China…o ţară care ni se pare nouă europenilor ciudată, uluitoare. O altă civilizaţie? Bineînţeles. O altă lume? Poate…

China şi Astrologia, reunite, ne fac să ne cufundăm şi mai mult în abstract, în mulţimea de întrebări ce rămân fără răspuns. Însă ceva mai bine informaţi, ciclul celor douăsprezece animale orientale devine pentru noi mai familiar. Cu toate acestea, o fărâmă de mister stăruie în continuare şi astrologia chineză devine la fel de palpabilă ca rotocolul parfumat al fumului de tămâie…




Indicat ar fi să prezentăm mai întâi baza filozofiei chineze în ceea ce priveşte Lumea, deoarece aceasta, văzută cu ochii chinezilor, este total diferită de cea percepută de ochii occidentalilor.

Principiul Yin şi Yang

La baza tuturor lucrurilor se află Dao. Termenul ar putea fi tradus prin „cale” şi reprezintă Universul în permanenta lui mişcare. Din Dao emană taiyi, sau Marele Unu, primul principiu, care se exprimă prin taiji, Culmea Supremă. În Culmea Supremă găsim prima manifestare a lui yin şi a lui yang.

Yin este simbolul Lunii, a tot ceea ce este feminin, întunecat, rece, ascuns, pe când Yang reprezintă Soarele, tot ceea ce este masculin, luminos, cald. Yin şi Yang se completează reciproc. Pe aceste două principii, mitologia chineză explică formarea Universului.

Principiul Yin şi Yang

Yin şi Yang

La acest principiu dualist, se adaugă un alt sistem de clasificare: cele Cinci Elemente, ce pot fi traduse şi prin Cinci Agenţi (termen mai puţin folosit dar care indică mai bine vocaţia lor dinamică). Este vorba de Lemn, Foc, Pământ, Metal şi Apă.

În felul acesta, părţile ce formează Universul şi Natura se pot clasifica în grupuri de câte cinci: cinci elemente cardinale, cinci anotimpuri, cinci planete, cinci culori, cinci note muzicale, cinci mirosuri, cinci gusturi etc. Astfel, în acest cadru, Fiinţa Omenească face parte din armonia universală: este un microcosmos în macrocosmos.

Cel mai bine ilustrează acest spirit, principiul daoist wuwei, „non-acţiunea”: nu că trebuie să rămâi pasiv, ci, să ştii să fii activ fără să te opui ordinii universale. Un bun exemplu şi o imagine frumoasă, ce ilustrează acest principiu ni se pare a fi cea a filozofului daoist care, căzut din întâmplare într-un torent, a reuşit să supravieţuiască doar lăsându-se purtat de valuri, fără a încerca să se zbată.

Astrologie chineză

Se înţelege astfel de ce astrologia chineză este aşa de diferită de a noastră. Nu numai că este vorba de alte metode, dar şi de o altă stare de spirit. Pentru a putea merge mai departe, ar trebui să ne înţelegem asupra termenului „astrologie”. Se poate vorbi de „astrologie”, ştiinţă astrelor, doar când poţi să-ţi cunoşti destinul consultând, un calendar lunar zilnic, care cuprinde foarte puţine consideraţii despre astre şi mai degrabă un sistem de caractere ciclice? Soarele şi Luna sunt prezente sub forma lui yang şi yin, planetele (Jupiter, Mercur, Marte etc.), sunt puţin folosite în zilele noastre, pe când utilizarea lor în Antichitate era primordială.

Astrologia chineză

Astrologia chineză – Zodiacul Chinezesc

Mai mult, termenul „astrologie” este impropriu când e vorba să denumească observaţii sau calcule de ordin astronomic, deoarece în China antică, ca de altfel peste tot, marja dintre aceste două ştiinţe este uneori subţire, chiar inexistentă. Şi atunci începi să foloseşti alternativ cei doi termeni.

Ar trebui să se inventeze un neologism: folosirea cuvântului „astronologie”, deşi cu o conotaţie sonoră poate respingătoare, ar aduce totuşi mari servicii. Nu putem să uităm că, în Occident, astronomi eminenţi, precum Newton şi Kepler, au practicat fără nici o ezitare şi cu cea mai mare seriozitate, tehnicile astrologice.

Pe scurt: dacă punem astrologia chineză în paralel cu a noastră, este mult mai greu să vorbeşti de „astrologie”, mai potrivit ar fi cuvântul „horoscop”.

Divinaţia cu ajutorul planetelor

Toate ştiinţele divinatorii chineze arată legăturile pe care le întreţine divinatia cu reprezentările cosmologice.

Atunci când carapacea de broască ţestoasă se fisură din cauza căldurii tăciunelui, ea nu dezvăluia doar hazardul sau viitorul unui augur, ci permitea acestuia să spună ce era mai bine sau ce era mai rău să facă într-un anumit moment sau într-un anumit loc, un anumit subiect, acesta fiind în această împrejurare regele, mediator între cer, pământ şi oameni.

Când ghicitorul mânuia cu măiestrie tijele de coadă-şoricelului, făcea apel la hexagramele formate din cele opt trigrame reprezentând universul întreg. Divinatia era atât de importantă şi atât de bine integrată activităţilor zilnice umane, încât nici un rit al ceremoniilor religioase nu se făcea fără ea.

După cele menţionate, ce loc să acordăm astrologiei? Ar fi foarte hazardant să vrem să determinăm data de la care astrele au fost folosite că mijloc de prezicere a viitorului.

Prima panoramă completă a astrologiei şi astronomiei chineze a fost realizată de Sima Qian, savant care aparţinea curţii imperiale a dinastiei Han Timpurie (206-8 i.e.n.), ce a trăit între 146-86 i.e.n. Sima Qian, considerat primul istoric al Chinei, era şi astrolog. În lucrarea sa Shiji, „Memorii Istorice”, el a scris istoria ţării sale de la origini, ocupându-se de calendar dar şi de planete. Fie că este vorba de Steaua Polară, de cele douăzeci şi opt de Case (sau constelaţii), de Lună, Soare sau de cele Cinci Planete, toate au un rol important în astrologie. Poziţia, deplasarea lor (fie în linie dreaptă sau în zig-zag, retrogradă), răsăritul şi apusul, culoarea, toate sunt atent observate şi repertoriate. De asemenea găsim multe pronosticuri legate de viată cotidiană, treburile statului şi muncile agricole.

Pe lângă Soare şi Lună, al căror rol principal este acela de simbol(principiul masculin şi principiul feminin), Sima Qian mai pune accent pe cele Cinci Plnete: Jupiter, Mercur, Marte, Saturn şi Venus.

Sima Qian nu a fost singurul istoric din epocă ce s-a interesat de ştiinţele astrale. Liu An, prinţ de Huainan (mort în 122 i.e.n.), ne-a lăsat o lucrare de inspiraţie daoistă, Huainanzi, în care se ocupă de unele aspecte legate de astronomie şi astrologie. Se pare că Sima Qian, s-a folosit de această scriere.

La aceste scrieri se mai adaugă şi un text descoperit recent la Mawangdui – sit arheologic situat la patru kilometri de oraşul Changsha, actuala capitală a provinciei Hunan. În interiorul unui mormânt din timpul dinastiei Han Timpurie, s-a descoperit un manuscris pe mătase: „Divinaţia cu ajutorul celor Cinci Planete”. După toate cercetările se pare că este dezvoltarea unei lucrări mai vechi, „Manualul Stelei”, scris de doi astonomi chinezi, Shishen şi Gande (perioada Regatelor Combatante: 453-222 i.e.n., spre sfârşitul dinastiei Zhou). El este actualmente cel mai vechi text cunoscut care se referă la cele Cinci Planete, scrierea sa având loc în jurul anului 170 i.e.n. Cu toate că se pot observa divergente astronomice şi matematice (datorate lipsei de cunoştinţe ştiinţifice din acea perioadă), aceste lucrări sunt foarte apropiate.

Deşi multe dintre tratatele de astrologie s-au pierdut, cele care au ajuns până la noi, sunt îndestulătoare ca să înţelegem spiritul astrologiei chineze, spirit ce a rezistat secolelor şi este încă foarte viu şi astăzi.

Bibliografie

  • Eulalie Steens – „Astrologia Chineză”
  • Theodora Lau – „The Handbook of Chinese Horoscopes”
  • http://www.astrology.com/