțiva ani mai târziu. Se certau de multe ori, în miezul nopții. Într-o dimineață, am descoperit că mama plecase de acasă. Nu a durat mult, până când și-a întemeiat o altă familie – iar tatăl meu a făcut la fel. Am avut o copilărie în care m-am simțit părăsită și neglijată. Am avut trei surori și, de cele mai multe ori, rămâneam singure acasă, fară supravegherea unui adult. Când sora noastră cea mai mare nu era acasa, trebuia să am grijă de cei mici și să fac treabă prin casă. Au fost multe momente când mama uita să mă ia de la școală, iar eu o așteptam la poartă, copleșită de sentimente de deznădejde și nesiguranță.

La douăzeci și cinci de ani, m-am măritat. Dintotdeauna am vrut să mă căsătoresc. Soțul meu lucrează în același birou cu mine și ne vedem zilnic la serviciu. Este un om care pune mult preț pe familie și care mi-a dat multă încredere în mine, după ce ne-am căsătorit. Cu toate acestea, când nu este lângă mine, încă mă mai simt singură. De câte ori a plecat cu alte treburi, mereu mă îngrijorez că nu are maturitatea de a face față încercărilor vieții. Această frică m-a urmărit în mod subtil, de foarte mult timp.

Am început să-mi doresc, aproape cu disperare, să am copiii mei. Am simțit că numai așa ar fi avut cineva nevoie de mine. Însă, după șase ani de încercări, tot nu am putut rămâne însărcinată. Acest lucru mi-a agravat starea de spirit.

Într-una dintre regresiile pe care le-am avut, ascultând CD-ul doctorului Brian Weiss, am fost purtată în timpuri străvechi. Mă aflam în drum spre casă, după un război lung. Eram un luptător cu un corp imens, cam ca Hagrid din cărțile Harry Potter. Eram neîngrijit, hirsut, solid și ca armă de luptă, aveam un ciocan masiv. Pășeam cu putere, ca și când aș fi lovit pământul cu fiecare pas. Mă întorceam acasă la soția și la băiețelul meu. Cred că mergeam de mult, întrucât eram obosit. Mergeam singur; doar pietrele și vegetația îmi ieșeau în întâmpinare. Când mi-am văzut casa, m-am bucurat enorm și mi-am întețit pasul. Am deschis și am găsit-o pe soția mea lângă un pătuț în care se afla fiul meu; l-am recunoscut în persoana soțului meu din această viață. Brusc, mi-am dat seama ca în acea viață eram îngrijorat de faptul că nu este suficient de puternic să aibă grijă de el însuși sau de mama lui în lipsa mea.

Am ieșit din regresie și mi-am dat seama că era doar problema mea, nu a soțului meu, că îmi făceam griji pentru el. De atunci, nu m-am mai temut pentru siguranța lui. Îl mai cicălesc încă, uneori, dar nu așa cum o făceam înainte.

Într-o altă regresie, avută în timpul unui curs de la Institutul Omega din new York, nu m-am întors într-o viață tercută, ci la primul moment din viața actuală, când m-am simțit singură. Aveam 6 ani și trăiam în China. Era o zi de școală, de sfârșit de toamnă. O așteptam pe mama la poartă să vină să mă ia de la școală, dar nu a venit. Am început să-mi fac griji, în clipa în care am văzut că toți ceilalți copii au fost luați acasă. S-a lăsat seara, iar eu stăteam pe stradă, în fața porții care fusese deja închisă. Eram atât de deznădăjduită. A fost prima oară în viața când am simțit gustul singurătății.

În timpul hipnozei mi-am pus întrebarea: „De ce n-aș încerca să mă întorc singură acasă?” Aveam doar 15 minute de mers, poate că mi-aș fi amintit drumul înapoi. Am tras aer în piept și am pornit-o spre casă. Eram atât de bucuroasă. Îmi era și puțin frică, dar mă bucuram că părăseam întunericul din fața porții școlii. O dată cu primul pas, întreaga scenă s-a schimbat și am descoperit că alergam pe o bandă de film. Toate scenele din film erau construite din acele momente în care m-am simțit singură – și fuseseră destule, pe parcursul a 30 de ani. Înaintam tot mai mult în vârstă și mă simțeam din ce în ce mai fericită. Alergam de parcă aș fi avut aripi.

După ce am revenit din regresie, am conștientizat că nu eram fetița neajutorată de 6 ani. Am aflat că puteam face singură ceva, pentru a mă elibera de întuneric. De mai bine de 30 de ani m-am tot străduit să depășesc problemele din viață. Acum știu că pot face ceva de una singură, fără să mai aștept să fiu ajutată și fără să mă mai simt neputincioasă.

După această regresie, nu am mai avut niciodată acel sentiment de singurătate. Am adoptat două fetițe și am înțeles că puteam face ceva pentru a fi fericită, în loc să aștept în zadar să rămân însărcinată. Întreaga familie este mulțumită. Cred că este cea mai fericită perioadă din viața mea.” Tong

(Legat de adopții, vreau să adaug aici un citat tot din Brian Weiss, însă de această dată, din cartea „Prin timp spre vindecare„, căreia, dacă vă amintiți, i-am dedicat mai demult un articol:

Regresia în vieți anterioare oferă multă bucurie persoanelor adoptate pentru că le arată că, deși nu au legături biologice și deși sângele poate nu se face apă, spiritul da. Am făcut regresii care demonstrează că legăturile dintre copiii adoptați și părinții adoptivi sunt mai puternice decât acești copiii și părinții lor biologici. Atunci când diferiți membrii din aceste familii sunt hipnotizați, se recunosc adesea între ei în vieți anterioare.

Experiența mi-a arătat că o relație părinte-copil este predestinată să existe, iar creația fizică este blocată, se găsesc alte căi prin care acest lucru să se întâmple. Relațiile părinte-copil nu sunt niciodată întâmplătoare. O prietenă astrolog a descoperit același lucru. Ea mi-a spus că, dacă compari hărțile părinților cu cele ale copiilor adoptați, observi adesea aceleași corespondențe și legături care se văd în hărțile familiilor bilogice.

Tot aici vreau să mai amintesc o chestie pe care am întâlnit-o undeva. Din păcate nu mai știu în ce carte și care ar fi explicația ei, însă cred că trebuie amintită chiar și așa inexactă. Uneori, dacă înfiezi un copil este foarte posibil ca la ceva timp să poți aduce pe lume propriul copil. Adopția deschide această posibilitate. Dacă cineva dintre cititorii noștri știe mai precis cum stau lucrurile în acest caz, așteptăm să ne lămurească.(N.A.) )

Probleme spirituale care duc la infertilitate prin prisma cazurilor lui Lazarev

Blamarea unui părinte spiritual

„În faţa mea stătea o doamnă care era la a doua şedinţă. Structurile ei spirituale erau minunate, însă copii nu avea. Avea nişte probleme de sănătate foarte serioase. Data trecută i-am spus ca e la un pas de moarte şi că a supravieţuit doar datorită spiritualităţii ei. Dorinţa de a pune mai presus de Dumnezeu propria semeţie, imagine, înţelepciune a dus-o la limita fatalităţii. Acum biocâmpul ei e într-o stare mult mai bună. Rămâne însă ancorarea în destin din cauza a trei entităţi superioare destinului. În biocâmp era un program puternic de blamare a părintelui spiritual.

În perioada 1984-1986 aţi blamat un om care vă era ca un părinte spiritual. Acest lucru v-a lipsit de posibilitatea de a vă purifica structurile spirituale superioare. La fel şi posibilitatea de a avea copii. Cu cât femeia este mai talentată şi mai spiritualizată, cu atât are mai puţine şanse de a avea copii sănătoşi şi, în general, de a avea copii. Am să vă explic de ce. Tendinţa spre iubire, spre teluric, la femeie este întotdeauna mai puternică decât spre Sfântul Duh. Dacă bărbatul va dispreţui femeia, el se va îmbolnăvi. Este ca şi cum spiritul ar dispreţui trupul. Dacă femeia va dispreţui bărbatul, ea va deveni sterilă. Corpul care dispreţuieşte spiritul nu este viabil. Nimeni nu poate purifica mai bine pe soţ decât soţia lui şi nimeni în afară de soţ nu o poate purifica pe soţie. Priceperea de a primi şi de a ierta umilinţele venite din partea unui om apropiat este ştiinţa de a simţi prioritatea Divinităţii în cea mai înaltă manifestare a teluricului. Această receptare purifică cel mai bine sufletele generaţiei viitoare. De aceea, pentru a nu-l blama pe soţ şi pentru a aduce pe lume copii sănătoşi, soţia trebuie să înţeleagă faptul că succesele şi insuccesele soţului n-au nici o vină, ele sunt trimise de Dumnezeu. Dacă soţia nu are putere pentru aşa ceva, respectul ei interior faţă de soţ nu-i va permite să-l blameze. Dacă nici pentru acest lucru nu-i ajung resursele, atunci trebuie să existe teama faţă de soţ care generează un respect involuntar. Iată de ce se spune : „Femeia să se teamă de bărbatul său”. În stadiile timpurii de dezvoltare a omenirii, pentru ca femeia să nască prunci sănătoşi, ea trebuia să se teamă de bărbat. Acum este suficient să se înţeleagă faptul că talentul şi capacităţile soţului sau prostia lui sunt date de la Dumnezeu, în forul nostru interior suntem egali cu toţii: şi bărbaţii, şi femeile, şi prostul, şi deşteptul. Diferenţa e numai la suprafaţă. Este lupta contrariilor. Contrariile sunt egale în interior, la nivelul fin, iar diferite şi în stare de luptă la exterior. Aceasta şi este dezvoltarea.

infertilitate

Clarvazatorul rus S.N. Lazarev

Iată de ce în Biblie se spune: „Femeia să se teamă de bărbatul ei”. De ce să se teamă? Pentru că demult, ca să nu blamezi, trebuia să te temi. Dacă se teme, înseamnă că respectă şi atunci nu va blama. Şi acest lucru duce la urmaşi sănătoşi. De ce este important să ştii să nu acuzi un om apropiat? Imaginaţi-vă o femeie ancorată în semeţie, înţelepciune, bunăstare, familie. Apar momente când ea va fi jignită şi umilită pe nedrept, va fi pusă în situaţii penibile, se vor găsi oameni care s-o păcălească şi prin aceasta îi vor şterge aderenţa la înţelepciune. Trebuie inventate multe neplăceri în privinţa destinului pentru a şterge ataşamentul faţă de soartă. Pentru acest lucru vor fi necesari mulţi ani. I se poate hărăzi un bărbat pe care ea să-l iubească, iar el să-i spună: „Eşti o proastă şi n-ai să realizezi nimic în viaţă” sau ceva de genul acesta. Dacă ea nu-l va condamna, în câteva secunde ea va obţine cât ar fi obţinut pe parcursul multor ani de chinuri şi neplăceri. Cu cât femeia este mai talentată şi mai ieşită din comun, cu atât va fi mai greu pentru ea să facă acest lucru. Şi, în loc să se purifice, ea se va ataşa puternic de Pământ, iar copii nu va avea. Şi cu cât va fi mai mare durerea sufletească, vor fi cu atât mai multe şanse de a purifica sufletul.

Atașarea de propriile capacități și talente

Uneori omul ataşat de capacităţi este strivit fără milă, ca o muscă. Cu cât omul este mai spiritualizat, cu atât i se dau mai multe şanse de supravieţuire şi cu atât are parte de mai multe chinuri sufleteşti. În toamna lui 1993, am început abia-abia să prind tema idolatriei capacităţilor. Când am fost la conferinţă, mi s-a adresat o doamnă din Elveţia. Eram curios ce probleme pot avea ei. S-a dovedit că în Rusia, Elveţia şi în toate ţările, problemele sunt aceleaşi. Am discutat prin intermediul traducătorului.

Nu-mi ascundeţi nimic, m-a rugat ea.

Bine, starea dumneavoastră nu-i foarte bună. Poate să apară o maladie canceroasă. Este tributul pe care îl plătiţi pentru fiica dumneavoastră căreia i-aţi transmis o înţelegere imperfectă asupra lumii. Aveţi o fiică?

Da, are 30 de ani.

Are copii?

Nu.

Iată una din cauzele problemelor dumneavoastră. V-aţi ataşat prea mult de capacităţi, le-aţi absolutizat şi le-aţi pus mai presus de Dumnezeu, în special în viaţa anterioară. Şi acest lucru laţi transmis de multe ori fiicei dumneavoastră. De aceea nu i se nasc copii. Sufletele lor sunt imperfecte.

Spuneţi-mi, unde am trăit în viaţa precedentă?

Aţi trăit pe o altă planetă.

Ştiu că am trăit pe o altă planetă.

Femeia a spus numele planetei.

Astea sunt amănunte. Eu încerc să desluşesc ceea ce e principal.

Spuneţi-mi, de ce m-am născut pe Pământ?

Este un fel de carceră pentru dumneavoastră. Aţi venit aici ca să vă chinuiţi şi să vă purificaţi sufletul. Aţi dus-o foarte bine acolo, dar aţi început să-i dispreţuiţi pe cei imperfecţi.

Tare mult aş vrea să mă duc înapoi. Nu vreau să trăiesc pe această planetă.

Acolo aţi fi murit imediat: mai întâi v-aţi fi ataşat de teluric. Când spun „teluric”, nu are importanţă numele planetei pe care sunteţi. Vi s-ar fi putut retrage capacităţile şi aţi fi putut rămâne acolo, dar, întrucât sufletul dumneavoastră este superior, el nu poate suporta mari solicitări, drept care aţi fost dizlocată pe pământ şi pusă într-o situaţie total nouă. Îngâmfarea, trufia, idolatria capacităţilor v-au rămas, însă nu aţi reuşit să vă purificaţi. Trebuia să treceţi prin umilinţe şi înjosiri pentru a vă purifica sufletul. Pentru dumneavoastră Pământul reprezintă un purgatoriu. Dumneavoastră însă n-aţi reuşit să vă purificaţi sufletul într-o măsură suficientă şi multe i le-aţi transmis fiicei. Pentru a vă încheia purificarea trebuie, judecând după toate aparenţele, să contractaţi o boală gravă. Sau să vă revizuiţi viaţa, să vă spovediţi şi să vă întoarceţi cu iubire către Dumnezeu.

Spuneţi-mi, Pământul este o carceră pentru toată lumea?

Nu. Dacă omul s-a acomodat foarte bine pe Pământ, el va fi lipsit aici de tot ceea ce se cheamă fericire pământească. Iar, dacă spiritualitatea va fi înaltă, va pleca pe alte planete sau în alte lumi.

În viaţa următoare mă voi întoarce pe planeta mea?

Pentru că o iubiţi prea mult, în viaţa următoare vă veţi naşte într-o altă lume.

Şi ce-i acolo, în acea lume?

Nu trebuie să ştiţi amănuntele. Acum aveţi de rezolvat o problemă extrem de importantă: să vă reconsideraţi întreaga viaţă şi să vă rugaţi pentru fiică. Gândiţi-vă mai bine la toate acestea.

Simt în interiorul meu nişte resurse imense. Aş vrea să pun bazele unei societăţi ezoterice. Ce ziceţi? Aş putea să mă ocup de aşa ceva?

La început construiţi temelia şi numai după aceea puteţi să vorbiţi despre pereţi. Mai întâi învăţaţi să aveţi o poziţie corectă faţă de capacităţile dumneavoastră, altminteri ele vă vor ucide.

Programe de distrugere

În legătură cu ce i se va întâmpla omenirii în viitorul apropiat m-am convins când am început să dau consultaţii la New York. Soţia care îi poartă pică soţului, urându-l şi fiind geloasă, îi doreşte moartea şi lui, şi copiilor. Pretenţiile nemărturisite faţă de soţ reprezintă un program de distrugere a propriilor copii. Femeile mai spiritualizate îşi orientează agresivitatea către sine, ceea ce reprezintă de asemenea un program de distrugere a propriilor copii, însă într-o măsură mai mică. Acelaşi lucru este valabil şi pentru bărbaţi.

Atașamente telurice

Azi am consultat patru pacienţi. Prima femeie avea probleme cu fiul care prezenta o întârziere în dezvoltarea intelectului. Al doilea pacient era un tânăr cu leucemie. Al treilea era o fată cu tulburări psihice în urma unui accident rutier. Al patrulea caz examinat era o pereche cu probleme de infertilitate. În toate cazurile am constatat unul şi acelaşi mecanism, dar care se manifesta în mod diferit. Problemele tuturor erau generate de aceeaşi cauză: dorinţa de a pune mai presus de Dumnezeu propria înţelepciune sau pe cea a omului iubit. Prima verigă a ataşamentului de teluric erau tatăl şi mama. Dacă eu îmi situez tatăl şi mama mai presus de Dumnezeu, în viaţa următoare voi avea parte de părinţi proşti, cu un comportament stupid, fără nici un pic de comprehensiune şi judecarea lor sau dispreţul faţă de ei îmi vor provoca ataşamentul faţă de înţelepciune care generează cea mai periculoasă trufie. Banii pe care-i aveţi îi veţi putea păstra un an, doi, zece, dar mai devreme sau mai târziu îi veţi pierde o dată cu viaţa. Capacităţile şi calităţile din această viaţă puteţi să nu le pierdeţi, ele se pot menţine pe parcursul a trei până la cinci vieţi şi de aceea există ispita de a fixa punctul de sprijin pe acestea şi nu pe iubirea faţă de Dumnezeu. Înţelepciunea este un capitol pe care îl poţi stăpâni mai mult de patruzeci de vieţi, de aceea aici ispita de a te dezice de Dumnezeu este maximă. Diavolul este îngerul care şi-a pus propria înţelepciune mai presus de înţelepciunea Tatălui. Femeia care îşi dispreţuieşte soţul, tatăl, pe oamenii proşti, imperfecţi, naşte copii care aspiră spre diavol şi nu spre Dumnezeu. În ultimul secol, omenirea s-a ancorat în înţelepciune. Succesele ştiinţei, roadele unei activităţi conştiente au devenit valoare absolută şi de aceea omenirea este atrasă spre diavolism.




Cel de-al patrulea caz, de care aminteam la început, era o pereche, soţul şi soţia.

Sufletele vi s-au lipit puternic de Pământ, fără ca dumneavoastră să ştiţi acest lucru. Orientarea dumneavoastră către Dumnezeu, care se manifestă prin bunătate sufletească, prin aspiraţia către spiritual, este mare. În situaţia dumneavoastră alţi oameni ar fi fost bolnavi şi încă destul de grav, însă, datorită bunătăţii dumneavoastră sufleteşti, sunteţi protejaţi şi, datorită acestui fapt, sunteţi sănătoşi. Dar totuşi concepţia dumneavoastră despre lume nu este corectă şi din această cauză nu puteţi avea o progenitură armonioasă, fapt pentru care vi s-a luat posibilitatea de a avea copii. Revizuiţi-vă întreaga viaţă, purificaţi-vă sufletele. Trebuie să vă previn: când începeţi să vă purificaţi, toată murdăria karmică se va ridica în sus, drept care starea dumneavoastră fizică se poate mult înrăutăţi. Când vă veţi purifica, rugaţi-vă pentru viitorii dumneavoastră urmaşi, pentru că impuritatea lor vă va afecta şi va trebui să-i purificaţi. Dacă vă vor fi hărăziţi urmaşi cu sufletele întinate, cauza se ascunde în dumneavoastră, în existenţele anterioare. Aţi zvârlit cu pietre în celelalte existenţe şi le veţi aduna în cele viitoare. Trebuie să înţelegeţi că la nivelul fin nu există proşti şi deştepţi, netrebnici şi nobili, talentaţi şi lipsiţi de capacitate. La nivelul fin suntem egali şi la fel de curaţi, ca nişte rădăcini ce se întind către cel ce ne hrăneşte, către Dumnezeu. Şi aici totul se rezolvă numai prin eforturile dumneavoastră.

Bibliografie

  • Brian L. Weiss M.D. si Amy F. Weiss, MSW, Se intampla miracole. Puterea de vindecare si de transformare a amintirilor din vietile tercute, Editura For You, 2013
  • Brian L. Weiss M.D. , Prin timp spre vindecare, Traducator: Mihaela Ivanus, Editura For You, 2014
  • S.N. Lazarev, Karma pura, Editura Polirom, 1998