Cea mai importantă întrebare pe care şi-a pus-o omenirea de-a lungul existenţei sale, întrebarea care fascinează, înspăimântă şi macină pe orice om, indiferent de rasă, credinţă, vârsta, nivel financiar sau intelectual, este o una implacabilă: „Există ceva Dincolo?




Pentru a răspunde, oamenii au cercetat din cele mai vechi timpuri „lumile nevăzute” care ne înconjoară. Iar una dintre cele mai folosite metode a fost aceea a dedublărilor, a călătoriilor astrale.

Ce este călătoria astrală?

Călătoria astrală era folosită înainte de glaciaţiune de către populaţiile umane lemuriene şi atlante. Condiţiile planetare de atunci permiteau oamenilor să desfăşoare adaptări complexe la realitatea pământeană şi să-şi cunoască toate puterile pe care le puteau manifesta pe Pământ. Astfel de condiţii se refereau în primul rând la un nivel foarte mare al vibraţiei medii planetare – de până la 400 – 500% (comparativ cu ceea ce se cunoaste azi, în preajma glaciaţiunii, chiar mult mai înalte, înspre timpurile stravechi). În al doilea rând, astfel de condiţii se refereau la o dinamică a funcţiilor corporale care permiteau un trai mult mai simplu:

a) Hrănirea şi întreţinerea generală a corpului: prin osmoză, energizare şi autostabilizare vibraţională individuală. In acest fel se mentinea vibraţia corporala la nivele optime desfăşurării vieţii curente.

b) Materializarea proiectiilor mentale era mult mai usor de realizat în acele condiţii. Aceasta era facilitata de cunoaşterea întregii fenomenologii galactice la incidenţa cu planeta, aplicaţiile de înaltă ţinută calitativă şi morală, ca activitate de cea mai mare importanţă pe care oamenii o derulau permanent.

Înainte de a detalia cele scrise anterior este de pecizat că o astfel de călătorie nu are un scop bine conştientizat în perioadele planetare de joasă vibraţie, când, până şi corpurile vieţuitoarelor îşi restrâng mult activităţile energetice, determinând spiritele să lupte efectiv pentru supravieţuire în medii destul de ostile, comparativ cu viaţa de dinainte. De aceea există mecanisme automate. Planeta şi steaua care o guvernează desfăşoară mecanisme automate care susțin viața şi desfăşurarea forţelor spirituale ale tuturor vietăţilor planetare.

Când se instalează oboseala, adică scăderea vibraţiei individuale, călătoria astrală devine o stare natural-fiziologică. Atunci corpul astral se detaşează automat de restul sistemului corporal, creându-se o autostabilizare vibraţională. Astfel, corpurile îşi recuperează vibraţia. Corpurile devin apte să susțină spiritul să-şi desfăşoare în continuare activităţile cu care el este obişnuit. Starea de somn, se instalează de regulă pentru toate vieţuitoarele planetare prin formarea unui mecanism de condiţionare naturală: lăsarea nopţii – pentru unele vieţuitoare, sosirea dimineţii – pentru altele, în funcție de sarcinile de destin specifice treptei de evoluție pe care o parcurg ca spirite întrupate.

călătoria astrală

În etapa contemporană, de joasă vibraţie medie planetară se delimitează noţiunea de somn de cea de călătorie astrală în sine. Călătoria astrală rămâne ca noţiune conştientizată. Călătoria astrală a spiritului se produce prin detaşarea corpului astral de restul sistemului corporal. Totuși spiritul nu se detașează total. El rămâne legat printr-o structură aflată în prelungirea unui plex central, structură care, popular, poartă numirea de cordon. Calatoria astrală are un dublu scop:

1) Autostabilizarea vibraţională proprie, acţiune automată care se desfăşoară numai prin intermediul acestui corp – care de altfel este cel dintâi care pierde vibraţia optimă desfăşurării activităţilor necesare conform destinului. Iar acest lucru se petrece datorită variaţiei stărilor emoţionale (exteriorizate sau nu), modificate de la starea de echilibru, în urma impulsurilor primite (interioare şi exterioare deopotrivă). O astfel de activitate a corpului astral (de autostabilizare vibraţională) este automată, în sensul că acesta este atras cu putere de o bandă de stabilizare vibraţională planetară: o structura planetară eterică, ce se află la o distanţă relativ redusă faţă de Pământ. O astfel de structură are o valoare vibraţională optimă pentru fiecare grup spiritual care desfaşoară evoluţii pe o planetă. În continuare, corpul astral, ajuns la o vibraţie optimă pentru individualitatea sa, se reîntoarce în sistemul corporal, sistem care împrumută vibraţia astfel înălţată de la corpul astral, stabilizându-se vibraţional pe fiecare treaptă de vibraţie interioară.

2) Desfăşurarea de călătorii astrale cu scop informativ-lucrativ, în cadrul cărora fiecare spirit în parte derulează acţiuni individuale sub ocrotirea entităţilor astrale însoţitoare: proprii şi de grup spiritual propriu; desfăşoara activităţi îndreptate către cunoaşterea şi aprofundarea cunoaşterii mediului universic local, îndreptate către ajutor (de învătătură) oferit şi primit în cursul unor astfel de cunoaşteri, precum şi aplicaţii de natură astrală: cunoşterea, întreţinerea şi folosirea structurilor planetare, a desfăşurărilor de biosistem planetar, a desfăşurării vieţii şi activităţii vieţuitoarelor întrupate în corp astral sau fizic-solid.

Omul, ființa cu mai multe corpuri

Pentru a înţelege mai bine conceptele „dedublare fizică” şi „călătorie astrală„, fiinţa umană trebuie înţeleasă în toată complexitatea ei. Cel ce se uită în oglindă, se vede cu un singur trup. Când se simte fericit sau trist, omul resimte totul în suflet. Când omul se roagă sau meditează, spiritul este acela care rezonează cu Divinul. Este corect să credem că omul este alcătuit din trup material, suflet şi spirit? Da şi nu, s-ar putea spune. Asta pentru că fiinţa omenească are mai multe straturi invizibile ochiului neiniţiat, neraliindu-se triadei clasice existenţiale.

Încă din cele mai vechi timpuri, şamanismul, spiritualitatea yoghină, daoismul, tantrismul tibetan şi hindus au descris mai multe învelişuri subtile sub care sălăşluieşte spiritul. Cunoscute în sanscrită sub numele de Kosha, acestea reprezintă cele 6 învelişuri ale lui Atman, sinele divin din concepţia vedică. Dintre cele 6, Manomaya Kosha corespunde perfect cu acea parte invizibilă a omului descris la rându-i de ezoterismul occidental sub denumirea de corp astral. În ultimele secole, aceste corpuri invizibile au fost consacrate în literatura de specialitate prin denumiri specifice, unii dintre termeni fiind preluaţi din vechile scrieri sancrite. Există, prin urmare: a) corpul eteric – denumit uneori dublura eterică a omului, b) corpul astral, c) corpul mental inferior, d) corpul mental superior, e) corpul cauzal, f) corpul budic, g) corpul atomic.

călătoria astrală

În multe religii, iniţiaţii şi maeştrii spirituali, cad de acord asupra faptului că trupul astral este intermediar între trupul fizic şi conştiinţa spirituală a fiecărui om. Potrivit acestora, corpul astral nu trebuie confundat cu sufletul decedatului care părăseşte pentru totdeauna trupul lipsit de viaţă. Corpul astral este uneori vizibil sub forma aurei colorate în diverse nuanţe, aura care este vizibilă doar pentru iniţiaţi sau oameni care în urma meritelor din alte vieţi, s-au născut cu Ajna, chakra minţii, sau cel de-al treilea ochi deschis. În urma acestei capacităţi, anumite persoane, foarte rare ca număr, pot vedea uneori nu doar corpul astral al celorlalţi omeni ci şi crâmpeie din Universul Astral, dimensiunea imediat urmatoare celei vizibile, materiale sau terestre.

Universul astral este cel de-al doilea plan al Existenţei, desupra sa fiind dimensiunea supremă, sau Planul Cauzal, de unde îşi au originea fiinţele divine şi zeităţile. Planul astral este survolat de fiecare om, noapte de noapte, când visează şi conştiinţa este decuplată. Ca rezultat direct, se călătoreşte în multitudinea de lumi cuprinsă de planul astral.

Universul astral și lumile sale

Planul astral nu are nici o legătură cu astrele cunoscute sub numele de corpuri cereşti, stele, planete sau meteori. Denumirea sa, dată de ezoteriştii antichităţii greceşti, trimite cu gândul la sferele celeste care adăpostesc multitudinea de lumi cuprinse în ele. Planul astral este prezent în apropierea fiecărei planete, înconjurând-o precum o atmosferă vie, fremătătoare dar invizibilă pentru orice aparat de detecţie. Mai mult decât atât, planul astral este omniprezent. Cu ochii minţii deschişi, unii pot vedea multitudinea de spirite şi entităţi bune sau rele care îi înconjoară.

În epoca modernă, învăţăturile străvechi cu privire la investigarea “Lumilor de Dincolo” au fost intens cercetate în egală măsură de către o serie de cercetători, iniţiaţi şi oameni de ştiinţă. În perioada Renaşterii, personaje precum Paracelsus, Contele de Saint Germain sau Servetus au continuat eperimentele şi cercetările cu privire la descoperirea unei căi de acces între om şi realitatea invizibilă. Mai aproape de zilele actuale, ezoterişti precum Franz Anton Mesmer, Elena Blavatsky, Eliphas Levi, Alice Bailey, C.W. Leadbeater sau Gurdjieff au descifrat în continuare secretele călătoriilor astrale, studiind vechi tradiţii, hinduse, ebraice, greceşti, islamice, rozicruciene şi alchimice. Totul pentru a avea o imagine cât mai clară a planului astral şi a imensităţii sale fără sfârsit. Aceasta deoarece, aşa cum Universul galaxiilor şi planetelor este infinit, tot aşa se poate afirma şi despre planul astral că este, deopotrivă, invizibil şi infinit. Şi, mai departe, nu sunt de neglijat cercetările fizicienilor de alura lui Albert Einstein sau Nikola Tesla…




În linii mari, planul astral este o dimensiune unde spiritualitatea atinge culmi de neînchipuit pentru lumea de azi, dar inferioare totuşi, nivelurilor indescriptibile ale spiritualităţii totale din Universul Cauzal. Subdimensiunile planului astral au o varietate incredibilă, aici întâlnindu-se cele mai elevate paradisuri despărţite definitiv de cele mai negre iaduri. Scripturile hinduse vorbesc despre extreme incredibile, existând milioane de paradisuri în functie de nivelul de vibraţie al fiinţelor care le populează. Milioanele de lumi paradisiace se confruntă însă cu contraponderea milioanelor de infernuri, cumplitele Maharaurava, pe langă care iadul din concepţia religioasă iudeo-islamico-creştină, pare un loc absolut banal.

Tot în planul astral există Cronica Akashă, o formă de stocare a informaţiilor cu toate existenţele şi faptele fiinţelor din planul terestru şi cel astral. Cunoscută în creştinism sub numele de Cartea faptelor fiecărui om, Cronica Akashă serveşte ca bază de informaţii şi punct de reper despre nivelul de evoluţie sau involuţie al fiecărui spirit. Această Cronică este mai mult sau mai puţin accesibilă spiritelor umane. Spiritele neevoluate au acces limitat sau foarte limitat, cele evoluate au acces aproape total, cele involuate au accesul interzis. Spiritele în ascensiune evolutivă au un acces mai mare tocmai pentru a li se accentua dorinţa de evoluţie iar celor în involuţie nu li se mai permite accesul tocmai pentru a stopa calea distructivă pe care au apucat-o!

Călătorind spre cealaltă lume

Mesmeriştii din prima jumătate a secolului al XIX-lea menţionau deseori cazuri de „clarviziune călătoare” dar într-un sens incomplet şi nelămurit. Ei rugau un subiect hipnotizat să viziteze o altă încăpere în aceeaşi clădire sau o casă din alt oraş, pentru a o descrie în detaliu. Odată cu crearea Societăţii pentru Cercetări Metapsihice în preajma anilor 1880, a urmat o perioadă de experimente febrile în cadrul cărora sute de cercetători metapsihici (mulţi amatori, dar şi mulţi şarlatani printre ei…), încercau să călătorească prin intermediul corpului astral pentru a-şi vizita rude decedate sau mari personalităţi din istorie. Aşa a intrat omenirea în contact cu ceea ce astăzi se cunoaşte a fi călătoria astrală, momentul în care conştiinţa părăseşte la comandă corpul fizic, pentru a călători mai apoi prin multitudinea de „ferestre” care dau spre lumile planului astral.

Într-un studiu din anul 1954 asupra proiecţiei astrale, Hornell Hart, profesor de sociologie la universitatea Duke, a făcut distincţia din punct de vedere ştiinţific, între experienţele simple de evadare accidentală sau în joacă, în afara trupului şi cazurile serioase care prezentau dovezi că persoanele în cauza au călătorit mai departe de propriul dormitor sau camera de experiment în care şi-au contemplat pentru prima dată trupul fizic.

călătoria astrală

Însă prima relatare amănunţită referitoare la călătoria astrală aparţine lui Robert Monroe, un om de afaceri american care a publicat in anul 1971, „Journeys Out of the Body„, lucrare care şi astăzi este considerată de mulţi pasionaţi ai fenomenului drept un veritabil vârf de lance în domeniu. Monroe a fost la început înfricoşat de călătoriile în afara corpului, dar apoi a ajuns aproape dependent de extracorporalizari. Odată, de exemplu, si-a propus să afle ce face un angajat al său care motivase că era bolnav şi a fost surprins să îşi vadă angajatul bine sănătos, în timp ce îşi cheltuia fericit banii într-un club de streap-tease. Experienţele sale legate de călătoria astrală au fost reluate şi de Karlis Osis care a studiat îndeosebi legătura între relatările pesoanelor cu capacitate de medium şi cele expuse de persoanele iniţiate care cunosc paşii dedublărilor şi călătoriilor astrale conştiente.

Orice iniţiat provenit din orice cale spirituală autentică avertizează împotriva riscurilor mari la care se supune un neofit în momentul în care se lansează în prima sa experienţă de dedublare conştientă. Există bineînţeles şi excepţii reprezentate de persoane care se nasc cu această capacitate şi cărora dedublarea li se pare un act fluent şi natural. În general s-a constatat că femeile au aptitudini mai pronunţate pentru călătoria astrală, fapt pus pe seama naturii feminine Yin, receptivă prin definiţie. Însă, ca în orice domeniu, există şi excepţiile care întăresc regula: călătoria astrală lungă, riscantă, chiar periculoasă, de mare amploare este un apanaj al bărbaţilor. Însă, excepţii fiind, sunt puţini deşi, este de subliniat, sunt foarte puternici şi imposibil de deturnat de pe drumul lor.

În final, relatările celor care folosesc frecvent călătoria astrală descriu cu o precizie uimitoare aceleaşi etape înainte de a părăsi trupul. În primul rând omul intră într-o stare indermediară celei de somn, vis sau veghe, în care îşi observă sistemul chakrelor şi corpul astral de consistenţă eteric-străvezie, care se ridică începand cu regiunea picioarelor pentru a ieşi prin chakrele din zona frunţii sau a creştetului capului. În momentul în care se iese din trup la propriu, se resimte o uşoara senzaţie de răceală concomitent cu observarea propriului corp aşezat inert pe pat. Una dintre primele observaţii ale celui proaspăt ieşit din trup este cea a aşa numitului „cordon de argint” o legătură de lumină argintie care pâlpâie uşor. Cordonul de argint este permanent legat între ombilicul corpului astral şi cel al corpului aflat în planul fizic. Dacă acest cordon de argint este rupt, conştiinţa nu se mai poate întoarce niciodată în trup, trup care rămâne în stare de comă, spiritul nesăbuitului călător astral rămânand prins „între lumi” cum se zice popular.

Vânătorii de vise

Discutând despre un astfel de procedeu este de remarcat faptul că, în lumea contemporană – adică de după ultima glaciaţiune, călătoria astrală (ca activitate conştientă) a rămas condiţionată de o pregătire specială, destinată conştientizării scopului sau de cercetare. Însă călătoria astrală devine, chiar în aceste condiţii, pentru orice călător (cercetator) astral, şi somn profund în care are loc recuperarea vibraţiei personale.

Lumea intuitivă de după glaciaţiune era împărţită în societăţi retrase şi societăţi deschise tututor formelor de manifestare a spiritelor umane, indiferent dacă ele erau sau nu morale pentru desfăşurarea vieţii şi creaţiei umane. Deoarece, la asemenea nivele foarte joase de vibraţie, multe spirite nu au încă experienţa de manifestare de înaltă calitate: o astfel de înălţare se capătă încet, treptat, pe parcursul mai multor reveniri în această zonă a universului. În societăţile retrase, organizate şi îndrumate (coordonate) de oameni străvechi, buni cunoscători ai oamenilor şi ai manifestărilor, precum şi ai intuiţiilor umane, călătoria astrală era deschisă oricui avea înclinaţia naturală de a o folosi, indiferent dacă era coordonator, învăţător sau maestru al unor meserii în aşezările locale. Fiecare om putea să practice călătoria astrală şi oferea rezultatele cercetărilor proprii după puterile de manifestare proprii, dar toţi oamenii erau încurajaţi să-şi păstreze intuiţiile, viziunile şi încredinţările apărute spontan încă din primii ani de viaţă, continuând de-a lungul vieţii să folosească metode de cercetare mentală sau astrală, sau să folosească rezultatele celor întreprinse de cercetătorii consacraţi astfel ai aşezării lor.

Practic, toată viaţa comunităţilor umane se desfăşura pe principiile unor astfel de căutari şi aplicaţii.

În lumea deschisă, locul îndrumătorilor stravechi (în prima parte a vremurilor, după glaciaţiune, toate comunităţile umane s-au refăcut sub îndrumarea unor spirite străvechi) a fost luat treptat de spirite întrupate din rândurile unor grupuri special venite pentru a învăţa să coordoneze comunităţi umane. Dar ele nu au încă formată experienţa de acest fel în aglomeraţii spirituale planetare, având numai experienţa de trăire în propriile lor grupuri spirituale. Cei care au ajuns astfel conducători de societăţi au fost (şi sunt) spirite puternice în propriul lor grup, remarcându-se în decursul evoluţiilor ca lideri pe diferite nivele, şi experimentând astfel diverse feluri de coordonări, în diferite feluri de trăiri ale evoluţiilor lor. Treptat ele însă învaţă, din propriile lor uriaşe greşeli, din egoismele formate în timpul evoluţiilor lungi sub formă de tot felul de vieţuitoare inconştiente de lumea exterioară percepţiilor lor, cum să-şi deturneze atenţia şi lucrările de tot felul de la scopuri înguste – de turmă, de grup propriu, de castă, de individ rupt de semenii săi – către idealuri extinse, ajutorări oferite unor segmente populaţionale din ce în ce mai largi, cu ţeluri mai înalte, cu misiuni mai cuprinzătoare…

călătoria astrală

În zorii istoriei antice (prima forma a istoriei noastre contemporane, de fapt, din epoca pe care am numit-o intuitivă) cei care au fost primii moştenitori ai procedeelor străvechi au fost babilonienii. Ei au folosit călătoria astrală în cercetare, pentru realizarea unor procedee înaintate de creaţie materială manuală, punând bazele creaţiei comunitare în lumea lor. Au încurajat fiecare mebru al comunităţilor locale să-şi desfăşoare priceperea, talentul, cunoaşterile – preluate din familie sau intuite din vieţile anterioare puternic lucrative (chiar dacă ele fuseseră în plan mental). Şi, ceea ce este mai important să fie cunoscute primele practici conştiente prin care s-a încercat influenţarea de la distanţă a oamenilor, în cadrul contactelor politice locale, au apărut în sânul societăţii babiloniene şi au fost îndreptate către îmbunarea oamenilor, către liniştirea sufletelor (corpurilor lor astrale) în relaţiile dintre formaţiunile statale nou formate; către deturnarea intenţiilor lor negative spre găsirea unor căi amiabile în relaţiile inter-statale.

Cu timpul, astfel de practici au fost preluate de partenerii lor de trai, pe căi intuitive, ajutate de înţelegerea unor informaţii moştenite de la generaţiile anterioare: inscripţii pe suport solid (piatra), construcţii (fresce) sau piele prelucrată, papirus etc. sau moşteniri prea putin înţelese, transmise pe cale orală.

Dar nu toate grupurile spirituale din astfel de conjuncturi planetare au avut un grad înaintat de echilibru social, astfel încât asemenea practici superioare au decăzut în moralitatea lor, devenind perverse, imorale. S-a ajuns astfel în epoca primelor dinastii egiptene, în care asemenea practici perverse au devenit meseria de bază a preoţilor egipteni. Ceea ce se folosea nu era numai intrarea în starea undelor cerebrale numită acum „alfa” – stare în care se poate influenţa de la distanţă participanţii la discuţii, în acelaşi timp cu susţinerea unor protecţii personale, individuale, prin care posesorul se ascunde în activitatea sa de percepţiile intuitive ale omului. Călătoria astrală a început să fie folosita şi şi-a dezvoltat noi valenţe, din ce în ce mai complexe şi mai perverse în acelasi timp. Practic, perversul „lucrător” se afla în stare de lucru asupra participanţilor la discuţii, dar ascuns în spatele unor asemenea protectii (perdele energetice de aceeaşi vibraţie ca şi aceea a mediului înconjurător, care nu lăsau detectarea unei activităţi în spatele lor).

călătoria astrală

Influenţarea practicată la început în sensul diminuării vibraţiei participanţilor, care se manifestau prin oboseală, scăderea concentrării şi chiar enervarea lor, ducând la conflictele dorite de preoţii egipteni, a fost ulterior adâncită prin atacarea cordoanelor astrale ale conducătorilor popoarelor „duşmane” sau ale descendenţilor lor, distrugerea treptată a corpurilor plăpânde ale descendenţilor proaspăt născuţi, slăbind vitalitatea neamului de conducător. O asemenea înfăptuire avea loc şi la oamenii maturi, în momentul trecerii de la trezie la somn, atunci când corpul astral se detaşează şi derulează cordonul de stabilizare al legăturii cu restul sistemului corporal.

În popor asemenea operatori se numeau „vânătorii de vise” sau „vânătorii de visători„.

Povestea lor este lungă şi amplă. Multe popoare au preluat de la ei – sub diferite forme – o asemenea grea moştenire. Religia, societăţile secrete, mai mult sau mai puţin desecretizate azi, au folosit şi folosesc şi în prezent asemenea practici, sau se folosesc din plin de rezultatele celor create în mileniile trecute. Referitor la unele fapte descrise în Biblie, în Vechiul Testament, nu e cazul unei amăgiri cu încredinţarea că Dumnezeu a dat acele pedepse poporului egiptean, pentru a lăsa să iasă evreii din mijlocul lui, nici cu ideea că Moise a fost un simplu cioban care a văzut un stâlp de foc pe o pajişte, în timp ce îşi creştea oile… Este bine a se citi cu atenţie Biblia; se va înţelege clar că Moise a fost crescut ca un urmaş de tron egiptean, ceea ce însemnă pentru acele timpuri o învăţătură uriaşă în direcţia celor de mai sus. Cunoscând bine „tainele” preoţeşti (inclusiv astronomie, geografie, specificităţi ale funcţionărilor climatice şi fenomenologii locale) Moise a dăscălit preoţii iudei, mai mult sau mai putin inocenţi şi, împreuna, şi-au unit puterile pentru a-i invinge – într-o luptă mental-astrală extrem de dură – şi pentru a-şi recupera libertatea. Ar fi bine să se înteleagă acest lucru doar şi pentru a salva de la măcelul înfiorător din fiecare an bieţii miei, al căror sânge a fost folosit pentru a delimita casele iudeilor de cele ale egiptenilor, de parcă Dumnezeu nu ar fi ştiut cine erau iudei şi cine erau de alt neam; dar atunci când lucrurile erau realizate de începători – cum erau atunci preoţii iudei, o asemenea delimitare se impunea de la sine în lupta astrală care nu putea să dea greş în acel moment.

Din fericire, Dumnezeu nu face ceea ce face omul, dar îl lasă pe om să facă ceea ce poate, pentru ca apoi să-l înveţe să nu mai facă acel lucru niciodata, dacă se ridică împotriva semenilor săi…

Religia a fost impusă treptat popoarelor prin influenţe sau cu biciul, deşi este bine să se recunoască faptul că fiecare formă de religie în parte împarte darul de moştenire spirituală pe care îl poartă, din practica îndelungata a poporului local. De multe ori el este un dar, cadou cu caracter ştiinţific pur, pe care îl poartă, care este azi descoperit, de la cei care au lăsat moştenire inocentă sau au încercat să mlădieze legătura dintre popor şi religie, atunci când devierile erau prea mari pentru ca oamenii să mai ajungă să creadă în forţe coordonatoare dumnezeieşti, de bună credinţă – chiar dacă sunt prezentate ca fiind pedepsitoare.




De aici au rezultat mai multe şi trebuiesc discutate: influenţele colosale pe care asemenea practici le-au avut de-a lungul mileniilor, protecţiile care s-au format de-a lungul timpurilor, ca forme de apărare pentru cei care s-au aflat în mijlocul unor asemenea practici imorale etc.

Sursa:

  • http://3d-neosamanism.blogspot.ro/2012/03/calatoria-astrala-1.html
  • http://3d-neosamanism.blogspot.ro/2012/03/calatoria-astrala-2.html