Dar dacă există mașini ale timpului naturale? Din punct de vedere spiritual sau ezoteric, călătoria în timp ține de acel gen de experiențe numite mistice, oculte, magice sau paranormale. Mai exact, această experiență este numită experiență transpersonală, concept care se referă la la transcenderea limitelor normale ale personalității. Cineva care se aventurează în subconștient ar putea fi numit psihonaut. Un psihonaut trebuie să facă un antrenament riguros atât pentru minte și pentru corp ca pregătire pentru orice circumstanță pe care o poate întâlni pe tărâmurile minții subconștiente. Orice practică spirituală poate fi folosită ca metodă în explorarea minții subconștiente: yoga, practicile zen, tradițiile tantrice, ritualuri, mantre, austerități și tehnici de mediație, tradiții șamanice etc. Scopul lor este să acționeze precum niște chei ce deschid diverse portaluri ale minții.




Autorul de scrieri despre Zen, Suzuki Daisetz Teitaro, bazându-se nu numai pe o simplă învățătură, ci și pe o profundă experiență personală, spune:

„În lumea spirituală aproape că nu există diviziuni temporale cum ar fi trecutul, prezentul şi viitorul, întrucât ele s-au contractat acolo într-un moment extatic singular al prezentului etern în care viaţa divină freamătă în adevăratul ei sens… Trecutul şi viitorul sunt ambele topite în acest moment prezent beatific de iluminare.”

Călătoria în timp din punct de vedere spiritual

Întrebarea care se pune: scrierile spirituale vechi sunt niște chestiuni boeme, diafane și pioase, sau sunt tehnoligii în adevăratul sens al cuvântului? Bănuim că toate aceste scrieri fac un transfer de know-how. Ele spun mai mult sau mai puțin voalat că legile universului se manifestă holografic și în noi înșine. Aceasta conduce atât la controlul psihosomatic (autocontrol), cât şi la accesul nemijlocit la tehnologiile exterioare și la toate secretele universului. Nava cu care putem intra în orice nivel existenţial, paralel cu al nostru (orice altă dimensiune) sau cu care putem ajunge în orice punct al universului, este posibil să fie chiar corpul nostru.

Cheia călătoriilor temporale ține de capacitatea fiinţei de a rezona cu o frecvenţă stabilă a timpului. Ființa trebuie să poată să perceapă energia timpului. Frecvenţele înalte de vibraţie a energiilor din fiinţa noastră ne permit perceperea timpului ca un flux continuu de „momente prezente“. Cuanta de energie devine astfel o cuantă de timp.

Fizica cuantică este cea care a pus în evidenţă intercorelarea profundă care există între ştiinţă şi spiritualitate. Cele mai multe descrieri ale comportamentului materiei din fizica cuantică se apropie mult de conceptele descoperite în scrierile tradiţionale yoghine. Yoghinii nu aveau aparatele şi tehnicile actuale, însă nici nu le erau de trebuință, fiindcă aveau o altă metodă de studiu – meditaţia profundă.




De altfel, cele mai mici unităţi de măsură ale timpului au fost găsite în scrierile vedice. Necesitatea lor în acele vremuri nu a fost înţeleasă nici până în prezent. După cercetări îndelungate, fizicienii au constatat că anumite particule subatomice aveau o durată de viaţă măsurabilă cu acele unităţi. La fel ca în antichitate, şi maeştrii yoghini actuali vorbesc despre timp şi spaţiu în termeni care par extraşi dintr-o carte de fizică. Iată spre comparație, două relatări (prima aparținând unui yoghin autentic care a trăit o experienţă dincolo de timp, cealaltă a unui cercetător contemporan, cunoscător al celor mai îndrăzneţe teorii ale fizicii) ce par să se completeze și să se potențeze reciproc:

Yoghinul Lama Govinda spune:

„Dacă vorbim despre experienţa uluitoare a energiilor spaţiului şi timpului în meditaţie, intrăm deja într-o dimensiune total diferită… şi din nou remarcăm că aceasta nu rămâne statică, ci devine un continuum beatific, viu, în care energiile timpului şi ale spaţiului sunt armonios integrate”

Fizicianul J.A. Wheeler:

„Spaţiul-timp este un concept cu o valabilitate limitată… Nu există spaţiu, timp, nu există înainte, nu există după. Întrebarea „Ce se va întâmpla în viitor?” este lipsită de înţeles. Aceste considerente relevă faptul că respectivele concepte de spaţiu-timp nu sunt primare, ci secundare în structura teoriei fizicii.”

Orice călătorie în timp este un mic salt prin non-timp. Starea de non-timp este podul care face trecerea între două momente de timp care în mod normal nu sunt legate unul de altul. Este ca şi cum am vrea să trecem un râu de pe un mal pe celălalt, dar trebuie să urcăm întâi podul pentru a ne afla undeva între cele două maluri. Experienţa mistică se produce în momentul în care yoghinul se menţine într-o stare perfectă de meditaţie între „cele două maluri”. Atunci el este conştient de trecerea timpului, dar o vede doar ca pe o modificare permanentă a faţetelor aceluiaşi adevăr.

Henri Coandă

O chestie foarte faină s-a petrecut în 17 decembrie 1970, la o întâlnire cu studenții și cadrele didactice universitare de la Universitatea Politehnică din București. Savantul Henri Coandă, de la care prejurecata te obligă să te aștepți numai la discursuri tehnice, a făcut o declarație surprizătoare: omul ar putea călători spre stele cu o viteză fantastică, folosind pentru propulsie propria sa energie.

Prejudecata despre Coandă, își dă două perechi de palme, se pune cu burta pe carte și află că acesta era genul de savant multilateral. El știa că fiinţele vii generează, omnidirecţional în spaţiu, energii ce intră în componența biocâmpului. Biocâmpul se extinde de la limita de separare a organismului viu față de mediul ambiant și se continuă pe distanţe nedeterminabile. După unii cercetători, biocâmpul este format din energii slabe. Contrar lor, Henri Coandă credea că biocâmpul conține energii foarte puternice. Atâta doar că, propagându-se în toate direcţiile în spaţiu, are loc o echilibrare a energiilor emise de fiinţele vii.

Calatoria in timp

Henri Coandă în mijlocul studenţilor, anul 1970, Bucureşti

Omul, spunea Henri Coandă, generează în biocâmpul său o energie corpusculară colosală, pe care a denumit-o emisie de gravitoni. Gravitonii sunt capabili să propulseze omul în spaţiul cosmic, cu o viteză fantastică. După părerea savantului, ar trebui proiectat un dispozitiv tehnic de ecranare și direcționare a gravitonilor, pentru a li se imprima o direcţie şi un sens prestabilite. Şi, desigur, să fie pus la punct un procedeu tehnic de prezervare a vieţii omului la asemenea viteze.

Erau doar în fază de idee dispozitivele tehnice despre care vorbea Coandă, sau au fost proiectate și realizate de către savant? Întâmplător sau nu, acest aspect al activităţii lui Henri Coandă este deocamdată omis de biografii săi. Practic, Henri Coandă a deschis drumul pentru investigarea puterilor supranaturale (cum ar fi: levitația, translocația, dematerializarea) în vederea transferului acestora în campul realizărilor tehnologice şi orthotehnologice.

În lucrarea „Trezirea în tradițiile spirituale ale omenirii. Introducere la aforismele lui Patanjali” a lui Dan Mirahorian, există un citat atribuit lui Coandă:

„Yoga este un sistem de abordare a lumii care arată că totul poate fi realizat, prin interior; telepatia înlocuieşte telecomunicaţiile electromagnetice iar soluţia interioară depăşeşte piedicile care blochează soluţia exterioară (trece prin blindaje metalice, nu este bruiată, nu este atenuată cu pătratul distanţei dintre emiţător şi receptor); levitaţia înlocuieşte dispozitivele tehnologice de transport; translocaţia sau teleportarea yogină este o emisie-recepţie a materiei, analoagă emisiei şi recepţiei undelor electromagnetice, care permit accesul civilizaţiilor galactice (OZN) instantaneu, în orice punct al Universului. Toate fiinţele vii utilizează interacţia controlată cu campul gravitaţional cu spatiul si cu timpul; oare n-am putea modela tehnologic aceasta?”

Puterea momentului prezent

Tot în Dan Mirahorian găsim ideea conform căreia conceptul de călătorie în timp vine ca urmare a unei iluzii pe care o trăim. Mintea ierarhizează evenimentele, localizându-le în momente și locații diferite. De fapt, totul coexistă petrecându-se în acest moment, în „acum„, în prezent. Momentul prezent este de fapt echivalentul eternității. Cel ce se situează în momentul prezent, se situează de fapt chiar în afara timpului. Timpul și spațiul secvențiale apar doar în planul proiecțiilor, al realității manifestate localizat, sub forma de curgeri înghețate, care au pierdut aspectul sincronic. Căderea în timp, dualitate şi minte (realitatea secundă) se produce prin lipsă de prezenţă/conştienţă. Cuvântul grecesc hamartia (ἁμαρτία), tradus de obicei prin păcat în Noul Testament, înseamnă în limba greacă clasică: „a lipsi” (atenţia), „a rata ţinta (obiectivul)”, „a pierde marca (nivelul cerut; starea de martor)”.

Deşi oamenii cred că prezentul aparţine liniei timpului (împărţit mecanic în trecut, prezent şi viitor), în realitate prezentul este altceva. Prezentul are dimensiune temporală nulă (are o durată egală cu zero). „Acum” aparţine realităţii sursă, realităţii atemporale, realităţii sincronice. Acum este prezentul holografic. Acum se află în fiecare punct al universului manifestat, între lumea temporală (diacronică; unde totul ne apare în succesiune) şi lumea atemporală (sincronică; unde totul există simultan). Cu alte cuvinte eliberarea din cercul vicios al succesiunii contrariilor (din lumea permanentei transformări) este trăirea în „acum„.

Cele trei căi cunoscute de civilizaţiile avansate de ieşire din timp şi spaţiu prezentate de Dan Mirahorian

1. Calea divină: realizarea menirii fiinţei umane, eliberarea din realitatea secundă, trezirea, trecerea la regimul divin (holografic; sincronic; direct) de funcţionare (conduce la realizarea invulnerabilităţii şi a capacităţilor divine: teleportare, călătorie in timp şi spaţiu, trecerea prin obstacole). Aceasta se realizează prin oprirea în „acum” a conştienţei şi înseamnă eliberarea din fluviul realităţii fenomenale şi al minţii (eliminarea identificării cu mintea). Această eliberare conduce la un alt tip de acţiune, la o acţiune nemijlocită, holografică, pe care Lao Tzu a numit-o wei wu wei (acţiunea din mijlocul inacţiunii).

2. Calea tehnologică (magică; mijlocită) simulează calea divină (nemijlocită) şi are vulnerabilităţi în ambele verigi: veriga care mijloceşte accesul (vulnerabilitate la fluctuaţii locale şi galactice) şi veriga umană (să ne amintim ce au păţit cei ce au fost teleportaţi in Experimentul Philadelphia fără o pregătire prealabilă în detaşare/izolare).

Pentru depășirea vulnerabilităților este recomandat să ne eliberăm din identificarea cu mintea, lucru care va duce la starea de trezire. Controlul energiilor subtile înainte de trezire conduce la accidente și moarte fiindcă este o încălcare a ierarhiei naturale și o spargere a centrului de către periferie (oul spart din afară înseamnă moarte). Cei pur materialiști cred că trezirea (eliberarea din identificarea cu mintea) se realizează prin control din afară, exercitat de minte asupra energiilor subtile și grosiere. Nu energia creației (kundalini) este de vină, ci controlul acesteia de către minte (o periferie). Trecerea în starea de trezire se realizează prin eliberarea din identificarea cu mintea și solicită practica prezenței conștiente imparțiale și oprirea minții (tehnicile de liniștire, stopare, vidare, fixare sau concentrare).

Această cale tehnologică, exterioară, conduce la poluare, accidente, interacţiuni nedorite, perturbaţii, mediul devenind deteriorat, perturbat, poluat. Calea tehnologică este deci o cale neecologică, malefică, ignorantă, rezultată din necunoaşterea căii prin care tot Universul este controlat, alimentat cu energie şi informaţie. Gandiţi-vă numai de câte pericole este ameninţat un copil în mediul artificial pe care noi l-am construit: curent electric, conducte cu apă fierbinte şi rece care pot inunda un apartament, explozii de gaze, căderi sau loviri de diferite obiecte metalice din casă, accidente Ia tot pasul: chimice, mecanice, termice, electrice, nucleare în faţa cărora programul natural de supravieţuire elaborat în cursul evoluţiei filogenetice este dezadaptat.

Spre deosebire de calea tehnologica exterioara, calea interioară este una ortotehnologică, non-inerţială, continuă, care controlează holografic toate nivelele de manifestare. Această cale interioară, transversală, nu neglijează cuplajul material, energetic şi informaţional existent între toate nivelele de manifestare din fiinţele vii şi ţine cont de ierarhizarea informaţională a nivelelor de proiecţie, a nivelelor existenţiale.

2.1. Atingerea vitezei luminii coincide cu viteza de schimbare a cadrelor şi produce ieşirea din realitatea spaţiului (contractarea spaţiului) şi a timpului (dilatarea timpului), adică rotaţia planului materie-energie (E=mc2 ).

2.2. Realizarea ecranării faţă de generatorul extern de timp din centrul galactic a condus alte civilizaţii la crearea de incinte în care curgerea timpului este modificată („casele zeilor” din legende). Dacă o zonă din realitatea spaţiotemporală (navă cosmică, vapor, corp uman, planetă, sistem stelar) este confinată intr-un câmp electro-magnetic auto-susţinut cu geometrie sferică, acea zonă se eliberează din curgerea exterioară a timpului (devine invizibilă şi invulnerabilă precum nava din experimentul Philadelphia; incintele Faraday; structurile morphogenetice (piramide; ΔT antenna – Montauk Project; Bashar Space-Time Antenna şi oul lui Paracelsus îndeplinesc parţial o astfel de funcţie).

2.3. Realizarea unei noi surse de timp care acoperă generatorul extern. Călătoria in timp, invulnerabilitatea planetei şi ieşirea din timpul dictat de nucleul din centrul galactic, este posibilă prin crearea de generatoare locale de timp de tipul microgăurilor negre. Large Hadron Collider (LHC) al European Organization for Nuclear Research (CERN) de lângă Geneva va face posibilă construirea primelor maşini de călătorit în timp şi hiperspaţiu.

Antena Delta T din Proiectul Montauk

Antena Delta T din Proiectul Montauk

3. Calea hibridă (umană şi tehnologică) de ieşire din timp şi spaţiu a permis călătoria pe alte planete din univers prin deschiderea de portaluri de teleportare cu ajutorul unui medium. Această cale a fost testată în cadrul Proiectului Montauk şi Pegasus / Montauk Project si Pegasus Project (Alternativa 3) pentru a realiza teleportarea oamenilor pe planeta Marte.

Toate dispozitivele de realizare a invizibilităţii şi teleportării zeilor şi extratereştrilor, care au ajuns în mâna oamenilor sunt hibride (inelul lui Gyges/Ring of Gyges; braţara de teleportare a Dr. Jonathan Reed/Johnathan Reed ‘link bracelet’ teleportation device; realizarea invizibilităţii vimana/The secret of making vimanass invisible’ in Chapter 3 of Samarangana Sutradhara; The Vaimanika Shastra). Călătoriile în timp făcute de shamani, sibile, se concretizau prin profeţii, divinaţii, oracole și se realizau folosind calea hibridă (omphalos, piramide, substanţe psihotrope/Psychotropic Substances: The Sacred Mushroom: amanita muscaria).

Așadar, ideal ar fi să lucrăm, să ne antrenăm întru autocunoaștere, să obţinem autocontrolul, stăpanirea de sine, să participăm conştient la continuarea evoluţiei speciei umane dincolo de punctul în care a adus-o Natura, să obţinem independenţa față de circumstanţele externe. Ar fi ideal să îmbinăm evoluţia vieţii cu tehnologia. Toate acestea ne-ar duce la eliberare progresivă, mai întai de sub dependenţa materială şi energetică, iar apoi de sub cea informaţională. Controlul spaţiului şi timpului împreună cu accesul la puterile paranormale nu reprezintă altceva decat consecinţe ale autocontrolului expus codificat în scrierile sacre.

Inversarea curgerii timpului pentru vindecare și întinerire

Mai vrem să amintim aici niște chestiuni legate de un soi de călătorie în timp dintr-un articol semnat tot de Dan Mirahorian, „Inversarea curgerii timpului în sistemele biologice pentru vindecare și întinerire„.

O cauză a anarhiei celulare care provoacă epidemia de tumori canceroase este considerată a fi pierderea unității timpului, în care se află diferitele celule are unui organism pluricelular. Acest lucru ar putea fi provocat de o anarhie indusă de hrana materială contaminată și de o terapie eronată, care prin medicamente, încearcă să controleze corpul fizic (periferia), în locul centrilor de comandă firești din plan energetic și informațional. Este ca și cum într-un organism social sau colectiv (roi, furnicar) s-ar substitui cineva reginei sau creierului.

În toate vindecările autentice (care nu tratează efectele, ci cauzele lor informaționale) s-a observat că celulele și organismele pluricelulare elimină defazarea prin întoarcere în timp și la unitate. Această regresie a simptomelor a fost evidențiată în cazul programului care comandă recuperarea și regenerarea prin somn natural și în câteva metode terapeutice din care amintim homeopatia, hipnoza și terapia, care utilizează undele electromagnetice scalare.




În fiecare zi putem să întinerim sau să îmbătrânim. Direcția în care se deplasează ceasul intern este determinată de condiționare (programare mentală, atitudini, concepții).

De exemplu, chinezii erau programați să creadă că în fața lor se afla trecutul, iar nu viitorul. Tot confucianismul este întemeiat pe venerarea trecutului, a părinților, bunicilor, a celor în vârstă (în caz de catastrofă ei alergau să-și salveze bunicii, iar nu soțiile și copiii ). În lumea de azi, colonizata de Occident, se manifestă o programare expansivă și divergentă în care tinerii și adulții privesc către viitor, sub forma de: dorințe, așteptări, planuri, vise, temeri, griji. Doar la bătrânețe, când organismul social nu mai are nevoie de ei, apare întoarcerea către trecut, amintiri, tradiții, ca un reflux, dar și ca o modalitate de întinerire prin accesarea băncii de impulsuri stocate în cursul experiențelor trăite în tinerețe. Această modalitate de întinerire este o strategie de a reactualiza trecutul. Omul stochează în bănci de date ritmurile cerebrale din tinerețe.

În consecință, avem capacități înnăscute de a crea spațiu, timp, materie și energie ori oricare altă parte componentă a universurilor, asemenea zeilor? Suntem deja înzestrați cu o navă cu hiperpropulsie (care curbează spațiul și timpul) – propriul nostru corp? Putem călători în timp și spațiu, fără alte mijloace tehnologice în afara generatorului de impulsuri care este propriul nostru creier? Dacă este adevărat, trebuie să pornim în această aventură de unii singuri, să exersâm asiduu, fără să mai așteptăm de la știință și tehnologie o aparatură specială care probabil va fi foarte costisitoare și va apărea când pentru noi va fi deja prea târziu.

(partea anterioară: partea I)

Articol sugerat de Camelia Onciu

Bibliografie:

  • SOLOMON MARCUS, Timpul, Editura Albatros, Bucuresti , 1985
  • SOLOMON MARCUS, Provocarea stiintei, Editura Politica, Bucuresti, 1988
  • EUGEN CELAN, Razboiul parapsihologic, Editura Teora, 1993
  • DAVID WILCOCK, Investigatii revelatorare asupra campului constiintei, Editura Deceneu, 2012
  • MICHIO KAKU, Fizica imposibilului. O explorare stiintifica a lumii fazerelor, campurilor de forte, teleportarii si calatoriilor in timp, Traducator: Constantin Dumitru-Palcus, Editura Trei, 2010
  • PRESTON B. NICHOLS, PETER MOON, Proiectul Montauk: experimente in timp, Traducator: Sorin Hurmuz, Editura Daksha, 2003
  • http://fanzin.clubsf.ro/calatoria-in-timp/
  • http://www.danmirahorian.ro/TrezireainTraditiileSpiritualealeOmenirii.pdf
  • http://www.danmirahorian.ro/2LaoTzu.pdf
  • http://jurnalparanormal.ro/content/omul-ar-putea-c%C4%83l%C4%83tori-spre-stele-cu-propria-sa-energie
  • http://petrut-sci7.blogspot.ro/2012/03/calatoria-in-timp-parapsihologica.html
  • http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7411
  • http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=6107
  • http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4642